cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
foto Ilinca Negreanu/ Oașa

marți, 10 noiembrie 2009

Maria preoteasa

Pentru preoteasa Maria dedicație din partea Alinei(trecută și ea la puțin timp în lumea celor veșnice):

,, Încearcă să pătrunzi cu privirea
Dincolo de fereastra sufletului
Privește fără să zărești ceva
Și mă vei simți ...
Gîndește-te la mine
Mă vei simți
Mereu lîngă inima ta ”




o poză veche-Prislop,8 Mai 1993, viitorul părinte Ștefan, Maria și viitorul părinte Ciprian

în memoria preotesei Maria Negreanu



Maria




Maria, ultima oară la cimitirul Sf. Mănăstiri Prislop;

a poposit puţin în faţa locului unde avea să fie îngropată peste puţin timp,
lîngă mormîntul mamei, preoteasa Laurenţia


Noiembrie este perioada din an pe care sufleteşte o străbat cel mai greu.
Lumina zilei din ce în ce mai zgîrcită, apăsarea cerului înnegurat, ceaţa, pămîntul gol şi umed, dezgolit de frumuseţe, îl adulmec cu groază în nări şi parcă simt gustul jilav al pămîntului în cerul gurii căci îmi aduc aminte că de-a rînd, în noiembrie, am condus spre groapă o mulţime din oameni dragi sau cunoscuţi.
N-am să-l pot uita niciodată pe părintele Nicodim de la Prislop sfîrşindu-se într-un un salon de terapie intensivă la o clinică din oraş, barba lui albă impecabilă, lupta smerită dar neînvinsă cu care se stinge un monah adevărat pe un pat de spital. A fost îngropat, smerit, la picioarele Părintelui Arsenie Boca, la Prislop.
Paisprezece noiembrie 2005, a fost una din zilele grele din viaţă, plină de durere. Cu atît mai mult cu cît nici nu ne trecea prin cap ceea ce urma să se săvîrşească. O zi în care am început să simt, real, respiraţia morţii în propria-mi ceafă. Zi de zi.
Ţin minte că afară era urît, ploua-ningea, şi am început să mă uit pierdută spre fereastră. M-a copleşit sentimentul acut că pierd ceva definitiv.Ţin minte că m-am surprins plîngînd şi nu înţelegeam ce mi se întîmplă. Şi m-am gîndit aşa, cu o stăruinţă neobişnuită la Maria, cumnata mea, că ar trebui să o sun să văd ce mai face.Vorbeam rar, de obicei nu răspundeau la telefon decît după insistenţe lungi. De multe ori nouă acest fapt ne tăia tot avîntul comunicării. Eram la masă, a urmat acel telefon care ne-a încremenit gesturile şi ne-a lăsat fără grai. Maria murea, se stingea la 34 de ani, în urma unui accident în drum spre botezul finuţei Anastasia, pe care n-a apucat să-l mai împlinească ca naşă. Am aflat, mai apoi, că au fost vreo două ore de agonie, salvarea nu a venit la timp, apoi în alergarea de la un spital la altul s-a stins, în urma unei hemoragii interne diagonsticate abia la autopsie. În maşina salvării a cerut apă însă salvarea nu era dotată cu apă, în disperare de cauză părintele Ştefan, fratele geamăn al părintelui meu, şi-a apropiat ochii înlăcrimaţi de buzele ei arse de sete. Apoi, privirea ei s-a înţepenit…
Era aproape imposibil să nu te întrebi cum şi de ce o femeie tînără, mamă a trei copilaşi cu vîrste între 1 an şi cîteva luni -4 ani, preoteasă devotată şi cuminte, moare. Era mult prea dureros.
Ultima oară ne văzusem în vara acelui an, de Sînzîiene. Era cu copiii la ţară. Mai tristă şi adîncită ca pînă atunci. Nu trecuse nici aproape doi ani de la moartea mamei ei, preoteasa Laurenţia. Suferinţa şi pierderea mamei a afectat-o enorm.Îşi dorea cu ardoare o casă, a lor, aşa cum nu avusese niciodată ca loc de echilibru familial, încercată încă din copilărie împreună cu părinţii ei în repetate rînduri să locuiască în mai multe case parohiale. Şi eu aveam acelaşi gînd, aceleaşi probleme ca ea, doar că undeva ne separam în felul de a gîndi. Era foarte preocupată de copii, voia tot ce era mai bun pentru ei, motiv pentru care am avut ispita de a o judeca, de unde să mă gîndesc ce puţin timp mai îi era îngăduit de la Dumnezeu să şi-l petreacă ca mamă alăturea de Anastasia, fiica cea mare, Ioana şi micul Alexăndrel. Totul era concentrat pentru ea şi eu, nu aveam cum să ştiu.
Ne-am despărţit frumos, o ultimă revedere, noaptea, în holul casei de la ţară mi-a pus mîna uşor pe umăr şi mi-a zis:,,O să fie pînă la urmă cumva…Simt că în toamnă se va întîmpla ceva în bine şi pentru voi” ... M-a mai sunat odată pentru două icoane, mi le cerea să i le pictez, cu Sfinţii Arhangheli, dar, nu am mai apucat să i le fac.
La ţară îi plăcea să se plimbe cu copiii pe la puntea de peste un părîiaş ce traversa grădina, aproape sec de ani de zile . Chiar am remarcat că aşezase pe un stîlp, o cruce frumoasă împletită de ea din cîteva nuieluşe. După ce Maria a plecat de la ţară, ca niciodată, a venit o furtună şi apele umflate ale părîiaşului au distrus puntea, locul preferat de ea.
Maria a fost o preoteasă născută pentru această slujire. Fiica părintelui Petru Vamvulescu şi a doamnei Laurenţia, l-a cunoscut de mică pe Părintele Arsenie Boca. A crescut cu dragoste şi frică de Dumnezeu, pentru biserică şi rugăciune. Aproape că nu era slujbă de la care să lipsească. Profesoară de religie îndrăgită de elevi, avea şi talent la pictură fiind absolventă de şcoală populară de artă. Căsătorită cu preotul Ştefan Negreanu, a devenit mama a trei copii.Îi plăcea să îmbodobească cu dragoste biserica, împletea cruci, ghirlande, etc. Dorea foarte mult să picteze icoane dar nu a mai apucat. Mereu îmi spunea: ,,Ce bine că pictezi!...” Atît ea cît şi mama ei m-au încurajat mereu în pictură, iar gestul lor de susținere, n-am să-l uit.
Am senzaţia că a plecat ducînd cu ea o taină. Am visat-o odată atît de real, îngrijea de copii, le cosea nasturi la haine. Am avut o durere insuportabilă atunci cînd m-am trezit, cînd a trebuit să realizez, că realitatea era alta...
În noaptea privegherii ei, înainte de a fi îngropată, ne-am odihnit cîteva ceasuri în patul unde dormea ea de obicei.N-am să uit niciodată imaginea de la căpătîiul patului , un vraf înalt de cărţi de psihologie, de creştere şi îngrijire a copilului....
Un real model de preoteasă, un om care a ars repede .
Mă doare cumplit noiembrie...cu gustul lui de pămînt în cerul gurii şi spaimă a morţii...
Ani de-a rîndul am pierdut părţi din mine odată cu plecarea atîtor oameni dragi care mi-au fost daţi de la Dumnezeu să-i cunosc.



împreună cu o bună prietenă Alexandrina, o ultimă călătorie de toamnă a Mariei,
cu cîteva zile înainte de marea ei călătorie, fără întoarcere...



La Prislop, Înmormîntarea Mariei
17 noiembrie, 2005

În noaptea dinaintea morţii Maria a stăruit mai mult la rugăciune, apoi s-a uitat îndelung la poza lui Alexadru fiul cel mic, rămas la ţară. Dimineaţa cînd era pe drumul fără întoarcere, a simţit nevoia să se aşeze pe bancheta din spatele maşinii pentru a face Acastistul Mîntuitorului,
dar nu l-a mai sfîrşit...
Sufletul ei se pregătea în taină...





Vara lui 2009

Veşnica ei pomenire!


42 de comentarii:

  1. O, cât e de dureros! Domnul sigur a avut un gând al Său sfânt şi tainic îngăduind să se petreacă această degrabă plecare a preotesei Sale. Nu pretind că noi putem găsi vreo explicaţie. Dar putem să-I acordăm încredere Domnului că răul îl va întoarce spre tot binele. Dumnezeu s-o odihnească şi veşnică să-i fie pomenirea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Adormirea Mariei a fost cel puţin pentru mine o lecţie pe viu, fără anestezie,,că vînt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său"(Psalm 102).
    De moarte se cade să fim pregătiţi în toată vremea.
    Maria ştiu că a făcut-o, nepregătiţii eram noi.
    Dumnezeu să o bucure şi să o odihnească în locul acela unde e frumuseţea ce nu se mai trece, în loc luminat, în loc de odihnă, fără durere şi fără întristare şi unde nădăjduim să ne întîlnim cu toţii din mila nesfîrşită a Domnului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Un mic dar: un cuvant de folos al Pr. Ioan Sismanian de la Petru-Voda tinut pe 9 noiembrie la Ploiesti: http://www.trilulilu.ro/alleccssa/329393ce258fec

    RăspundețiȘtergere
  4. Iubirea si bunatatea care v-a impartasit-o in timpul vietii sa o impartasiti in continuare si celor care au ramas in urma sa,dar care o pastreaza vie in sufletele si mintile lor!Trecerea in nefiinta a cuiva drag n-ar trebui sa fie o tristete ci o bucurie ca sunt langa Domnul.Stiu ca e usor de spus si greu de facut dar sa incercam sa fim cu nadejde,credinta si iubire in suflete si in toate cate facem!

    RăspundețiȘtergere
  5. "Oricine iubeste o floare
    E-aproape de-un sacru mister.
    Oricine se-opreste-n carare
    S-asculte un glas de izvoare
    E-aproape Aproape de cer.
    Oricine iubeste seninul,
    Cand soarele urca-n eter,
    Oricine-si inalta suspinul,
    Cand licare-n mare rubinul,
    E-aproape Aproape de cer...
    Dar cine-a primit indurare
    Din ranile blandului Miel,
    Acela e frate cu floarea,
    Cu raul,cu muntii,cu marea
    Si-oriunde il duce cararea,
    Tot cerul Tot cerul e-n el."

    RăspundețiȘtergere
  6. Oana,
    o rectificare de crez crestin ortodox: d-na Maria a intrat la viata vesnica

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Corina,
    In seara asta i-am cantat Veronicai cantecul ei de leagan preferat printre lacrimi. Ma adun cu greu caci marturia ta despre Maria m-a rascolit enorm.
    In urma cu 4 ani, la un sfarsit urat de noimebrie, la Bucuresti, vorbeam la telefon cu nasul lui Luca, Pr. Gavriil de la Man. Sf. Ioan Botezatorul de la Alba. Vorbeam de tristeturile mele obisnuite, viata grea din capitala, cand parintele mi-a spus ca a murit Maria, sotia Pr. Stefan, mama a trei copii. A doua zi, o prietena din Bucuresti mi-a spus si ea de o preoteasa din Ardeal care se stinsese in timp ce se ruga. Se desfasura la Bucuresti un festival religios cu multi studenti din toata tara si vestile circulau repede.
    Auzisem prima oara de Maria in vechiul sediu ASCOR de la (pe atunci, doar) Catalin si Ciprian.Ne spuneau ce frumoasa era, ce nunta frumoasa au avut ea si Pr. Stefan. Era ca o legenda... Dupa ani de zile auzeam din nou de Maria si mi-a inghetat sangele in vine.

    Acum i-am vazut chipul prima oara.
    Ce copii frumosi! Ce taina, ce putere, cata rugaciune iti trebuie sa intelegi randuielile lui Dumnezeu!
    Multumesc pentru aceasta marturie. Cristina

    RăspundețiȘtergere
  8. Va sarut mainile la toti pentru asta. Bebe, Fratele Mariei...

