cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

icoană Corina Negreanu

..........

REGELE MIHAI I A FOST CHIPUL NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC ÎNTORS SPRE DUMNEZEU. ODATĂ CU MAJESTATEA SA S-A STINS LUMINA UNOR GENERAȚII ÎNTREGI MODELATE DE DEMNITATE, ONOARE, MODESTIE, NOBLEȚE FIREASCĂ ȘI CUVÂNTUL DE CUVÂNT. S-A STINS UN MARE ROMÂN CĂRUIA I-A FOST INTERZISĂ ROMÂNIA. CEL MAI TRIST REGE, ÎN AGONIA EXILULUI SĂU DE PESTE 60 ANI. SPER CA ÎNDURERATUL NOSTRU REGE MIHAI I SĂ NE IERTE ȘI SĂ NE VEGHEZE DE LÂNGĂ TRONUL STĂPÂNULUI RĂSTIGNIT DE OM. CONDOLEANȚE SINCERE FAMILIEI REGALE ÎNDURERATE.


marți, 28 ianuarie 2014

28 ianuarie -Marii Sfinți Sirieni: Efrem și Isaac






imagine: http://www.ruicon.ru)
Sfântul Efrem Sirul




Al X-lea Imn al Credinţei


​​
Pe glasul: „mai marele vestitorilor”


1.

Tu, Domnul meu, ai spus spre a fi scris: „Deschide gura ta şi o voi umple”.
Iată, deschisă-i spre Tine gura robului Tău şi gândul lui!
Umple-o, Doamne, cu harul Tău,
ca după voia Ta să îţi cânt laudă!

Responsorium: Învredniceşte-mă cu teamă să mă apropii de darul Tău!


2.

Cuvântării îi sunt trepte - după măsura fiecăruia.
De treapta de jos mă voi apropia eu - îndrăznind.
Sub tăcere pecetluită-i naşterea Ta,
şi ce gură va îndrăzni s-o iscodească.

3.

Chiar dacă una este natura Ta, explicaţiile despre ea sunt numeroase:
cuvântări elevate, şi modeste, sărace, de asemenea. Din locul cel mai smerit, ca pe o fărâmitură,
fă-mă vrednic să culeg o părticică din înţelepciunile Tale .

4.

Cuvântarea Ta vădită, tăinuită-i lângă Cel Care Te-a născut.
Îngerii în bogăţia Ta află, iată, prilej de uimiri.
Un mic pârâu, Doamne, din desluşirea Ta celor de jos
belşug de interpretări le este.

5.

Căci dacă marele Ioan strigat-a
„Nu sunt vrednic, Doamne, de curelele încălţărilor Tale!”,
eu, precum păcătoasa, la umbra
veşmântului Tău să mă adăpostesc, prin el să fiu eliberat.

6.

Şi cum ei, care era înspăimântată, i-a venit inima la loc, când a fost tămăduită,
vindecă-mi spaima venită din frică, ca întru Tine să-mi vină inima la loc!
Ca să renasc lângă veşmântul Tău,
lângă trupul Tău, ca după puterea mea să istorisesc despre el.

7.

Veşmântul Tău, Doamne, ne este izvor de tămăduiri.
În veşmântul Tău văzut locuieşte tainică puterea Ta.
Puţină salivă din gura Ta şi din nou
lumina-i mare – lumină în lăuntrul tinei.

8.

În pâinea Ta e tăinuit Duhul – ce nu-i de mâncat.
În vinul Tău locuieşte focul –  ce nu-i de băut.
Duh în pâinea Ta, foc în vinul Tău:
minuni aparte pe care le-au primit buzele noastre.

9.

Când Domnul a coborât pe pământ, la cei muritori,
într-o creaţie nouă le-a creat, ca pentru îngeri.
Căci foc şi duh în ele a amestecat,
ca de foc şi de duh să fie, tainic.


10.

Serafimul cărbunele aprins nu l-a atins cu degetele lui,
de gura lui Isaia l-a atins numai!
Acela nu l-a ţinut şi acesta nu l-a mâncat!
Nouă, însă, iată, ni le-a dat Dumnezeu pe amândouă.

11.

