Pagini din Jurnal 1996 despre și cu Înaltul Bartolomeu Anania scrise de dr. Nicoleta Pălimaru și publicate în Revista Renașterea
25 martie 1996
Astăzi, de praznicul Bunei Vestiri, în catedrală a fost un moment solemn. După Sfânta Liturghie, a vorbit mitropolitul Antonie Plămădeală, trei sferturi de oră, despre personalitatea IPS Bartolomeu, amintind printre altele, faptul că IPS Bartolomeu i-a descoperit unele aptitudini literare, pentru care îi este profund recunoscător.
Din cuvântul IPS Bartolomeu, am reținut: „Este pentru prima oară în viața mea când, la vârsta de 75 de ani, mă sărbătoresc și mă las sărbătorit. Am fost botezat în ziua de Buna Vestire.
Îi mulțumesc și astăzi lui Dumnezeu pentru darurile Sale! Să-mi dea Dumnezeu sănătate și
putere de muncă, să pot isprăvi ceea ce am început. Traducerea Sfintei Scripturi nu se poate face fără o permanentă stare de umilință. Ea nu e o operă literară”.
Mi-am amintit exprimarea retorică a IPS Bartolomeu dintr-un interviu: „Cine poate
garanta eternitatea unui scriitor?”, iar cu prilejul lansării cărții ,,Din spumele mării", se confesa:
„Cărțile mele au fost un exercițiu, un drum migălos, dar necesar pentru munca biblică”.
29 martie 1996
La Vecernie a slujit IPS Bartolomeu și a citit Acatistul Maicii Domnului. Constat că predicile sale conțin două elemente ce fac parte nu doar din vocabularul său poetic, ci și din experiența proprie: tristețea și singurătatea, chiar și atunci când se referă la Hristos-omul. Cele două stări sunt prinse admirabil în versurile părintelui Anania: „noblețea de-a fi singur și dreptul la tristețe”.
7 aprilie 1996
Astăzi am primit binecuvântare de la IPS Bartolomeu și m-a întrebat cum mi s-a părut interpretarea dată lacrimei lui Iisus la mormântul lui Lazăr. I-am răspuns că nu m-am gândit la interpretarea lui, ci la faptul că Iisus a lăcrimat știind că și El va învia. Interpretarea IPS Bartolomeu se situa în dimensiunea prezentă. „Iisus a lăcrimat pentru noi toți, și cei de acum”. Deci, lacrima de acum 2000 de ani este o prezență continuă. Simt ce paradoxală este credința în Hristos!
24 aprilie 1996
Am fost cu mama la IPS Bartolomeu. S-a discutat problema credinței. Ipostaza de mărturisitor al dreptei credințe m-a dus cu gândul la Părinții primelor veacuri creștine: „În multe probleme trebuie să fii rezolut. Să nu o scalzi”. IPS Bartolomeu povestea că în adolescență se interesa de spiritism, fără a-l practica. Mi-a venit în minte o apofegmă a Sfântului Nicodim Aghioritul: „Muștele care numai gustă mierea în treacăt, nu suferă nici o pagubă, dar cele care înoată în ea, se afundă și-și pierd viața”. Spunea că de trei săptămâni nu a mai lucrat la Biblie, și că uneori îl cuprinde un fel de disperare.
Au mai fost discuții literare, despre Ioana Postelnicu și perioada lui americană.
3 mai 1996
M-a chemat IPS Bartolomeu să-mi spună că are pentru mine o bursă în Elveția. Am refuzat, motivând că nu pot amâna sesiunea de la Litere, unde sunt examene grele.
M-am gândit la cuvântul lui N. Iorga: „Un om e mai important decât orice altceva pe lume”.
Mai 1996
La Biblioteca Academiei m-am întâlnit cu Cătalin Pălimaru. Îi admir hărnicia studențească. Săptămâna trecută m-am întâlnit cu el la cursurile de greacă de la Litere. Și el muncește mult.
Mi-am scos câteva cărți de critică pentru franceză: Jean Pierre Richard, Jean Ricardou și
Jean Rousset.
Mai 1996
Azi am avut o discuție mai lungă cu IPSBartolomeu despre căsătorie și călugărie. L-am întrebat care e cea mai importantă virtute a călugărului, iar părintele mi-a răspuns, raportându-se la propria persoană, că pe lângă răbdare trebuie să ai puterea de a nu invidia.
Mi-a vorbit despre nevoințele sale de la Polovragi. La întrebarea dacă s-a călugărit din
vocație, mi-a răspuns că s-a cam pripit, însă călugăria a fost o făgăduință. „Și dacă eram
căsătorit, tot aș fi scris, ca Arghezi”. Mi-a vorbit și de îndrăgostirile lui, și de faptul că nu mănăstirea are nevoie de tine, ci tu de ea.
„Trebuie întotdeauna să fii realist, nu idealist. Importantă nu-i căderea, ci întoarcerea”.
A accentuat pe ultima parte a rugăciunii Sfântului Efrem Sirul: „dă-mi să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu”.
Am observat că în asemenea subțirimi de gând, pentru părintele sunt esențiale libertatea și discernământul.