    RăspundețiȘtergere
  9. Dragul nostru frate, te îmbrăţişăm din toată inima!
    Tu ştii cît de multe ar fi fost de spus...
    Ne lipseşte ca echilibrul unei balanţe dar paradoxal o şi simţim aproape.
    Caldele noastre salutări...

    RăspundețiȘtergere
  10. Maria, ca noi toti, e un inger doar ca ea s-a manifestat ca atare, sincera, fara masti...Dar e important ca noi am vazut exemplul ei, am avut-o langa noi, iar felul ei de a fi, faptul ca o simtim aproape trebuie (sau poate) sa fie echilibrul nostru. Dumnezeu sa o aibe in grija Sa.

    RăspundețiȘtergere
  11. Anonim:
    Nu va inteleg opinia despre noi si ingeri.
    La ce va referiti concret cand spuneti masti? Fiti mai explicit.
    Echilibrul nostru unic este Hristos.
    Sunt sigura ca Dumnezeu o are in grija sa.

    RăspundețiȘtergere
  12. M-as bucura sa va debarasati putin de masca anonimatului.

    RăspundețiȘtergere
  13. Bucur Andrei Codrin17 ianuarie 2010, 00:05

    Am fost prezent la inmormantarea preotesei si nu sunt genul de om dus de valul evlaviei natangi sau a sentimentalismului fortat,dar marturisesc ca acele zile pre inmormantare,precum si ziua pecetluirii nepecetluite,au fost ca o trezire a beciului sufletului meu.Literalmente,acea pivnita s-a deschis odata cu "inchiderea" in sfera divina a preotesei Maria.Si acest lucru nu e ceva de trecut cu vederea,daramite cu sufletul.Nu imi amintesc sa fi plans vreodat cu atata of launtric plin de sens,caci nu plangeam pentru ea,ci pentru mine;iar acest lucru nu-i de lepadat.Nu am cunoscut-o indeaproape,ba chiar am judecat-o in anumite momente conjuncturale,dar Sapienta divina,ca de obicei,le smereste pe toate.In cazul de fata pe mine.Avea ceva,avea ceva.Cei ce au cunoscut-o mai bine pot da marturie in acest sens.Mi-au placut mult predicile de la inmormantare.De fapt niste elogii aduse celor vii,celor ce cred in Hrisos-Moartea si Invierea noastra,fie adormiti,fie inca treji . A fost un moment de schimbare,iar cei ce l-au dibuit nu-l vor putea uita.Sincer pentru mine preoteasa Maria este un cetaţian al Raiului,adica o sfantă.O spun fara ocolis.De ce? Intrebati-l sincer pe Dumnezeu si veti afla.Si daca tot Il intrebati,mai adaugati pe lista cu pricina si un alt nume.Cel al vostru,de exemplu.Va dau un indiciu:cei ce AU FOST pana la capat,vor fi si intu celalalt inceput,acolo,in acel Sus coborator, vesnic nou. Nu e usor,dar nici greu, căci cu Domnul vom birui mereu! Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  14. Va multumesc din suflet, pentru aceste randuri. De ceva vreme ma intrebam cum arata Preoteasa Maria... Imi construisem profilul ei spiritual... si-l tineam in suflet, asteptand clipa cand il voi putea imbraca in trup. Mi-era greu sa rostesc: "cum era ea?", dar stiam ca voi afla cand va randui Dumnezeu.
    Ma plec inaintea ei...

    RăspundețiȘtergere
  15. cateodata viata ne incearca ,iar noi cu ajutorul Celui de Sus razbim.din pacate nu am cunoscut-o pe preoteasa Maria dar imi dau seama ca a fost un exemplu de urmat pt. multi dintre noi.articolul este minunat!

    RăspundețiȘtergere
  16. am auzit si eu ca a fost o femeie smerita... o calitate rara. Totusi, cum s-a intamplat accidentul? Am auzit tot felul de povesti...

    RăspundețiȘtergere
  17. S-au spus multe despre Maria,...si poate k pana la urma nimic!
    Viata uneori este cruda,si ni-i ia pe cei dragi...Deaceea e bine sa nu cautam explicatii..pentru k ne-am ingrozi.Cat despre accident,nu stiu ce povesti circula,cert este k au plonjat in gol,intr-o curba...SINGURA VICTIMA,MARIA,statea in partea dreapta spate...Restul e tacere...
    Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul prea devreme plecat,langa mama si unchiul sau!

