cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
foto/icoană Corina Negreanu-Sf. Luca al vremurilor noastre

marți, 2 noiembrie 2010

Despre părinți, o perspectivă psihologică

Am primit de la o veche prietenă prin poșta electronică următoarea recomandare bibliografică.
În timp ce o citeam mi-am adus aminte de ceea ce îmi povestea o altă prietenă, la ce asistase în timp ce se afla la coafor într-o sîmbătă a acestui an. O ceată de vreo cincisprezece fetițe, îmbracate obligatoriu în prințese, cu vîrsta de 5 ani au fost aduse acolo pentru a li se face coafura pentru petrecerea aniversară a uneia dintre ele. După ce au fost aranjate și machiate, în fața coaforului le aștepta o limuzină cu șampanie de copii gata să le ducă la destinație.

"Parinti straluciti, profesori fascinanti" - de Augusto Cury*

Generatia actuala de parinti a vrut cumva sa compenseze lipsurile copilariei lor si a încercat sa dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucarii, haine, plimbari, scoli, televizor si calculator. Altii le-au umplut timpul copiilor cu multe activitati educative ca învatarea limbilor straine, informatica, muzica. Intentia este excelenta, însa parintii nu au înteles ca televizorul, jucariile cumparate, internetul si excesul de activitati blocheaza copilaria, în care copilul are nevoie sa inventeze, sa înfrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa aiba timp de joaca si sa se bucure de viata.
Acest lucru se întâmpla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat în masini de muncit iar pe ei îi transformam în masini de învatat.
1. Blocarea inteligentei
Sistemul educational actual aduce foarte multa informatie, de cele mai multe ori inutila. Copiii si tinerii învata cum sa opereze cu fapte logice, dar nu stiu cum sa abordeze esecurile. Învata sa rezolve probleme de matematica, dar nu stiu sa-si rezolve conflictele existentiale. Sunt antrenati sa faca calcule fara sa greseasca, dar viata este plina de contradictii si probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmpla pentru ca inteligenta lor a fost blocata, noi ne-am transformat în masini de muncit iar pe ei îi transformam în masini de învatat.
2. Utilizarea gresita a functiilor memoriei
Prin sistemul educational actual memoria copiilor este transformata într-un depozit de informatie inutila, iar excesul acesteia blocheaza inteligenta copiilor si bucuria lor de a trai. Cea mai mare parte a informatiilor pe care le acumulam nu vor fi folosite niciodata. Numarul actual de scoli este mai mare decât în orice alta epoca, însa acestea nu produc persoane care gândesc, si nu e de mirare ca elevii au pierdut placerea de a învata.
Pe de alta parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparati, care îi transporta pe tineri, fara ca ei sa faca vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri - sportive, de razboi, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune si internet actioneaza asupra subconstientului, marindu-le nevoia de placeri în viata reala. Astfel în timp ei nu mai gasesc placere în micii stimuli ai rutinei zilnice si vor cauta stimuli tot mai puternici, trebuind sa faca foarte multe lucruri pentru a avea putina placere. Toate acestea genereaza personalitati fluctuante, instabile si nemultumite.
3. Informam si nu formam
Noi nu îi formam pe tineri, ci doar îi informam. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se afla, dar nu stiu mai nimic despre lumea lor interioara. Educatia este tot mai lipsita de ingredientul emotional si produce tineri care rareori stiu sa îsi ceara iertare, sa îsi recunoasca limitele sau sa se puna în locul celorlalti.
Care este rezultatul?
O generatie de copii si tineri mai bolnava psihic decât oricare alta din istoria umanitatii: copii depresivi, preadolescenti si adolescenti care dezvolta obsesii, sindroame de panica, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai multi dintre ei cauta placerea de moment în consumul de tutun, alcool si droguri.
CE ESTE DE FACUT?
Dr. Augusto Cury ne spune ca în ziua de azi nu ajunge sa fim parinti buni, ci trebuie sa devenim parinti inteligenti. Pentru aceasta ne vorbeste despre sapte deprinderi ale "parintilor buni" si cum trebuie transformate ele de catre "parintii inteligenti". Iata prima dintre ele:
Parintii buni dau cadouri, parintii inteligenti daruiesc propria lor fiinta.
Parintii buni au grija sa satisfaca, în masura posibilitatilor lor economice, dorintele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversari, le cumpara pantofi, haine, produse electronice, organizeaza excursii.
Parintii inteligenti dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpara cu toti banii din lume: fiinta lor, povestea vietii lor, experientele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Parintii care le fac în permanenta daruri copiilor lor sunt pastrati în amintire doar pentru un moment. Parintii care se preocupa sa le daruiasca copiilor exemple si povestiri din viata lor ramân de neuitat.
Parintii buni alimenteaza corpul, parintii inteligenti alimenteaza personalitatea.
Astazi, parintii buni cresc copii zbuciumati, înstrainati, autoritari si angoasati, pentru ca societatea s-a transformat într-o fabrica de stres. Parintii care nu-si învata copiii sa aiba o viziune critica asupra publicitatii, a emisiunilor de televiziune si a discriminarii sociale îi transforma într-o prada usoara pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinta umana, ci un consumator. Pregatiti copilul pentru " a fi", caci lumea îl va pregati pentru " a avea".
Ajutati-va copiii sa nu fie sclavii problemelor lor. Alimentati amfiteatrul gândurilor si teritoriul emotiilor cu curaj si îndrazneala. Nu le acceptati timiditatea si nesiguranta. Daca problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar daca nu, trebuie sa ne acceptam limitele.
