cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
La Nea Makri/ foto Ilinca Negreanu

miercuri, 26 martie 2014

"Bartolomeu-omul fără vicleșug"




o remarcă
M-am bucurat foarte mult de apariția acestui film,  mai ales că port mai mult decât o pură simpatie celor care s-au ocupat de imagine și montaj, fraților Mădălin și Paul Butiurcă.  Apreciez foarte mult lucrările lor media, cu precădere documentarul despre Pr. Arsenie Boca. 
  ,,Bartolomeu. Omul fără viclenșug”  am reușit să-l văd de două ori. Rezonez cu mărturiile oneste,  calde și pătrunse ale Înaltului Andrei Andreicuț, PS. Vasile Someșanul, P.S. Florentin Crihălmeanu și ale altor câțiva distinși intervievați.  Nu pot să nu-mi exprim uimirea că în acest film nu există  prezența și mărturia vreunei femei... Ar fi întregit cu mult portretul Înaltului Bartolomeu, care, nu ar fi părut astfel un personaj închis într-o lume spirituală masculină și masculinizată spiritual. Nu știu din ce motiv, dar, sigur nu poate fi unul din pură ignoranță. Ceea ce știrbește/micșorează  complexitatea profilului și adevăratului chip spiritual și uman al  Înaltului Bartolomeu.
Înaltul Bartolomeu fost unul dintre clericii lipsiți de orice umbră de misoginism( o subtilă de milenii erezie!),  care a pledat pentru restaurarea  demnității, pentru definirea corectă a rolului și rostului femeii;  a respectat cum se cuvine prezența și poziția femeii în Biserica Ortodoxă,  fie ea  o simplă credincioasă sau  femeie cu vocație intelectuală.  A știut să vadă în ,,chemarea” femeii mult mai mult decât împlinirea docilă a unui rol maternal, fără al disprețui ori că ar fi insuficient mântuirii. A iubit-o foarte mult pe mama sa, pe sora sa Milica, a vorbit cu foarte multă emoție și sensibilitate de ele în repetate rânduri. A iubit-o și i-a purtat recunoștință Maicii Olga  pe care a  întâlnit-o la Mănăstirea Pătrunsa. În Memorii  o numește chiar ,,Mama Olga” ceea ce-i vădește atașamentul față de ea. Maica Olga este un personaj viu, bogat,  marcant(crucial) în viața sa. Apoi,   sunt și alte dinstinse doamne care ar fi putut aduce un aport bogat calitativ,  semnificativ, și,  ar dat  rotunjire portretului eroului acestui film. Mă gândesc la prezențele feminine din cercul /cenaclul literar de la Mănăstirea Văratec. Să nu uităm că a fost prieten cu Anca Manolache, Mama Sica(Anastasia Popescu), Maica Benedicta(Zoe Dumitrescu-Bușulenga), doamnele Pillat etc.
Cred că ar fi fost mai mult decât un gest cavaleresc, mai degrabă  unul plinitor și de întregire mărturisitoare, acela de a le fi fost alăturate intervievaților din film  Maica Galineea, care i-a fost alături și i-a slujit Înaltului  mai mult de două decenii,  și Nicoleta Pălimaru, ucenica până la capăt, discretă și fidelă, cum îmi place mie să-i spun.  Nicoleta  l-a cunoscut foarte bine încă din copilărie când,  alături de tatăl său, pr. Oancea de la Piatra Neamț, frecventau cercul literar de la Văratec. Înaltul Bartolomeu Anania era apropiat de familia pr. Oancea, iar pe Nicoleta o alinta până târziu ,,Lușa”. Este și o foarte bună cunoscătoare operei literare integrale a Înaltului  Bartolomeu,  teza ei  de doctorat  fiind  Valeriu Anania. Opera literară.

Înaltul Bartolomeu și femeia, cerebralitate delicată și protector discret
 S-a purtat cu multă noblețe, cavalerește cu femeile, însă și cerea foarte mult de la ele. Ca de la orice om, însă fără diferență. Femeia nu era din perspectiva sa nici jucăria sau obiectul care-ți înfrumusețează viața, nici sluga de casă care deretică, muza ori toposul seducției masculine fie ea și spirituală(faustiană). A văzut în femeie dincolo de vocația maternală, deplina ei egalitate cu bărbatul în vocația cultural-spiritual-duhovnicească. Femeia nu era un om de mâna a doua în viziunea sa și a respectat-o ca om deplin, cu toate capacitățile și potențialitățile pe care le-a pus Dumnezeu în om, fie el bărbat sau femeie. Ceea ce este foarte rar de găsit în arealul monahal de unde sunt recrutați ierarhii. Chiar și printre intelectualii creștini de rasă.  De fapt, aceasta este învățătura curată, nerăstălmăcită a Evangheliei lui Hristos.
Crezul
În scrierile sale dar și în viața-i reală  chiar și-a cultivat o raportare corectă însă mai mult decât empatică(ex. poziția de a-i acoperi  cu înțelegerea-i slăbiciunile/acuzele aduse  Eugeniei Mureșan-,,antimuza” în relația  zbuciumată cu Lucian Blaga în Rotonda Plopilor Aprinși, altfel, o femeie damnată de mulți):
"Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul său, în putinţa lui de a se depăşi până la jertfă şi sfinţenie, cred în libertatea, în forţa creatoare, în iubirea, lacrima şi bucuriile lui.
Cred în vigoarea şi trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii. Mai cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu