cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

icoană Corina Negreanu

icoană Corina Negreanu

..........

Charalambos Epaminonda


sâmbătă, 2 aprilie 2011

Poem (Daniel Turcea)







Logos, izvorul

Daniel Turcea
(n. 22 iulie 1945 -d. 28 martie 1979)

I
cu ce cuvinte vom privi minunea
si ce e mai presus

cînd nu vorbim de moarte
cînd teama nu ne spunem
din ce cuvinte raze și tăcere
înmiresmînd ultimul val al lumii
ce nu se mai întoarce în durere

numim
lumină
odihnind lumină
cînd în afară-ncepe ce nu-i iertat a spune
ca-ntr-o oglindă gîndul se-ntoarce către sine
fără durere, locul
cum l-am putea gîndi
și viața
fără vină


II

cuvintele,
nisipul, în amurg
și semnele-s puține
ne învățăm cu moartea în fiecare zi
de parcă o săgeată ne caută prin lume
mereu e prea devreme, nicicînd
nu pare dreaptă
cum pot numi
iubire
și sfîntă, înțeleaptă
alcătuirea lumii și blîndă
peste fire?
ne spun don Francesco, sir William
și Pieter
Ieronim
cum doar plecîndu-ți pleoapa
surîde fața hîdă
cum, în întîmpinare, aproape orbi, venim

dragostea, cum dezmiardă
în juru-i numai moarte
să rămînă numai nemplinire
iar frumusețea, ca un vis
s-o poarte
peste risipă și încremenire

tristeții un scînteietor veșmînt
și înțelepții lumii șoptesc: stele și umbre
singurătatea hrană și ruperea peceții

numere, cuvinte
și teama dintre ele


III


cenușa unei Cărți se risipea-n văzduhuri

gîndeau: nu piere moartea, ea n-are începuturi
veniți să plîngem toamna o frunză gînditoare
și păsări mari, deasupra
în cercul
tot mai larg
vor să însemne locul unde văzduhul doare



IV

mori, pasăre
curgi, cer de sticlă
pămînt cojit ca de scarlatină
năpădit de magme
soarele
cheamă Soarele!


V


Cuvînt
de bună mireasmă
gura mea
umple


VI


o, blîndețe
cum vii lin, ca o lacrimă, luminînd

tu nu mai osîndești, tu învii

și cine n-ar vrea să se întoarcă nevinovat
dintre faptele sale?

ca dintr-o pajiște de crini?

o, bunătate
și ce alt drum spre desăvîrșire
acolo unde cerul se sfîrșește?

atît de nou, atît de tainic

în durere s-a cufundat ca-ntr-un rîu
și era, vibrînd
pînă-n adîncuri, fiindcă nici o vină nu-i acoperea
fața și simțurile
și ce jertfă e asemenea iertării?

iubire
și care altul ar putea fi izvorul vieții
pururi izvorînd?

o, ziua aceea, orbitoare!



Dedic acest poem maicii Teodosia Matei și celor îndrăgostiți de poezia lui Daniel Turcea. Am aflat de curînd un lucru minunat, acela că Mitropolia Moldovei și Bucovinei, prin Înaltul Mitropolit Teofan, a reeditat volumul Epifania și urmează să reediteze întreaga operă ce îi aparține poetului.
Anul acesta, pe 28 martie, la împlinirea a 32 de ani de la plecarea lui Daniel Turcea din această viață, s-a lansat la Iași volumul de versuri reeditat Epifania, apărut la Editura Doxologia.
Mă bucur mult pentru gestul omagial meritat, adus și inițiat de Biserica Ortodoxă Română poetului mistic, de scoaterea lui din umbră și uitare.


imagine foto:Corina Negreanu

5 comentarii:

  1. O, ce veste bună, mulţumesc de ea. Slavă Domnului, abia aştept să am şi eu volumul!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da.Este grozav că Lucia Turcea sora- lui Daniel Turcea, a găsit în sfîrșit o modalitate de înțelegere și acord în calitate de moștenitor a drepturilor de autor în ce privește publicarea poeziilor inedite (nepublicate) precum și de reeditarea volumelor apărute cu ani buni în urmă. În sfîrșit. Slavă lui Dumnezeu pentru astfel de concilieri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Slava Domnului pentru aceste vesti. Astept cu nerabdare sa am acasa volumul si sa-l citesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu ştiam că reeditarea depindea de sora lui... Slavă Domnului!

    RăspundețiȘtergere
  5. http://www.youtube.com/watch?v=3BExA-6DrM0&NR=1
    Slava Domnului! ce bucurie pentru toti! cu drag, cristina ("contaminata" de voi...)

    RăspundețiȘtergere