Îngerilor-duhuri hrană din cea pentru cei trupeşti
le-a oferit Avraam şi ei au mâncat. Minune nouă,
căci Domnul nostru mare (dat-a) celor trupeşti
foc şi Duh spre a mânca şi spre a bea.

12.

Foc păcătoşilor, în mânie, a coborât şi i-a mistuit.
Focul milostivirii în pâine a pogorât şi s-a sălăşluit.
În loc ca focul să-l fi mâncat pe om,  
Foc în pâine aţi mâncat şi aţi câştigat viaţă.  

13.

Peste jertfa lui Ilie focul a coborât şi a mistuit-o.
Focul iubirii a fost pentru noi jertfă de viaţă.
Focul (acela) a consumat ofranda.
Focul Tău, Doamne, noi l-am mâncat în chip de ofrandă.

14.

Oare „cine a ţinut vântul în mâinile Sale?” Vino şi vezi
o, Solomon, ce a făcut pentru noi Domnul tatălui tău!
Focul şi Duhul fără a fi de o natură
le-a amestecat şi le-a revărsat în mâinile ucenicilor Săi.

15.

„Cine a adunat apele în voal?”, a întrebat tot el apăsat.
Iată, în voal izvorul – sânul Mariei.
Din Potirul Vieţii picătură de viaţă,
într-un voal, primesc roabele Tale.

16.

Iată, puterea tăinuită în voalul Sfântului Duh!
Putere pe care nici-o minte, niciodată, n-a cuprins-o!
Şi-a plecat iubirea Sa şi S-a pogorât spre a plana
pe voalul altarului împăcării.

17.

Iată, foc şi Duh în pântecele Născătoarei!
Iată, foc şi Duh în fluviul în care ai fost botezat!
Foc şi Duh în botezul nostru!
În pâine şi în potir – foc şi Duh Sfânt!

18.

Pâinea Ta l-a omorât pe cel-lacom care ne făcuse pâinea lui.
Potirul Tău a distrus moartea care, iată, ne înghiţise.
Noi Te-am mâncat, Doamne, şi Te-am băut:
n-a fost spre a Te distruge, ci pentru a trăi în Tine.

19.

Cureaua încălţămintei Tale înfricoşătoare era pentru cei înţelepţi.
Poala hainei Tale – temere pentru cei învăţaţi.
Generaţia noastră, proastă în iscodirea ei,
iată, a înnebunit, ca îmbătată cu vin nou.


20.

Minune-s urmele Tale pe apele pe care ai mers.
Marea cea mare s-a supus sub picioarele Tale.
Micului fluviu şi El S-a supus
căci S-a plecat şi a fost botezat în el.

21.

Fluviul se asemăna lui Ioan care a botezat în el.
Cei doi: unul altuia imagine în slăbiciune.
Fluviului mic şi slujitorului slab
S-a supus Domnul amândurora.  

22.

Iată, pline-s, Doamne, braţele mele de fărâmituri de la masa ta,
şi nu am loc la sânul meu, din nou.
Când îngenunchez, reţine-Ţi darul
şi ca un Vistiernic, comoara Ta păzeşte-o, ca să ne-o redai.




​​​​Traducere din limba siriacă: Costion Nicolescu







Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
Care ai plâns pentru Lazar
și lacrimi de întristare și de milostivire
ai vărsat pentru dânsul,
primește lacrimile mele.
Cu patimile Tale, vindecă patimile mele.
Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele.
Cu sângele Tău, curățeste sângele meu
și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău celui de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat
să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat.
Trupul Tău întins pe Cruce
să întindă către Tine mintea mea cea trasa jos de diavoli.
Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce,
să înalte capul meu cel pălmuit de potrivnici.
Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce,
sa mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării
precum a făgăduit preasfânta gura Ta.
Fata Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări,
să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi.
Duhul Tău, pe Care L-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce,
să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut.
Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor.
Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne.
S-a întunecat mintea mea cu cele lumești
și nu poate să caute spre Tine cu durere.
S-a răcit inima mea de atâtea ispite
și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine.
Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților,
dăruiește-mi pocăința neștirbită și inimă îndurerată,
ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta;
caci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele.
Da-mi, așadar, Bunule, harul Tău.
Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci,
să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne, să nu mă părăsești.
am ieșit de la Tine, ieși în căutarea mea.
Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească.
Numără-mă între oile turmei Tale preaalese.
Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine.
Caci inima lor curată este sălașul Tău
și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale.
Strălucirea Ta este mângâierea și odihna
celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri.
Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul,
cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
în vecii vecilor.
Amin. 



