cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

icoană Corina Negreanu

icoană Corina Negreanu

..........

Paul Klee- imagine preluată de pe internet

miercuri, 17 noiembrie 2010

Impresii de la periferia impresiilor



Ierusalim-un oraș imens-vedere de pe Muntele Măslinilor


Țara Sfîntă este o matrice a sufletului. Ceva regăsit, odată ce ai pătruns în ea, de care îți vei aduce aminte mereu și nu mai ai cum să uiți locurile odată văzute. Oriunde ai merge pe acest pămînt, fără să vrei, duci cu tine problemele vieții tale. Acolo însă se întîmplă ceva. Nu le mai ai, uiți de tine. Acolo pietrele vorbesc despre Dumnezeu micșorat în trup omenesc și venit aici, pentru mîntuirea lumii.

Nu este simplu un astfel de pelerinaj. Ca să faci față trebuie să ai deja o credință tare. Nu te duci la Ierusalim dacă nu ești deja inițiat în ale credinței. Pentru că ți-o poți pierde. E un mediu extrem de divers religios. Puhoaie de oameni din toate colțurile lumii, toate religiile lumii le vei întîlni aici. Orientul Mijlociu te surprinde pentru cît de în serios e asumată trăirea credinței fiecărei religii în viața curentă. Văzută comparativ de acolo, religiozitatea europeană secularizată e parcă o joacă, o chestiune neserioasă. Încă din avion pîinea care îți este servită are un certificat de calitate pe care se menționează și faptul că este binecuvîntată de un rabin din ținutul x. Nimeni nu are treabă cu voalul, nu te va judeca dacă ai capul acoperit. Nu vei găsi la mall maldăre de haine decupate și ,,sexi”. Oamenii locului se îmbracă sobru, de aceea pelerinii occidentali se ,,disting” cu ochiul liber.

Aveam emoții că nu voi rezista drumurilor din cauza ficatului meu care îmi face multe probleme și mă ține departe de oameni zile întregi. Dar n-a fost așa. Oboseala nu a existat. De cum am pășit pe aeroportul din Tel Aviv cu aer uscat și cald, ne-a întîmpinat un duh al locului primitor.Israelul, Iordania, Libanul și Palestina sunt țări cu o frumusețe aparte de care te îndrăgostești negreșit. Care îmbină perfect modernitatea cu vechiul și istoria. Israelul a fost, cel puțin pentru mine, o țară care mi-a oferit o lecție a bunei chibzuințe. Un relief arid și ostil dotat cu drumuri a cite 6 benzi pe care se circulă ca în palmă. Nu vei simți nici o trepidație. O agricultură modernă dezvoltată bazată pe chibzuința unui fir de apă numit Iordan sau din Marea Galileii, cu două culturi pe an. Sau folosind apa menajeră reciclată sau apă desalinizată din Marea Roșie cu un sistem de irigații prin picurare bine raționalizată la rădăcina fiecărui pom sau copac.Muncă. De același firicel numit Iordan se leagă condiționat peste 90% din agricultura Iordaniei.

Apa este un lucru extrem de prețios acolo. 1 dolar sticla de jumătate de litru de apă plată. Apa minerală este un lux.Ploaia -un eveniment rar.

Grijă pentru tot ce e verde. Vei întîlni livezi îngrijite de tot ce vrei de la banani, rodii, curmali, portocali, avocado etc. toate roadele pămîntului…

În Israel am apreciat orientarea spre calitatea serviciilor și a lucrurilor oferite. Dacă la mulsulmani se mai putea negocia și erau mai personali cu clienții străini, amabili și chiar familiali, cu evreii aceasta se întămpla foarte rar, țineau la preț dar și aveai garanția cumpărării lucrurilor bune. Orientarea spre calitate o aflii și din bucătăria lor- vestita mîncare kosher -proapătă, bună, sănătoasă în acord cu principiile religioase. Nu se amestecă brînza cu carnea la aceeași masă, nu se mănăncă mezeluri(aceste gunoaie alimentare în jurul cărora la noi în țară este mare forfotă în marile magazine), carnea este scursă de sînge, multe salate, dulciuri bune și delicioase. Resimți grija pentru ceea ce se mănîncă ca pe o garanție a sănătății întregii populații. Și nu e un lucru de neglijat pentru nici un guvern căruia trebuie să-i pese de poporul pe care îl conduce și-l reprezintă punerea la dispoziție a unei hrane autohtone, de calitate.

De asemenea, tot ceea ce este moștenirea strămoșilor lor este respectată, pusă în valoare și dusă mai departe.

Avînd o geografie ostilă, Israelul a devenit totuși un mare producător de vinuri deosebite iar în materie floricolă a atins producția sofisticată de flori a Olandei. Ca să nu mai vorbim de prelucrarea diamantelor și a meșteșugului bijuterier. Parfumurile orientale, ah!... Am văzut și o expoziție de sculptură foarte frumoasă a cărui filon valoric s-a sters de mult în Europa. În general arta, și arhitectura, acolo păstrează încă normele axiologiei profunde, bogate în sens și care nu șochează prin vulgaritate. Chiar așa, vulgaritatea nu există nici pe străzi, niciunde.

