cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

B.

B.

...........

Cruce/Corina Negreanu

luni, 19 martie 2018




 ,,Deasupra fiecărei flori strălucește o stea și împrejurul fiecărei stele înmiresmează o floare. De aceea, să cauți stele în iarbă și fire de iarbă între stele.

Să contempi în fiecare floare frumusețea tuturor florilor de pe pămînt și a tuturor florilor de lumină, iubire și mireasmă negrăită a raiului, într-un curcubeu de flori de măceșe.


Am zis florilor: ,,Vorbiți-mi de Dumnezeu!”...Și florile au împodobit și înmiresmat grădina.

Să contempli floarea de măceș ca pe un rug aprins al pămîntului românesc.


Florile de măceș- ruguri aprinse de limbile de foc ale Rusaliilor.


Floarea poartă pe umeri crucea frumuseții creației lui Dumnezeu.  Creatorul a turnat în potirul  florilor frumusețe și mireasmă, gingășie și fragilitate, discreție și demnitate, tăcere și taină.

Florile răsar pe urmele pașilor lui Dumnezeu și înfloresc pretutindeni, mărturisind atotprezența Lui.  Ele sunt simbolul virtuților, icoana sufletului și  și nostalgia grădinii raiului.


Florile înfloresc chiar dacă știu că se vor ofili. Vântul le întărește, ploaia le hrănește, roua le sfințește și soarele le evidențiază frumusețea.


Cînd grindina le pune la încercare, florile tac, deoarece poartă pe umeri  crucea frumuseții creației lui Dumnezeu. Tăcerea florilor  ascunde imnele paradisului.


Ghiocelul înmiresmează prin delicatețe  și smerenie perioada Triodului și a Postului Mare, iar după Săptămâna Patimilor  se topește înlăcrimat de  glasul clopotelor de Înviere. Ghiocelul este icoana sufletului înviat de Hristos în Betania.


A semăna  în brazdele pământului  pietre de râu din care să răsară temelii,  cărămizi din care să crească ziduri și  vase de lut din care să înmiresmeze flori.


A vedea frumusețea de nespus  și a respira  mireasma de negrăit  a tuturor salcâmilor de pe pământ înfloriți în cea din urmă primăvară  și ultimă lună mai, mai înainte de A Doua Venire a Domnului.


O floare cu mireasma ei, un zbor de pasăre cu cântul ei, un răsărit sau un apus de soare, un izvor sau un munte, un nor sau un cer înstelat, un cireș sau un salcâm înflorit ar trebui să ne vorbească și să ne minuneze la fel de mult precum cuvintele Scripturii.”
                                                              


gânduri filocalice scrise de  Prea Sfințitul Episcop Daniel Partoșanul al Daciei Felix
foto Corina și Ilinca Negreanu







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.