Cele patru tipuri de oameni după Jean Kovalevski

Inimă caldă şi mintea rece : omul desăvârşit.

 

Inimă rece şi mintea caldă: aceşti oameni degajă un chip diabolic, seducători, întrebuinţând cuvinte plăcute, ei ascund un gol de simţire omenească în spatele cinismului lor binevoitor. Şi, vai! Aceştia împrumută adesea mască clericală. ,,Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că daţi zeciulală din izmă şi chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele ale Legii: dreptatea, mila şi credinţa…Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi clădiţi mormintele proorocilor şi le împodobiţi pe ale drepţilor…”

 

Inimă rece şi minte rece: sunt fiinţe luminoase, deschise, oneste, lipsite deopotrivă de ură şi iubire. Nu doresc răul. Stăpânesc bine analiza, cu o inimă indiferentă, sceptică, neutră… Incapabili de eroism, ei ne farmecă prin echilibru şi totodată ne plictisesc din cauză că funcţionează prea bine.

 

Inimă caldă şi mintea caldă: generează revoluţionari , eroi plini de entuziasm, lipsiţi însă de discernământ; înflăcararea şi idealismul lor duc adesea la catastrofe. ,,Sângele curge datorită idealiştilor iresponsabili”, observă un istoric. Ei sunt fără îndoială simpatici prin patetismul lor, dar au o minte iresponsabilă şi imprudentă.

 

Primejdia se naşte atunci când răceala minţii îngheaţă inima şi când fierbinţeala inimii înceţosează mintea. Aceste observaţii dezvoltate deja de stoici şi antici, au fost adoptate de Biserică. Ele vin în sprijinul înţelegerii diadei bărbat-femeie, minte-inimă.

Arhitectura templului simbolizează şi ea trupul omenesc; ea este un trup perfect al unui om întins. Intrarea închipuie picioarele, nartexul, partea de jos a trupului omenesc; naosul închipuie inima, pieptul, mulţimea, iar altarul, capul. Sfântul Simion al Salonicului face, în legătură cu acestea, următoarea observaţie binevenită: ,,Cuvântul, spune el, este rostit în cap, de aici învăţătura se răspândeşte în inimă, iar preotul iese din altar pentru a-i împărtăşi pe credincioşi." Dumnezeu iese, coboară să Se împărtăşească inimilor.

 

Fragment din Jean Kovalevski,Taina Originilor, Ed.Anastasia, 1996, pg 145-146.