    RăspundețiȘtergere
  18. Confirm cele scrise aici de DariusH. Mașina a ieșit de pe traseu într-o curbă care nu era semnalizată printr-un indicator, în apropiere de Moldova Nouă. În cădere, s-a izbit de-o stîncă. Maria a suferit cumplit în urma impactului. Ruperea unei artere undeva în zona ficatului i-a provocat o hemoragie internă.Posibil ca centura de siguranță să fi fost fatală. Salvarea, nu a venit la timp.

    RăspundețiȘtergere
  19. Erata: ,,să-i fi fost fatală”.

    Dumnezeu să-i odihnească!

    RăspundețiȘtergere
  20. Dumnezeu s-o odihneasca. Imi cer iertare ca am rascolit un trecut dureros, dar si eu am copii si ma tot intreb de ce tocmai ea... am crezut ca s-au tamponat cu alta masina, pentru ca uneori moartea (din accidente si nu numai) vine cu voia lui Dumnezeu dar nu din voia Lui.

    RăspundețiȘtergere
  21. Fiți pe pace. Dumnezeu să vă țină, să vă bucurați de copilași și ei de dumneavoastră.
    Doamne ajută!

    RăspundețiȘtergere
  22. imi pare rau pentru d-na Maria,,,Dumnezeu s-o odihneasca in loc luminat..

    RăspundețiȘtergere
  23. Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca!
    Sunt si eu mama a trei copii, am citit si IL rog pe Bunul Dumnezeu sa umple de DRAGOSTE inimile noastre, sa ne ajute sa ne iubim asa cum ne iubeste EL, iar taticului celor trei minuni sa ii calauzeasca pasii, gandurile si rugile tot EL, NEINCETAT!

    RăspundețiȘtergere
  24. Mariana V.

    Vă doresc la rîndul meu să vă trăiască copiii și dumneavoastră alături de ei,să fiți sănătoși, să vă bucurați unii de alții cîte zile sunt date de la Dumnezeu, din mila și darul Lui!

    Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească! Iată că au trecut aproape 6 ani de cînd Maria a trecut dincolo, la Domnul, și totuși, o resimțim atît de prezentă.

    RăspundețiȘtergere
  25. Dumnezeu sa o odihneasca la El pe preoteasa Maria!
    Corina ,ai povestit atat de frumos aceasta trista intamplare incat mi-au dat lacrimile...
    Sunt convinsa ca Maria este acum intr-o lume mai buna,are o alta misiune de urmat...cine stie ,poate sa creasca copii din ceruri...
    dar noi cei ramasi nu putem sa ne impacam cu ideea ca nu mai sunt alaturi de noi...Iti spun asta din ceea ce simt ,eu care mi-am pierdut sotul tot la 34 de ani.A plecat in aceeasi zi si pe acelasi drum impreuna cu cumnata mea ...iar noi am ramas asteptand...
    Dumnezeu sa le dea lumina vesnica tuturor celor adormiti!

    RăspundețiȘtergere
  26. Mariperijoc:

    Vă mulțumesc mult pentru emoționantele dumneavoastră rînduri scrise aici și vă transmit toată compasiunea și înțelegerea mea. Îmi vin în minte cuvintele soției lui Dinu Pillat, Nelli: ,,Adevăratul eroism este de a trăi, nu de a muri”. Asta în condițiile în care pentru cei rămași în viață, totul devine fără rost și foarte greu de suportat prin pierderea celui drag, mai ales cînd moartea lui este inopinată.Ești erou să reziști, să fii tare și să trăiești în continuare.
    Dumnezeu să vă întărească și să vă mîngîie în așteptarea care va avea un sfîrșit al dorului, și golul lăsat va fi umplut de plinătatea ce nu se mai trece.
    Dumnezeu să-i odihnească în pace!

