cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

icoană Corina Negreanu

..........

REGELE MIHAI I A FOST CHIPUL NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC ÎNTORS SPRE DUMNEZEU. ODATĂ CU MAJESTATEA SA S-A STINS LUMINA UNOR GENERAȚII ÎNTREGI MODELATE DE DEMNITATE, ONOARE, MODESTIE, NOBLEȚE FIREASCĂ ȘI CUVÂNTUL DE CUVÂNT. S-A STINS UN MARE ROMÂN CĂRUIA I-A FOST INTERZISĂ ROMÂNIA. CEL MAI TRIST REGE, ÎN AGONIA EXILULUI SĂU DE PESTE 60 ANI. SPER CA ÎNDURERATUL NOSTRU REGE MIHAI I SĂ NE IERTE ȘI SĂ NE VEGHEZE DE LÂNGĂ TRONUL STĂPÂNULUI RĂSTIGNIT DE OM. CONDOLEANȚE SINCERE FAMILIEI REGALE ÎNDURERATE.


luni, 20 ianuarie 2014

Domnița care a văzut îngerii







La  21  ianuarie 1991 sufletul Domniței Ileana  trecea la Domnul după o teribilă suferință. Agonia ,,mucenicească” a început în ziua de 5 ianuarie. Poate nu e lipsit de semnificație faptul că s-a născut pe data de 5 ianuarie 1909,  nașterea ei în această lume fiind vestită de 21 salve de tun. Principesa Ileana era astfel al cincilea copil binecuvântat al regilor României Ferdinand și Maria.
Uitându-te la fața ei, chiar și după ce viața (deloc ușoară) și-a pus amprenta asupra ei, parcă mereu a fost și a rămas învăluită de o anume lumină, (pre)taborică.
În ziua de 21 ianuarie,  agonia  parea pentru o clipă a fi cedat puțin.  Maica Alexandra văzând prin fereastra salonului de spital  căderea lină a fulgilor de zăpadă, i-a spus încet  înfirmierei : ,,Totul este alb, ca o schimbare la față.” Apoi,  după câteva respirații tot mai rărite, s-a stins... De fapt, nu. Începea să vadă Lumina Taborului.

 Ce viață a avut această femeie! Ce istorie tumultoasă și teribilă a traversat, însă,  nimic nu a clintit caracterul ei atât de frumos format și zidit. Ba din contră, toate s-au și mai mult  împlinit atunci când a decis să îmbrace haina monahală, punând temelie ( în 1968) actualei mănăstiri cu hramul ,,Schimbării la Față a Domnului ”din Bussy-en Othe (S.U.A.), căreia, i-a purtat atât de mult de grijă.

Ce viață exemplară! Câte n-a făcut cu mâinile și cuvântul ei! Enumăr doar unele preocupări ce-mi vin în minte: a fost infirmieră, a operat la nevoie răniți, a fost voluntară, cercetașă, a făcut asistență socială, a mângâiat cu cuvântul, a fost mamă a șase copii, a călcat, a spălat, a gătit, a sădit, a pictat, iar când a fost să scrie, ne-a pus  pe masă cărți minunate. A iubit oamenii, natura și România. Un om paradoxal, făcând parte din lumea înaltă dar aproape de popor,  discret și totuși mereu disponibil și foarte angrenat în problemele contingentului vremurilor atât de diverse și diferite pe care le-a traversat.
Memoriile Principesei Ileana intitulate ,,Trăiesc din nou” deși pline de emoție, încărcate de întâmplări, de suferințe, răzbătute de taine nespuse,  ar fi putut fi o melodramă feminină dacă nu ar fi fost acel element inefabil  care să convertească toată experiența vieții povestite într-o profundă și înțeleaptă  resemnare. Resemnare nelipsită însă de nădejdea că binele este în cele din urmă mai presus de toate biruitor.Transfigurator! Da, o viață, ca   privirea-i vie, ca zâmbetul ei, ce destăinuie în parte suferința aceea ce distilează mineralul/cărbunele la puritatea de cristal a diamantului.
Câte nu se pot spune despre  Domnița Ileana!...

La îngropare i s-a așezat lângă trupu-i neînsuflețit, așa cum i-a fost voia, scumpul pământ românesc de la Bran, ce l-a purtat toată viața peste tot în pribegie. Caseta aceea mică, suflată cu aur, pe care ochii de linx ai soldaților grăniceri o priveau nesățioși, la plecarea-i forțată de regimul politic comunist... Dar și i-au întors de rușine când au descoperit ce conținea. Nicidecum bijuteriile strălucitoare pe care  râvneau să le i găsească  ...


Din cele paisprezece Meditații*  la Rugăciunea Domnească Tatăl nostru- adevărate  rugăciuni de seară și dimineață( ,,...Și-a fost seară și-a fost dimineață:...” (Fac.1)- trecute prin filtrul cunoașterii, inimii și experienței sale personale,  redau  prima și ultima:


I Luni dimineața

Tatăl nostru care ești în Ceruri

Ție, Ziditorul meu, îți închin astăzi temeiul întregii mele vieți și ființe! Ție, căruia îți datorez viața în toate înfățișările ei, îmi ofer inima! Fii izvorul cugetului meu, al puterii de a pricepe, de a judeca și a-mi pune gândurile în fapte! Ție îți datorez trupul și simțirile mele; de la Tine am mâini și picioare, ochi și limbă. Doresc să folosesc azi toate acestea în scopul în care Tu m-ai creat.
Tânjesc să fiu copilul Tău în simțire în cuvânt și faptă, să Te iubesc cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea. Tată, Tu care ești peste tot și totuși nimic nu te cuprinde, fără nume, căci nici un nume nu Ți-este pe măsură, Tu, cel fără de sfârșit, care în măreția Ta cerească poți înțelege nevoia-mi mărginită și dorul meu nemărginit, auzi-mi ruga: fă ca această zi să mă aducă mai aproape de Tine.
Amin.


VII. Duminică seara
Acum și-n vecii vecilor. Amin.

Tu, care ești Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, Tu, care ești sălaș pentru drumeț și capăt al drumului, binecuvântează-mă la sfârșitul acestei zile! Dacă aceasta este să-mi fie ziua din urmă, Doamne, iartă-mi faptele greșite, căci în milostivirea Ta mă încred! Cât de neînsemnată sunt! Finită și măruntă, mă așez în brațele Tale ca să mă ții și să mă aperi și, dacă aceasta e voia Ta, să mă iei la tine. Doar cu atâta pot să mă recomand: că Tu m-ai creat: nu am nimic să-Ți  ofer, căci tot ce posed de la tine vine: doar iubirea e a mea, ca să o dau sau nu. Sfinte Părinte, primește-mi iubirea, pe cât de fidelă și curată o pot da! Tu Însuți ești iubire; în aceasta mă leg de veșnicie, căci te iubesc pe Tine, Tu care ai fost, ești și vei fi mereu.
Mărire Ție, Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt, acum și în vecii vecilor!
Amin!

 Credem că rugăciunile  Maicii Alexandra, celei care a fost Domnița Ileana, au trecere înaintea Tronului lui Dumnezeu, înaintea Sfintei Treimi. Fie ca Dumnezeu, pentru rugăciunile ei,  să se milostivească spre noi și să ne ocrotească!
Veșnică fie-i pomenirea! 



*Ileana Principesă de România, arhiducesă de Austria, în vol. ,,Trăiesc din nou” Credința lăuntrică. Introducere la Rugăciunea lui Iisus Tatăl nostru, ediția a III-a, Humanitas, Buc., 2008.