Zilele trecute l-am prăznuit pe Sfântul Ioan Rusul. Una din minunile pe care le-a săvârșit cu ajutorul Duhului Sfânt a fost aceea de a-i împlini dorința stăpânei sale musulmance de a mânca și soțul ei din pilaful pe care tocmai îl gătise în timp ce acesta se afla departe de casă, într-o călătorie de la Procopie la marea Mecca, pentru a-i aduce ofranda lui Alah și profetului Mahomed. Pilaful era mâncarea lui preferată. Iar soția se gândea cum ar fi mâncat și soțul ei ostenit  din acel pilaf. Și minunea se întâmplă, apoi se descoperă. Căci sfântul cere o farfurie cu pilaf stăpânei apoi pleacă cu ea în grajdul unde acesta se retrăgea și începe  a se ruga din străfunduri. Ai casei nu-și puteau imagina nimic altceva decât că farfuria cu porția de pilaf e o porție suplimentară pentru Ioan... Dar stăpânul se întoarce acasă din pelerinajul  pe care mahomedanii obișnuiau să-l facă măcar o dată în viață  în cinstea profetului cu farfuria care se mai păstrează și astăzi.

Nu are o dragoste ecumenică acest cinstit sfânt? I se stirbeste ortodoxia  împlinind un ,,capriciu" de soție de altă religie fără ca să îi pretindă nimic în schimb, nici măcar să o convertească în taină? Iată ce frumoasă e Ortodoxia.

Sf Ioan Rusul
icoana pictata in tempera pe lemn 40x50
de C. Negreanu