    RăspundețiȘtergere
  27. Recitesc a nu stiu cata oara textul asta... stiu ce inseamna pierderea celor dragi,de curand a plecat mama pe cararea vesniciei (e cel mai dureros lucru din viata unui om!) si nu ma pot mangaia decat cu credinta in INVIERE si nadejdea reintalnirii cu totii, candva...
    Asemenea situatii "absurde" seamana cu ruperea celor mai frumoase flori din gradina pt a le oferi cuiva; asemenea lor, sufletele alese sunt luate de Dumnezeu pt ca le iubeste mai mult! Chiar si asa, durerea este crunta si imposibil de inlocuit prezenta celui drag.
    Dumnezeu insa nu cere imposibilul,nu cere sa radem cand moare cineva (a plans insusi Iisus pentru Lazar cel mort) ci sa plangem "ca cei ce au nadejde" traind moartea in profunzimea ei ca astfel s-o biruim cu nadejdea Invierii.

    RăspundețiȘtergere
  28. Corina Negreanu spunea...
    Fabian:
    Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în locul acela cu verdeață pe mama ta! Cînd pierdem realizăm că ar mai fi fost atît de multe lucruri frumoase posibil de trăit cu cel ,,ales” de Dumnezeu să ne părăsească și să treacă dincolo. Și cred că Dumnezeu în marea lui milostivire știe cînd e omul de ,,luat”.
    Așa e, Fabian, ai dreptate.
    Eu nu prea mai pot citi acest text.Mereu l-aș scrie altfel. A fost un șoc moartea ei.Și azi îl retrăiesc.Pe Maria o resimt altfel prezentă acum, poate comunic cu ea mai bine.Dovadă că fără voia mea, poza ei e mereu prezentă pe blog ca o candelă ce încă nu se stinge.
    Dar viața ne încearcă mereu și e complicată.
    Eu am nădejde că într-o zi fără de înserare, ne vom vedea eu și cu bunica mea,cu Maria și cu atîția alții și ne vom îmbrățișa, și ne vom povesti cu necuvinte, ne vom cunoaște atunci bine de tot, așa cum aici nu a fost să fie decît în parte...
    Nu este scenă mai frumoasă, a trecerii ,,dincolo” simbolic în locul cu verdeață, ca în pelicula ,,Oblomov”,care mă emoționează cumplit și pe care ți-o dedic:

    http://www.youtube.com/watch?v=oIA9NVRy_t8

    Am folosit-o și eu intr-o postare http://corinanegreanu.blogspot.com/2010/05/pierderea-inocentei.html.
    8 octombrie 2011, 20:21

    RăspundețiȘtergere
  29. Atunci cand cei dragi pleaca de langa noi , singura noastra mangaiere ne ramane numai si numai la Dumnezeu ,Cel care ne da putere, alinare si liniste in suflet.
    Stiu cat de dureroasa este aceasta plecare, fiica mea a plecat la doar 22 de ani , au trecut 4 ani de atunci si de cat de multa putere si credinta am nevoie pentru a merge mai departe ...uneori este atat de greu,ingrozitor de greu,doar credinta este cea care imi da tarie sa-mi continui viata cu nadejdea in Inviere si a reintalnirii cu cei dragi ...si stiu ca intr-_o zi ... candva ... cand va randui Dumnezeu ne vom reintalni si vom ramane o vesnicie impreuna.
    Cu aceasta nadejde in suflet sa ne ajute Dumnezeu !
    Dumnezeu s-o odihneasca in pace pe preoteasa Maria.
    Vesnica sa fie pomenirea lor !

    RăspundețiȘtergere
  30. Doamnei Rodica:

    Vă mulțumesc pentru că v-ați deschis sufletul îndurerat de mamă, aici. Vă doresc putere să le duceți pe toate și să învingeți povara pierderii fiicei în floarea vîrstei, cu ajutorul Prea Sfintei noastre Maici.
    Iată, ce durere!...
    Dacă nu vă e greu, reveniți și spuneți numele fetei, să-l punem și noi la pomenire.
    Cu toată dragostea,
    Corina Negreanu

    RăspundețiȘtergere
  31. Doamna Rodica,
    vă respect optiunea de a nu publica mesajul dumneavoastra.
    Va doresc multa putere, alinare sufleteasca si va multumesc pentru ca imi urmariti umilul blog.