Sinaxarul lunii ianuarie e înțesat de numele și prezența celor mai mari sfinți mistici, pustnici, eremiți, începători ai vieții de obște, teologi mari ai Bisericii, dascăli ai creștinătății etc... Îi amintesc doar: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Serafim de Sarov, Sf. Grigore al Nysei, Sf. Teodosie cel Mare, Sf. Pavel Tebeul, Sf. Ioan Colibașul, Sf. Antonie cel Mare, Sfinții Atanasie și Chiril ai Alexandriei, Sf. Eftimie cel Mare, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigore Teologul, Sfântul Efrem Sirul și Sfântul Isaac Sirul. 
Pământul sfânt al Siriei creștine( unde, în zilele noastre, acum, sunt prigoniți și martirizați creștinii, depășind cu mult suta de mii) are ca început și matrice duhovnicească întâlnirea lui Saul(Sf. Ap. Pavel) cu Domnul Iisus Hristos pe drumul Damascului(capitala Siriei). Acești sfinți sirieni, atât de inediți și ,,tulburători”, poartă în viața lor această matrice originară. Efrem Sirul și Isaac Sirul s-au făcut precum Sf. Ap. Pavel ,,vase alese ale Domnului”; Tămăduitori de orbire duhovnicească(F. A. 9, 18), mărturisitori minunați ai numelui lui Iisus Hristos(F.A. 9, 5), văzători ai luminii necreate(F. A. 9, 3), abisuri de smerenie(F. A.9, 4), temători și ascultători desăvârșiți ai poruncilor dumnezeiești(F. A. 9, 6), postitori și asceți neîntrecuți(F. A. 9, 9); ,,vase alese ca să poarte Numele Meu înaintea neamurilor și-a regilor și-a fiilor lui Israel”(F.A. 9, 15).(Corina N.)

joi, 23 ianuarie 2014

 cam a nins trist azi...


























marți, 21 ianuarie 2014

Sf. Maxim Mărturisitorul(21 ianuarie)





44.,,Iar cel ce își închipuie că a înțeles și știe tot e vădit că nu are dragoste.  
Iar neavând, cum va înainta la cunoștință?”(Filocalia II)

luni, 20 ianuarie 2014

Domnița care a văzut îngerii







La  21  ianuarie 1991 sufletul Domniței Ileana  trecea la Domnul după o teribilă suferință. Agonia ,,mucenicească” a început în ziua de 5 ianuarie. Poate nu e lipsit de semnificație faptul că s-a născut pe data de 5 ianuarie 1909,  nașterea ei în această lume fiind vestită de 21 salve de tun. Principesa Ileana era astfel al cincilea copil binecuvântat al regilor României Ferdinand și Maria.
Uitându-te la fața ei, chiar și după ce viața (deloc ușoară) și-a pus amprenta asupra ei, parcă mereu a fost și a rămas învăluită de o anume lumină, (pre)taborică.
În ziua de 21 ianuarie,  agonia  parea pentru o clipă a fi cedat puțin.  Maica Alexandra văzând prin fereastra salonului de spital  căderea lină a fulgilor de zăpadă, i-a spus încet  înfirmierei : ,,Totul este alb, ca o schimbare la față.” Apoi,  după câteva respirații tot mai rărite, s-a stins... De fapt, nu. Începea să vadă Lumina Taborului.

 Ce viață a avut această femeie! Ce istorie tumultoasă și teribilă a traversat, însă,  nimic nu a clintit caracterul ei atât de frumos format și zidit. Ba din contră, toate s-au și mai mult  împlinit atunci când a decis să îmbrace haina monahală, punând temelie ( în 1968) actualei mănăstiri cu hramul ,,Schimbării la Față a Domnului ”din Bussy-en Othe (S.U.A.), căreia, i-a purtat atât de mult de grijă.