Clădirea Muzeului Holocaustului avea un concept artistic complex: imitarea trecerii prin Marea Roșie care se termina cu o terasă de unde aveai să vezi meditativ panorama extrem de frumoasă a Ierusalimului ca o metaforă a vederii poporului ales spre Țara Făgăduinței. Mă durea gîndul că în România nu s-a conceput în felul acesta practic-metaforic –ca o memorie vie- tragedia comunismului românesc și a holocaustului roșu. Oare ce-am făcut douăzeci de ani?

Și pot pălăvrăgi mult în sensul acesta.

Sunt și aspecte mai puțin dorite. O securitate foarte presantă și soldați cu armă pe străzi. Mai ales la Ierusalim(și e de înțeles) aplanează acea suspiciune asupra oricărui om străin aflat acolo. Apoi, fundamentalismul religios al unei părți importante din populația mozaică –mozaicii ortodocși- care nu agrează pelerinii creștini, în special preoții. Am stat într-un hotel la Ierusalim aflat în cartierul lor(foarte mare) și acest fapt a fost extrem de apăsător asupra noastră.

După ce vezi atîtea lucruri bine gîndite în favoarea întregului lor neam, pentru că asta este realitatea, țin enorm la ideea de neam, cînd ajungi înapoi în țară simți fizic cum te doare mîhnirea că în țara noastră, în condițiile date, cu atăta bogăție, cu ape și pămînt roditor de la sine, lucrurile merg atît de prost și se degenerează. De la îmbufnarea femeii de serviciu din aeroport pusă să te apostrofeze țățesc că i-ai trecut prin calea mopului(în loc să-și ceară ea scuze), la bădărănia și mîrlănia șoferului din autocarul duhnind a mirosuri organice de ceapă, usturoi și țigară. Ce să mai spun de drumuri? Mizeria de pe marginea șoselelor, casele colorate și de prost gust. Pe toți pelerinii i-au trecut pe traseu momentele odioase și transpirațiile răului fizic de drum lung și stricat. Pînă acasă toți eram mahmuriți de oboseală și rău. Evident, a doua zi, criza de bilă și-a făcut ,,ostentativ” apariția. Vai de capul turismului românesc cu asemenea șosele! Ce brand de țară mai elocvent decît șoselele patriei?! Ăsta este primul lucru în care ar trebui pompați banii pentru turismul autohton, ca să i se remedieze reputația. Mă puneam în pielea unui turist străin și cred că nu aș mai fi ales în viața mea un asemenea traseu oricît de ofertant ar fi fost ambalat. Și-apoi, te doare cînd vezi cît de urît îmbătrînim unii cu alții în propria țară, dînd din umeri zeflemitori la darul lui Dumnezeu: ,,Ce! așa-i România!...”.


Capernaum

Prin Grădina Ghetsimani




Vederea opusă Zidului Plîngerii

Zidul Plîngerii

Piatră -cea prezentă materie a Țării Sfinte și stil

spre Valea lui Iosafat

în hol la hotel

mall sub cerul liber, deasupra o biserică catolică

drumuri palestiniene spre Betleem

Din nou spre Valea lui Iosafat

tot Palestina spre Muntele Ispitirilor, se observă plantația de banani între nisip și piatră

foto: Corina Negreanu

4 comentarii:

  1. sunt minunate pozele ca si impresiile de acolo. Multumim ca ne-ati impartasit cate putin din ele. Doamne Ajuta sa mai fie ocazie pentru o noua vizita.

    Andreea

    RăspundețiȘtergere
  2. Aşa cum spunea Andreea, foarte frumoase cuvinte. Atât de frumoase încât mă doare că nu găsesc cu putiinţă să articulez emoţiile pe care le-am simţit citindu-le. M-au făcut să îmi doresc să nu (le) ajung la sfârşit.

    Seriozitatea cu care fiecare îşi trăieşte acolo credinţa, de care ne e atât de dor fiecăruia dintre noi.

    Dacă mai găsiţi timp şi mai doriţi să scrieţi, ne-am bucura să mai putem citi câteva impresii despre Locurile Sfinte.

    Mulţumim.
    Toate cele bune,
    Andreea Hopârtean

    RăspundețiȘtergere
  3. Va multumesc mult, ca mi-ati reamintit de Ierusalim... Mi-e asa dor de acest loc si parca a trecut o vesnicie de cand am fost acolo, desi nu a trecut decat o luna. Ati pus foarte frumos in cuvinte unele aspecte importante care mie mi-au scapat. Am incercat si eu sa povestesc in cuvinte slabe acest pelerinaj unic pe blogul meu. Va las un link cu fotografiile noastre din pelerinaj: http://picasaweb.google.com/FloriceleColorate/Ierusalim201002?authkey=Gv1sRgCICy5ougkcLuZw#

    Irina

    RăspundețiȘtergere
  4. Da..., și nouă ne este foarte dor și-au mai rămas multe lucruri de văzut. Încă nu am scris de Locurile Sfinte dar o s-o fac cît de curănd.
    Mulțumesc de pentru poze, o să mă uit mîine la ele cînd am mai mult timp.

    RăspundețiȘtergere