    Hristos a inviat!

    RăspundețiȘtergere
  32. Am poposit in fata mormantului presbiterei Maria de mai multe ori, ultima data anul asta nu demult. Nu stiam nimic despre ea, doar ma intrebam ce i s-a intamplat, fiind atat de tanara. Astazi ii intalnesc povestea si chipul aici. Aseara, la fel de intamplator, am intalnit o alta poveste de viata, alta presbitera moarta in accident de masina, tot asa de tanara, doar ca in alta parte. La fel de multa durere ramasa in urma... Inainte de asta, povestea unui preot tanar, adormit recent. Nu stiu ce fel de coincidente sunt acestea, aproape ca ma sperie... Asa cum i-am pomenit pe cei de ieri, o pomenesc si pe Maria, de care am aflat azi: Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul bun si sa-i ocroteasca familia ramasa! Asa e viata, poate intelegem odata (ma iertati, vorbesc de fapt pentru mine). Sa va mangaie Dumnezeu sufletele, nu e nimic mai greu de rabdat decat moartea celui drag...

    RăspundețiȘtergere
  33. Marilena:
    Mulțumesc pentru frumoasele cuvinte.
    Nici luna noiembrie a acestui an nu se lasă mai ușor. Părintele Toadere de la Spitalul de Oncologie și soția lui au murit într-un accident aici în apropierea noastră, chiar de Sfinții Arhangheli. Unul dintre cei mai rîvnitori preoți duhovnici misionari ai Clujului. Am aflat că s-au rugat ani în șir să moară împreună.Și așa a fost.Apoi o prietenă Felicia răpusă de cancer, zilele trecute. Iar acum un prieten tînăr, cu ochi mari albaștri și foarte vii, profesor de matematică excepțional, de la Sibiu, se luptă între viață și moarte tot de cancer.Mai nadajduiesc intr-o mare minune!Uite, că vorbesc și eu pentru mine!... Toate zilele acestea m-am gîndit la ,,trupul acesta”, trupul acesta pentru care facem atîtea dar ce trebuie nu, care nu mai vrea să fie tovarăș de drum cu sufletul...M-a întrebat fiica mea, auzindu-ne prin casă vorbind de moarte, cum se întîmplă atunci cînd mori?Și n-am știut să îi zic decît că trupul moare, doar el se trece, sufletul rămîne viu, des-cărnat, într-un alt registru.Chiar cred limpede,tot mai limpede mi-e, pe măsură ce pleacă atîtia, că nu putem fi doar trup.Viata noastra e pentru altundeva.

    Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihnească pe toti și sa-i bucure de vesnicia Sa!

    RăspundețiȘtergere
  34. Dumnezeu sa-i dea pace si odihna vesnica preotesei Maria!
    Dumnezeu m-a invrednicit sa ajung la Prislop, chiar la parastasul preotesei Maria si am avut sufletul ravasit de emotie si aduceri aminte tare dureroase...imi aminteam cum fiica mea si baiatul care era pe acea vreme la seminarul teologic , imi povesteau despre o tanara preoteasa care murise...si peste doar 1 an si cateva luni pleca si fiica mea , in urma unei boli rare,dupa o cumplita si agonizanta suferinta , suferinta pe care a dus-o cu atata putere, seninatate, cum rar se poate intalni...doar 2 luni a durat totul si a fost atat de greu si moartea a venit atat de neasteptat ,in timpul unei perfuzii i s-a facut rau si a intrat in coma din care nu avea sa-si mai revina...cred ca in asemenea clipe doar Dumnezeu iti da putere sa rezisti . Sa tii lumanarea copilului tau si sa te rogi pentru sufletul lui cand pleaca dincolo...
    Da, cred ca din cei care pleaca , multi sunt pregatiti, noi suntem nepregatitii.
    Si cred din tot sufletul ca si fiica mea era pregatita de plecare ,sufletul ei simtea asta , s-a pregatit inainte de a pleca la Bucuresti , ca pentru marea ei plecare...
    Si mai stiu cu siguranta, ca intr-o zi, candva, ne vom intalni cu totii, cei dragi...si vom ramane o vesnicie impreuna.
    Si doar prin credinta sincera si deplina, prin rugaciunile si dragostea noastra ii vom simti pe cei dragi langa sufletul nostru...pentru ca ei vor ramane in inima noastra mereu...
    Pentru preoteasa Maria , permiteti-mi sa scriu o poezie de-a fiicei mele ,, Incearca sa patrunzi cu privirea / Dincolo de fereastra sufletului/Priveste fara sa zaresti ceva /Si ma vei simti .../Gandeste-te la mine /Ma vei simti Mereu langa inima ta /
    Dumnezeu sa le dea lumina si odihna vesnica tuturor celor adormiti , iar celor ramasi multa putere si mangaiere.
    Va imbratisez, va multumesc pentru intelegere si ma iertati , dar foarte rar imi deschid sufletul in ultimul timp .
    Acum nu stiu, am simtit doar ca trebuie sa scriu cateva randuri .
    Va doresc pace si mangaiere sufleteasca .
    Doamne-ajuta.