Parintii buni corecteaza greselile, parintii inteligenti îsi învata copiii cum sa gândeasca.
Vechile corectii si binecunoscutele predici nu mai functioneaza. Când deschideti gura sa repetati acelasi lucru, declansati un resort din subconstient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce contin critici mai vechi. 99% din criticile si corectiile parintilor sunt inutile în influentarea personalitatii tinerilor.
A-ti surprinde copilul înseamna a spune lucruri la care ei nu se asteapta. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se asteapta sa tipati si sa-l pedepsiti. Dar puteti începe prin a tacea si a va relaxa, apoi puteti spune:"Nu ma asteptam sa ma superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc si te respect mult". Apoi copilul trebuie lasat sa se gândeasca.
Parintii buni spun:"Gresesti"; parintii inteligenti spun:"Ce parere ai despre comportamentul tau?" "Gândeste înainte sa reactionezi" .
Parintii buni îsi pregatesc copiii pentru aplauze, parintii inteligenti îsi pregatesc copiii pentru esecuri .
Parintii buni educa inteligenta copiilor lor, parintii inteligenti le educa sensibilitatea. Stimulati-i pe copii sa aiba obiective, sa caute succesul în studiu, în munca, în relatiile sociale, dar nu va opriti aici. Ajutati-i sa nu le fie teama de insuccese. Nu exista podium fara înfrângeri. Multi nu stralucesc în munca lor pentru ca au renuntat în fata primelor obstacole, pentru ca nu au avut rabdare sa suporte un "nu", pentru ca nu au avut îndrazneala de a înfrunta unele critici, nici umilinta de a-si recunoaste greseala.
Perseverenta este la fel de importanta ca si capacitatile intelectuale. Pentru parintii inteligenti, a avea succes nu înseamna a avea o viata fara greseli. De aceea sunt în stare sa spuna copiilor lor: "Am gresit", "Scuza-ma", "Am nevoie de tine". Parintii care nu-si cer scuze nu-si vor învata copiii cum sa abordeze aroganta.
Parintii buni vorbesc, parintii inteligenti dialogheaza ca niste prieteni.
A sta de vorba înseamna a vorbi despre lumea care ne înconjoara, a dialoga înseamna a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experiente, a împartasi ceea ce se afla ascuns în inima fiecaruia, a patrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din parinti n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile si frustrarile personale.
Nu trebuie sa deveniti o jucarie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevarata autoritate si respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perla ascunsa în inima. Ea este scumpa, pentru ca aurul si argintul n-o pot cumpara.
Parintii buni dau informatii, parintii inteligenti povestesc istorioare.
Captati-va copiii prin inteligenta voastra, nu prin autoritate, bani sau putere. Stiti care este termometrul care indica daca sunteti agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii si prietenii acestora. Daca le face placere sa fie în preajma voastra, ati trecut testul.
Odata, una dintre fiicele mele a fost criticata pentru ca era o persoana simpla. Se simtea trista si respinsa.Dupa ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginatia la treaba si i-am spus urmatoarea pilda: unii prefera un soare frumos pictat într-un tablou, altii prefera un soare real, chiar daca este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real. Atunci, am adaugat, chiar daca unii oameni nu cred în soarele tau, el straluceste. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi si oamenii te vor vedea. Sa nu-ti fie teama ca îti pierzi lumina.
PARINTII INTELIGENTI ÎSI STIMULEAZA COPIII SA-SI ÎNVINGA TEMERILE SI SA AIBA ATITUDINI BLÂNDE.
Parintii buni ofera oportunitati, parintii inteligenti nu renunta niciodata.
Parintii inteligenti sunt semanatori de idei si nu controleaza viata copiilor lor. Ei seamana si asteapta ca semintele sa germineze. Pe timpul asteptarii poate sa apara mâhnire, dar, daca semintele sunt bune, vor încolti.
Nimeni nu-si ia diploma în misiunea de a educa. Înainte, parintii erau autoritari; astazi sunt copiii. Învatati sa spuneti "nu" fara teama. Daca ei nu aud "nu" de la d-voastra, nu vor fi pregatiti sa auda "nu" de la viata. Parintii nu trebuie sa cedeze în fata santajelor si presiunii copiilor. În caz contrar, emotia copiilor va deveni un balansoar:: astazi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul saptamânii si a se trezi devreme pentru a învata este inacceptabil si prin urmare ne-negociabil.
Traim vremuri grele. Parintii din toata lumea se simt pierduti. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexa decât cucerirea planetei.
CELE 7 PACATE CAPITALE ALE EDUCATIEI
1 A distruge speranta si visele
2 A pedepsi la furie si a pune limite, fara a da explicatii
3. A exprima autoritatea cu agresivitate
4. A fi excesiv de critic: a obstructiona copilaria celui educat
5. A fi nerabdator si a renunta sa mai faci educatie
6. A nu te tine de cuvânt
7. A corecta în public
*Dr. Augusto Cury, psihiatru si psihoterapeut, si-a dedicat 17 ani din viata cercetarii modului în care construieste si se dezvolta inteligenta. Analiza pe care o face societatii contemporane ajunge la urmatoarea concluzie: singuratatea nu a fost niciodata atât de intensa: parintii îsi ascund sentimentele de copii, copiii îsi ascund lacrimile de parinti si profesorii se refugiaza în autoritarism. Cantitatea de informatie si cunostinte disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generatii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informatii. În cartea sa, "Parinti straluciti, profesori fascinanti", tradusa si în româna, Dr. Augusto Cury atrage atentia asupra necesitatii schimbarii felului în care se face educatia contemporana.

