cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

B.

B.

........

Foto Corina Negreanu

marți, 21 ianuarie 2020

Vânturi (3)
 autor Saint John Perse

Erau foarte mari forțe în creștere pe toate cărările acestei lumi, și care izvorau de mai presus de cântul nostru, în locuri de vrajbă și de ocară;
Care-și făceau de cap prin lume - o, lumea întreagă a lucrurilor - și trăiau pe la crestele viitorului ca pe râpele de lut ale olarului...
La cântul înaltelor povestiri ale largului, ele duceau gustul lor de mezat, de falimente, pregăteau, pe orice țărm, mari dezastre intelectuale,
și-n pașii grăbiți ai serii, printre cele mai rele vraiști ale minții, porneau un nou fel de măreție unde se înălțau faptele noastre de mâine;
Sau dezbătând, prin pierdute insule, rosturile cerului, ridicau pe înălțimi o gâlceavă de Esenieni unde noi nu aveam acces...
Prin ele prosperau eroarea și minunea, și lăcusta verde a sofismului: virulentele spiritului în margini de ocne și prospețimea erotismului la intrări de păduri;
Prin ele neliniștea la țărmuri înșelătoare ale mărilor moarte, pe culmile-mpestrițate de oi de Peru, și pe orișice lande de vraja unde se-adună eresurile și marile rătăciri ale veacului...
Ele-nțesau de idei noi lâna neagră a tifonilor, cerul jos unde cutreieră frumoasele edicte de surghiun,
și răspândind peste toate nisipurile gușterița dorinței, promiteau sămânța și seva de creștere ca un răsfăț de cuișoare și de piper,
Promiteau murmurare și cântec de oameni vii, nu murmurul acela de uscăciune, despre care am mai vorbit.
Sfârșește, Povestitorule!... Ele suflau la porțile Curiilor. Culcau zeii de piatră pe fețele lor, baptisterul în urzici, și sub junglă Bayonul,
Dezlegau izvorul din spini și din pavajul Regilor - în grădinile Curților de Conturi și în Sălile de Jocuri, în iatacurile pline de stampe, de incunabule și de scrisori de femei.
Îmbrățișau orice furie a pietrei și orice sfadă a flăcării; cu mulțimea se afundau în marile visuri benevole, și, până la Circurile din foburguri, pentru explozia celui mai înalt cort și despletirea-i de fată, de Menadă, într-o rotire de pânze și greement...
Se duceau unde merg bărbații fără familie și băieții fără majorat, cu fetele străzii și cu fiicele Bisericii, pe Marile catolice de culoarea căștilor, spadelor și vechilor racle cu moaște,
și în pas cu Păstorul, cu Poetul, pe drum, și-alăturau pescărușul violet al Mormonului, albina sălbatică a deșertului și migrările de insecte peste mări, ca fumuri de lucruri rătăcitoare împrumutând cozoroace și baldachine visării femeilor pe țărm.
*
Astfel crescând și șuierând la răscrucea vârstei noastre, coborau de pe înaltele trecători cu același șuier nou unde nimeni nu-și află rasă,
și risipind la sălașul popoarelor, ha! risipind - risipească! ziceam - ha! risipind
Balize și geamanduri, borne de coastă și stele votive, cazemate la graniți și lămpașe la recife; cazemate la graniți, scunde că niște cocini, și vămi și mai scunde la capătul pământului; baterii desuete sub palmieri, în insule de mărgean alb spurcate de orătănii; turele pe țărmuri și cruci în răscruci; catarge și posturi de pază, gabioane, hangare și barăci, paraclis în pădure și refugiu pe vârf de munte; locuri de afișaj și Calvarii printre gunoaie; tablele de orientare ale geografului și tabletă exploratorului; mormanul de pietre late al cartografului și-al nomadului; sau al catargiului și-al paznicului de lame? și spinii de fier de la marginea țarcurilor și forja sub cerul liber a celui înfierând vitele, piatră ridicată a sectantului și movilă moșierului, și voi, groase gratii de aur ale Industriașului, și canatul lucrat în vulturi al marilor firme de familie...
Ha! risipind - risipească! ziceam - tot ce-i piatră jubiliară și stela primitivă,
Ne-napoiau într-o seară fața scurtă a pământului, unde să stârnești o sută de fecioare și de zimbrii printre isop și gențiană.
Astfel crescând și șuierând, țineau acest cant foarte pur unde nimeni n-are știință.
și după ce despărțiră de cele moarte pe cele vii, și de mai-bun făr-de-prețul,
Iată ne-mprospătau cu un vis de făgăduinți, și trezeau pentru noi, în cuibul lor mătăsos,
Că preotese în somn și fecioare cu aripi în năpârlire, ah! că nimfe în nimfoză printre rituri de-albinărit - lenjerie de aripi în tocul lor și mănunchiuri de aripi în tolba lor -
Noile scrieri închise în marile șisturi ce au să vină...
O, prospețime în noapte când fecioara cu aripi se făcu aurora: la cea mai înalta culme a primejdiei, la cea mai înaltă frunte
De frunze și ferigi... «Mă încântă, făgăduință, până la stingerea visului de a mă fi născut...»
și asemeni celui ce-a dojenit pe Regi, voi asculta urcând în mine stăpânirea visului.
Beat, spuneai, mai beat, de a renega beția... Beat, spuneai, mai beat, de a locui
Neînțelegerea.

Traducere Aurel Rău


(foto Corina Negreanu)

duminică, 19 ianuarie 2020