    RăspundețiȘtergere
  35. Doamna Rodica,
    Vă rog să mă iertați că nu am reușit să vă răspund pînă acum, dar vă mărturisesc că m-a emoționat această dezvăluire personală, mai ales că știu foarte bine cum este să închizi în tine lucrul care te doare cel mai tare. Am avut zile în care de comentariul dumneavoastră a atîrnat faptul să nu închid încă acest blog și să-i pun punct.Vă mulțumesc și vă doresc infinită mîngîiere sufletească.

    RăspundețiȘtergere
  36. Draga mea Corina ,
    M-au impresionat foarte tare comentariile tuturor din aceasta postare .Le-am simtit durerea...Si eu ma intorc mereu si mereu la Maria Preoteasa .Bunul Dumnezeu si Maicuta Sa sa-i mangaie si sa le dea putere sa reziste celor care au pierdut pe cineva drag .Iar pe cei plecati Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in locasurile Lui , cat mai aproape de El .
    Draga mea vreau sa-ti spun ca blogul tau e ca o piesa de puzzle care imi lipsea si se potriveste foarte bine sufletului meu .Daca-i sti cat m-ai ajutat si cat m-ai imbogatit , pentru ca eram foarte , foarte saraca .Iti multumesc pentru tot si sper... sa nu pui punct .
    Cu mult drag si sunt onorata ca te-am cunoscut pe tine si pe oamenii adevarati care si-au deschis sufletul aici .

    RăspundețiȘtergere
  37. D-na Corina ma iertati dar, m-ati emotionat si d-voastra pe mine.
    Sa stiti ca a fost asa... un gand, apoi un indemn din suflet, ca trebuie sa las aici cateva randuri in memoria preotesei Maria.
    Vesnica sa fie pomenirea ei.
    Dumnezeu sa-i odihneasca in loc luminat pe toti cei plecati dintre noi !
    Va multumesc pentru ceea ce am citit si am invatat pe acest blog, multe cuvinte pentru suflet care m-au bucurat si intarit...si cei apropiati stiu ce putine bucurii mi-au mai ramas.
    Cu mult drag si pretuire .

    RăspundețiȘtergere
  38. Doamna Corina sa nu intrerupeti...Altfel nu am fi mai buni si mai smeriti...Dumnezeu s-o odihneasca si sa apere pe cei dragi ramasi, copiii si Parintele Stefan.Maicuta Sfanta sa-i ocroteasca!Valerica

    RăspundețiȘtergere
  39. Doamna Valerica,

    recunosc că ,,ș-așa-mi vine cîteodată”, că blogul îți complică existența și ți-o deraiază.Mă mir pentru cine este foarte prezent virtual cum reușește să-și păstreze echilibrul interior.
    Să vă asculte Dumnezeu ruga!

    RăspundețiȘtergere
  40. Aşez o floare albă de gând, cu petale înrourate, pe mormântul Mariei, proteasa...

    RăspundețiȘtergere
  41. Mariana:
    Cred că ai talent poetic!
    Îți mulțumesc, îndrăznesc în numele tuturor celor vii din familia extinsă!

    RăspundețiȘtergere