6 comentarii:

  1. Foarte util acest articol,desi noi sau unii dintre noi nu am fost educati asa, din unele puncte de vedere.Stiu perfect ce este educatia ,doar ca uneori fara sa vrem facem greseli pe care evident le regretam.O zi frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe tema relatiei pe care o construim cu propriii copii, am citit de curand o carte care m-a impresionat: Singuratatea numerelor prime, de Paolo Giordano (Editura Rao). Este povestea a doi tineri puternic marcati de experienta unei copilarii frustrante. Nu pot sa spun ca mi-a placut, mai degraba m-a infiorat. De fapt, m-a impresionat profund un fapt ce reiese evident din poveste: ce greu facem pace cu anumite momente, reactii, cuvinte, episoade din copilarie! Ca mama, romanul acesta m-a facut sa ma gandesc de doua ori.

    RăspundețiȘtergere
  3. De cate ori intru pe blogul tau, ma racoresc! Esti cumva ruda cu Pr. Ciprian Negrean? Si iti place Arvo Part? Daca da, ma bucur. Am gasit datele astea pe un cont de Facebook.

    RăspundețiȘtergere
  4. Îmi cer scuze, în seara aceasta m-am întors din Palestina și Israel unde am fost plecată o săptămînă,am survolat ,,netul” pe fugă să văd ce mai e prin țară; sunt obosită acum ca să vă răspund, dar o voi face cît de curînd. Vă mulțumesc tuturor.
    Bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  5. Bobocel:

    Bine v-am regăsit!!!Mulțumesc pentru întîmpinare...

    Alexandru Valentin:
    Pe Facebook am intrat ca într-un carusel la insistențele cuiva, nu prea sunt entuziasmată de asemenea modalități de intercunoaștere și relaționare, dar odată ce am intrat trebuie să joc cu toată anemia voinței mele... Pe Arvo Part l-am regăsit după zece ani de căutare, printr-un prieten. Auzisem atunci căteva piese dar nu știam cine și cum se numește autorul lor. Abia tărziu l-am aflat; a fost o revelație să aflu și mai mult despre concepția omului Arvo Part despre lume și viață, rugăciune, muzică, artă, om, Dumnezeu.Să pot să am acces la întreaga lui creație. În poza de pe Facebook eu și părintele Ciprian botezăm pe unul din mulțimea de finuți pe care îi avem alături de Prea Sfințitul nostru, Vasile Someșanul. Parintele Ciprian Negreanu( ,,u-ul” final este de origine oltenească l-a care el ține mult) e soțul meu.Mă simt onorată dacă e o umbră ca a unui copac acest blog unde mai adastă oamenii să se răcorească, deși, pe alții, unele subiecte îi pot încinge...

    Adina:
    Îți mulțumesc pentru indiciul bibliografic. O să caut cartea să o citesc și eu.

    Beatrice:
    Da.Din păcate nu este suficient să avem intenții bune, inimă caldă și credință ca să fim părinți buni în cel mai real sens al cuvîntului; Ci și cunoaștere continuă, luciditate, discernămînt valoric, spirit autocritic și o perspectivă largă despre lume și viață. Puterea de a ne privi critic mai întîi pe noi înșine și ceea ce facem în legătură cu copiii noștri. Mă întreb, cîți dintre noi nu am urît ceea ce ni s-a părut detestabil la propriii noștri părinți și atunci cînd ne vine rîndul, repetăm involuntar același mecanism comportamental reacționar față de propriii noștri copii, cu precădere față de nevoile lor afective? Și întrebările la care trebuie să dăm răspuns ,,bun” sunt multe de aici încolo.

    RăspundețiȘtergere