Ce viață exemplară! Câte n-a făcut cu mâinile și cuvântul ei! Enumăr doar unele preocupări ce-mi vin în minte: a fost infirmieră, a operat la nevoie răniți, a fost voluntară, cercetașă, a făcut asistență socială, a mângâiat cu cuvântul, a fost mamă a șase copii, a călcat, a spălat, a gătit, a sădit, a pictat, iar când a fost să scrie, ne-a pus  pe masă cărți minunate. A iubit oamenii, natura și România. Un om paradoxal, făcând parte din lumea înaltă dar aproape de popor,  discret și totuși mereu disponibil și foarte angrenat în problemele contingentului vremurilor atât de diverse și diferite pe care le-a traversat.
Memoriile Principesei Ileana intitulate ,,Trăiesc din nou” deși pline de emoție, încărcate de întâmplări, de suferințe, răzbătute de taine nespuse,  ar fi putut fi o melodramă feminină dacă nu ar fi fost acel element inefabil  care să convertească toată experiența vieții povestite într-o profundă și înțeleaptă  resemnare. Resemnare nelipsită însă de nădejdea că binele este în cele din urmă mai presus de toate biruitor.Transfigurator! Da, o viață, ca   privirea-i vie, ca zâmbetul ei, ce destăinuie în parte suferința aceea ce distilează mineralul/cărbunele la puritatea de cristal a diamantului.
Câte nu se pot spune despre  Domnița Ileana!...

La îngropare i s-a așezat lângă trupu-i neînsuflețit, așa cum i-a fost voia, scumpul pământ românesc de la Bran, ce l-a purtat toată viața peste tot în pribegie. Caseta aceea mică, suflată cu aur, pe care ochii de linx ai soldaților grăniceri o priveau nesățioși, la plecarea-i forțată de regimul politic comunist... Dar și i-au întors de rușine când au descoperit ce conținea. Nicidecum bijuteriile strălucitoare pe care  râvneau să le i găsească  ...


Din cele paisprezece Meditații*  la Rugăciunea Domnească Tatăl nostru- adevărate  rugăciuni de seară și dimineață( ,,...Și-a fost seară și-a fost dimineață:...” (Fac.1)- trecute prin filtrul cunoașterii, inimii și experienței sale personale,  redau  prima și ultima:


I Luni dimineața

Tatăl nostru care ești în Ceruri

Ție, Ziditorul meu, îți închin astăzi temeiul întregii mele vieți și ființe! Ție, căruia îți datorez viața în toate înfățișările ei, îmi ofer inima! Fii izvorul cugetului meu, al puterii de a pricepe, de a judeca și a-mi pune gândurile în fapte! Ție îți datorez trupul și simțirile mele; de la Tine am mâini și picioare, ochi și limbă. Doresc să folosesc azi toate acestea în scopul în care Tu m-ai creat.
Tânjesc să fiu copilul Tău în simțire în cuvânt și faptă, să Te iubesc cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea. Tată, Tu care ești peste tot și totuși nimic nu te cuprinde, fără nume, căci nici un nume nu Ți-este pe măsură, Tu, cel fără de sfârșit, care în măreția Ta cerească poți înțelege nevoia-mi mărginită și dorul meu nemărginit, auzi-mi ruga: fă ca această zi să mă aducă mai aproape de Tine.
Amin.


VII. Duminică seara
Acum și-n vecii vecilor. Amin.

Tu, care ești Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, Tu, care ești sălaș pentru drumeț și capăt al drumului, binecuvântează-mă la sfârșitul acestei zile! Dacă aceasta este să-mi fie ziua din urmă, Doamne, iartă-mi faptele greșite, căci în milostivirea Ta mă încred! Cât de neînsemnată sunt! Finită și măruntă, mă așez în brațele Tale ca să mă ții și să mă aperi și, dacă aceasta e voia Ta, să mă iei la tine. Doar cu atâta pot să mă recomand: că Tu m-ai creat: nu am nimic să-Ți  ofer, căci tot ce posed de la tine vine: doar iubirea e a mea, ca să o dau sau nu. Sfinte Părinte, primește-mi iubirea, pe cât de fidelă și curată o pot da! Tu Însuți ești iubire; în aceasta mă leg de veșnicie, căci te iubesc pe Tine, Tu care ai fost, ești și vei fi mereu.
Mărire Ție, Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt, acum și în vecii vecilor!
Amin!

