Ca vechime, acest Post este cel mai nou. Primele atestări ale unor zile de post ce preced sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului le avem de-abia din secolul V, după Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes. La acel sinod s-a recunoscut şi s-a proclamat Fecioara Maria ca Născătoare de Dumnezeu.
Mulţi au ţinut atunci doar o zi de post în ajunul praznicului cum de pildă se sărbătoreşte pînă astăzi la romano-catolici. În Patriarhia Constantinopolului se ţineau patru zile de post, în cea a Ierusalimului opt zile; alţii în Răsărit ţineau timp de o lună postul unind în felul acesta praznicul Adormirii cu cel al Naşterii Maicii Domnului.
Postul mai era numit Postul lui August după Patriarhul Constantinopolului Nicolae I Misticul. Abia în sec. al XII-lea, sub Patriarhul Luca, s-a hotărît ca postul să înceapă la 1 august să dureze 14 sau 15 zile pînă la sărbătoarea Adormirii. Acest post este mai uşor ca asceză decît Postul Mare dar mai aspru decît cel închinat Sfinţilor Apostoli. Motivele instituirii lui sunt:
- Faptul recunoscut de Sfînta Tradiţie şi reamintit de Sfîntul Simion al Tesalonicului că Maica Domnului s-a pregătit cu post înainte de adormirea sa. Acesta este principalul motiv pe care şi noi, creştinii de azi îl imităm(cel puţin) în cinstea adormirii şi vieţii jertfelnice a Maicii lui Dumnezeu.
- În amintirea marilor virtuţi pe care Maica Domnului le-a avut şi le are, virtutea răbdării, smereniei, ascultării, cuvioşiei, nădejdii, dragostei, a vieţii ei pămînteşti austere si nu fără de lipsuri. Omeneşte, Maica Domnului nu a avut o viaţă uşoară.
- Maica lui Dumnezeu, de fapt, nu putea fi cinstită decît prin post şi rugăciune la cea mai mare prăznuire aduse celei de-a Doua Evă, sau Eva cea Nouă care prin post, ascultare şi rugăciune l-a ales pe Dumnezeu spre Întrupare. Cealaltă Evă prin neascultare şi ignorare a poruncii dumnezeieşti, a ales să calce porunca postului în Rai şi a mîncat fără voia Domnului din Pomul cunoaşterii binelui şi răului.
Pilda pregătirii Maicii Domnului şi prin post înainte de trecerea la cele veşnice ne este exemplu demn de urmat pentru noi cei ce ne numim creştini mai ales pentru ziua morţii noastre, invocînd ajutorul Maicii Domnului în această trecere de mare încercare, căci nu de moarte ne temem noi ci de înfăţişarea noastră la Judecata lui Dumnezeu. Ajutorul şi grija pentru sfîrşitul nostru creştinesc se întrevede cu siguranţă în viaţa multor sfinţi şi creştini aleşi, cînd Maica lui Dumnezeu a dat înainte semn ori s-a arătat, i-a întărit şi i-a sfătuit să se pregătească pentru plecarea din lumea aceasta şi aflarea fără de teamă, neînfruntată înaintea Fiului lui Dumnezeu. Atunci cînd ne va chema la El.
Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu,
Roagă-te pentru noi păcătoşii
Acum şi-n ceasul morţii noastre.
Amin.
icoana Adormirii Maicii Domnului -Teofan Grecul sec XIV
îndrăznesc să spun o imagine austeră dar exemplară, o frumuseţe ce vorbeşte de la sine
despre smerenia desăvîrşită a întregii vieţi pămînteşti pînă şi în clipa Sfintei Adormiri a
Maicii lui Dumnezeu şi a Maicii noastre
Maica Domnului este aceea care ne inspiră cea mai mare dragoste, este albia prin care curge iubirea lui Dumnezeu către noi. Iertare pentru îndrăzneala gândului !
RăspundețiȘtergereAşa e Iuliana,îndrăznesc şi eu să adaug: dragostea adîncă care L-a odihnit deplin pe Dumnezeu căci,
RăspundețiȘtergere"Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor tale" (Psalm 42 [41], 8)