25 martie 1996
Astăzi, de praznicul Bunei Vestiri, în catedrală a fost un moment solemn. După Sfânta Liturghie, a vorbit mitropolitul Antonie Plămădeală, trei sferturi de oră, despre personalitatea IPS Bartolomeu, amintind printre altele, faptul că IPS Bartolomeu i-a descoperit unele aptitudini literare, pentru care îi este profund recunoscător.
Din cuvântul IPS Bartolomeu, am reținut: „Este pentru prima oară în viața mea când, la vârsta de 75 de ani, mă sărbătoresc și mă las sărbătorit. Am fost botezat în ziua de Buna Vestire.
Îi mulțumesc și astăzi lui Dumnezeu pentru darurile Sale! Să-mi dea Dumnezeu sănătate și
putere de muncă, să pot isprăvi ceea ce am început. Traducerea Sfintei Scripturi nu se poate face fără o permanentă stare de umilință. Ea nu e o operă literară”.
Mi-am amintit exprimarea retorică a IPS Bartolomeu dintr-un interviu: „Cine poate
garanta eternitatea unui scriitor?”, iar cu prilejul lansării cărții ,,Din spumele mării", se confesa:
„Cărțile mele au fost un exercițiu, un drum migălos, dar necesar pentru munca biblică”.
29 martie 1996
La Vecernie a slujit IPS Bartolomeu și a citit Acatistul Maicii Domnului. Constat că predicile sale conțin două elemente ce fac parte nu doar din vocabularul său poetic, ci și din experiența proprie: tristețea și singurătatea, chiar și atunci când se referă la Hristos-omul. Cele două stări sunt prinse admirabil în versurile părintelui Anania: „noblețea de-a fi singur și dreptul la tristețe”.
7 aprilie 1996
Astăzi am primit binecuvântare de la IPS Bartolomeu și m-a întrebat cum mi s-a părut interpretarea dată lacrimei lui Iisus la mormântul lui Lazăr. I-am răspuns că nu m-am gândit la interpretarea lui, ci la faptul că Iisus a lăcrimat știind că și El va învia. Interpretarea IPS Bartolomeu se situa în dimensiunea prezentă. „Iisus a lăcrimat pentru noi toți, și cei de acum”. Deci, lacrima de acum 2000 de ani este o prezență continuă. Simt ce paradoxală este credința în Hristos!
24 aprilie 1996
Am fost cu mama la IPS Bartolomeu. S-a discutat problema credinței. Ipostaza de mărturisitor al dreptei credințe m-a dus cu gândul la Părinții primelor veacuri creștine: „În multe probleme trebuie să fii rezolut. Să nu o scalzi”. IPS Bartolomeu povestea că în adolescență se interesa de spiritism, fără a-l practica. Mi-a venit în minte o apofegmă a Sfântului Nicodim Aghioritul: „Muștele care numai gustă mierea în treacăt, nu suferă nici o pagubă, dar cele care înoată în ea, se afundă și-și pierd viața”. Spunea că de trei săptămâni nu a mai lucrat la Biblie, și că uneori îl cuprinde un fel de disperare.
Au mai fost discuții literare, despre Ioana Postelnicu și perioada lui americană.
3 mai 1996
M-a chemat IPS Bartolomeu să-mi spună că are pentru mine o bursă în Elveția. Am refuzat, motivând că nu pot amâna sesiunea de la Litere, unde sunt examene grele.
M-am gândit la cuvântul lui N. Iorga: „Un om e mai important decât orice altceva pe lume”.
Mai 1996
La Biblioteca Academiei m-am întâlnit cu Cătalin Pălimaru. Îi admir hărnicia studențească. Săptămâna trecută m-am întâlnit cu el la cursurile de greacă de la Litere. Și el muncește mult.
Mi-am scos câteva cărți de critică pentru franceză: Jean Pierre Richard, Jean Ricardou și
Jean Rousset.
Mai 1996
Azi am avut o discuție mai lungă cu IPSBartolomeu despre căsătorie și călugărie. L-am întrebat care e cea mai importantă virtute a călugărului, iar părintele mi-a răspuns, raportându-se la propria persoană, că pe lângă răbdare trebuie să ai puterea de a nu invidia.
Mi-a vorbit despre nevoințele sale de la Polovragi. La întrebarea dacă s-a călugărit din
vocație, mi-a răspuns că s-a cam pripit, însă călugăria a fost o făgăduință. „Și dacă eram
căsătorit, tot aș fi scris, ca Arghezi”. Mi-a vorbit și de îndrăgostirile lui, și de faptul că nu mănăstirea are nevoie de tine, ci tu de ea.
„Trebuie întotdeauna să fii realist, nu idealist. Importantă nu-i căderea, ci întoarcerea”.
A accentuat pe ultima parte a rugăciunii Sfântului Efrem Sirul: „dă-mi să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu”.
Am observat că în asemenea subțirimi de gând, pentru părintele sunt esențiale libertatea și discernământul.
 |
| Fotografia: Nicoleta și pr. Cătălin |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.