 Credem că rugăciunile  Maicii Alexandra, celei care a fost Domnița Ileana, au trecere înaintea Tronului lui Dumnezeu, înaintea Sfintei Treimi. Fie ca Dumnezeu, pentru rugăciunile ei,  să se milostivească spre noi și să ne ocrotească!
Veșnică fie-i pomenirea! 



*Ileana Principesă de România, arhiducesă de Austria, în vol. ,,Trăiesc din nou” Credința lăuntrică. Introducere la Rugăciunea lui Iisus Tatăl nostru, ediția a III-a, Humanitas, Buc., 2008.

duminică, 19 ianuarie 2014

duminică, 12 ianuarie 2014

Conferința caritabilă ,,Suflet românesc” a maestrului Dan Puric la Cluj Napoca



Maestrul Dan Puric va susține două conferințe caritabile în Mitropolia Clujului, în beneficiul construirii noii biserici a Mănăstirii Piatra Craiului. Conferințele vor avea loc la Cluj-Napoca și Zalău, în zilele de 23 și 24 ianuarie. În cadrul evenimentelor, maestrul Dan Puric le va vorbi celor prezenți despre sufletul românesc, temă ce reprezintă și titlul noii sale cărți. Cu prilejul conferințelor, cartea ”Suflet românesc” va fi lansată și în aceste două municipii. Intrarea la eveniment se va face în baza unor invitații în valoare de 30 de lei care pot fi achiziționate din parohiile celor două municipii. Banii strânși în urma conferințelor vor fi donați Mănăstirii „Sf. Ioan Iacob Hozevitul” de la Piatra Craiului, în vederea susținerii construcției noii biserici a așezământului monahal. Potrivit starețului Mănăstirii Piatra Craiului, părintelui protosinghel Antonie Flore, la Cluj-Napoca conferința va avea loc în Sala Auditorium Maximum a Universității Babeș-Bolyai, cu începere de la ora 18, iar în Municipiul Zalău, în Sala Brilliant Parc de la Grădina Poporului începând cu aceeași oră.
Mănăstirea “Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”, este situată pe raza localității Bucea, în dreptul Popasului Piatra Craiului, la jumătatea distanței dintre Cluj-Napoca și Oradea. Așezământul monahal a fost înființat în anul 1995, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Mitropolitul Bartolomeu.

sursa Radio Renașterea

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Despre iubire



Toată viața noastră e un neîncetat șir de lecții primite, dacă suntem cu adevărat dispuși să învățăm. Poate, preoții, în general, predicând, au neșansa de a cădea în capcana de a fi mereu învățători. Dar ar trebui mereu să învățăm, unii de la alții. Fiecare clipă, fiecare gest, fiecare om venit spre noi poartă un semn, are un rost, o taină,  menite să ne ,,arate” cum să fim pe cale... 
Nimic nu e mai de valoare ca iubirea, iar  familia e cel mai minunat dar și rod al iubirii.Știu, pare așa de banal și patetic ce spun!...Dar și extrem de greu  de făptuit în viața asta a noastră, tot mai complicată. Orice familie,  presupune o jertfă și o con-lucrare, un respect dar și un grad de libertate acordat celuilalt. O micșorare a sinelui, uneori până la anularea lui supremă. Iar despre iubire s-a scris poate cel mai mult  mai ales în istoria literaturii universale. Însă Sf. Ap. Pavel arată cel mai bine prețiozitatea ei,  cum și cât ne condiționează înveșnicirea. De multe ori cunoaștem cum trebuie să făptuim binele, cum să iubim și să ne purtăm de cuviință. Făptuim, dar parcă rămâne ceva (încă) fără conținut.

