Egeea..., drumul nostru scris pe ape adânci-albastrul mormânt al corăbierilor, al mulțimii de mucenici și..., e/imigranți. Insule învăluite în abur azuriu și lăptos ca într-un aer sfânt, tămâiet. Iubite și izbăvite de Sf. Apostoli.
Talassa, sau unirea despărțirii înspumată.
Pietrele zidurilor și stâncile vorbesc, vii, despre cele ce sunt, au fost și vor veni. La fel, lumina zilei, alta ca oriunde.
Kalimera! E un altfel de a fi cu apropiații, ca o mireasmă de gardenie, sau o culoare pură de bougainvillea. Kalispera, un salut asemenea mirabilelor apusuri topite în ape topaz.
Patmos, liturghie printre sfeșnice cu fereastra deschisă spre lucirile de safir și locuințe albe...Și marea nu mai era(Apocalipsa 21, 1), cum nici moartea.
Leros, înălțimi de durere și izbânzi.
Eghina, calmitate, duhul și protecția mânâietoare a Sfântului Nectarie.
Ce miracol, ce lagune de liniște!Insule, regăsiri !... Sau rugăciuni prefăcute materie?...
iarăși kosiote...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.