Rolul duhovnicului

Update:

Între duhovnic și confesor cred că se face o mare confuzie. În general, oamenii  de azi nu simt nevoia decât să se descarce, să facă confesiuni despre cine și ce în viața lor, și, foarte puțin, să  asculte/să ia aminte  un cuvânt,  dacă e cu putință unul de duh, adică (mai) rar din pricini lesne de înțeles și poate incomod urechilor, inimii. Deseori duhovnicul e confundat cu o jucărie psiho-afectivă,  sau o unealtă ,,de succes”, de pus bine și/cu Dumnezeu, și cu lumea. Dacă nu te aprobă în toate slăbiciunile ,,justificate” sau expectanțele subiective, nu e iscusit/inspirat..., și, pleci dezamăgit mai repede sau mai târziu de la el, căci nu a răspuns prompt și fix la așteptarea ta premeditată... Uneori tăcerea lui e un răspuns greu de suportat. Duhovnicii-duhovnici sunt foarte și tot mai greu de urmat. În consecință, dez-amăgesc ușor, pentru că nu-i așa?, ce multe știm noi despre ce trebuie ei să ne spună/să ne dreagă și să ne facă.Vagabondajul de la un duhovnic la altul  e o lucrare urâtă care de cele mai multe ori aduce mari pagube/scăderi sufletești și încercări între slujitorii duhovnicești.

 Nu e ușurătate reflexă sau tabiet  mersul la duhovnic. Întâlnirea cu el.

 Răbdare.

http://www.ascorcluj.ro/2018/03/10/a-patra-seara-duhovniceasca-pr-sabin-voda/