Nu știu de ce dar îmi vine în minte o simplă, frumoasă și deosebită povestioară scrisă de Oscar Wilde, ,,Privighetoarea  și trandafirul”(pe internet am găsit-o aici) . E extrem de simplă și de frumoasă, dar sugestivă și mai ales de luat aminte, ca să nu  călcăm(motivat!...) în picioare iubirea...E așa de gingașă în simplitatea ei...Poate și pentru că îmi plac nespus privighetorile și aștept lumina proaspătă a primăverii.

,,Cu siguranță, Iubirea e ceva minunat! Mai prețioasă decât smaraldele și mai scumpă decât opalele. Toate perlele și nestematele lumii nu o pot cumpăra și nici nu se vinde la piață. Nu poate fi scoasă la mezat de către negustori și nici nu poate fi prețuită în aur.”


,,-Moartea e un preț destul de mare pentru o floare de trandafir! s-a întristat Privighetoarea. Iar Viața ne e dragă tuturor. E minunat să stai în pădure și să privești soarele în carul lui de foc și luna în caleașca ei de perle. E atât de dulce parfumul păducelului și al albăstrelelor care cresc în vale  și iarba neagră ce se pleacă  în bătaia vântului pe deal.  Totuși,  Iubirea e mai importantă decât Viața. Și ce e o inimă de pasăre, pe lângă o inimă de om?”  (Oscar Wilde)

miercuri, 8 ianuarie 2014

azi, muzică...
nu-mi prea plac videoclipurile realizate  dar, muzica e mai importantă...un pic dramatică, însă, până la urmă, aspectele dramatice fac parte și ele din condiția umană...nu-i așa?

 Dimitris Papadimitrios
 https://www.youtube.com/watch?v=uUbya2ShtN8#t=158


 https://www.youtube.com/watch?v=IjUY7C8NS7o


G. Donizetti - Una Furtiva Lagrima, L'elisir d'amore

https://www.youtube.com/watch?v=ASLqq_W1qRY#t=0



luni, 6 ianuarie 2014

Epifania/Arătarea/Adeverirea Sfintei Treimi

un  fragment dintr-o colindă primită(căci ne aflăm la finalul perioadei în care se colindă)




,,Auzit-am auzit
Că s-a născut Fiul Sfânt
Colo-n ieslea boilor
În turişul oilor,
În paiele grîului,
În ogrinjii fânului.
Şi de-acolo s-o luat
Tot pe drum de măghiran,
Cătră apa lu Iordan
Ş-acolo s-o botezat
De Ion cel prea curat.
Frumos nume i-o aflat:
Iisus Hristos luminat.
Domn ne-a fost şi ne-a fi iară
Pân-amu şi în veci iară.

Noi colinda o gătăm,
Sus la cer o înălţăm,
Jos la gazdă o-nchinăm.”





,,Se dezbracă Cel Care îmbracă cerul cu nori”(Canonul praznicului, Cântarea a 8-a; Utrenia ajunului praznicului, Ibidem, Cântarea a 9-a). Arată în același timp și scopul acestei chenoze, pentru că,  dezbrăcându-Și trupul, îmbracă astfel goliciunea lui Adam și, împreună cu el, pe cea a întregii omeniri, în  veșmântul slavei și al nestricăciunii.”((Leonid Uspensky)



Botezului Domnului 
reflexia
Pogorârii la iad



Duhul Sfânt este Persoană a Sfintei Treimi și  numai la Botezul Domnului ia chip de porumbel,  dar nu este porumbel.

,,Sfinții Părinți ai Bisericii explică această arătare a Duhului Sfânt la Botezul Domnului în chip de porumbel prin analogie cu Potopul: așa cum atunci lumea a fost curățită de păcat prin apele Potopului, iar porumbelul a adus o ramură de măslin în Arca lui Noe, vestind sfârșitul Potopului, și pacea a revenit pe pământ, tot așa  Sfântul Duh coboară în chip de porumbel ca să vestească iertarea păcatelor și milostivirea lui Dumnezeu asupra lumii, ,,Atunci o ramură de măslin, acum, milostivirea Dumnezeului nostru”, spune Sfântul Ioan Damaschin.”(Leonid Uspensky)



toate imaginile sunt luate de pe internet