cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........

....

foto: Romina Sopoian/Verdele și aburul dimineții

miercuri, 20 mai 2015

Prezbitera Anișoara Opre- chip luminos

,,Un creștin supărat este cel mai mare păcat din lume.”(N. Steihardt)


































































foto: Romina Sopoian/15 mai/2015/Cinciș

duminică, 10 mai 2015

Seară clujană cu poetul Demostene Andronescu


Luni, 11 mai, ora 20, la Facultatea de Studii Europene a UBB, în sala ,,Jean Monnet”, str. Emanuel de Martonne nr.1,  are loc o întâlnire de mărturisire și dialog cu scriitorul și poetul Demostene Andronescu. Va fi lansat și volumul său de poezii ,,Peisaj lăuntric”, cu proiecția  de film documentar ,,Poezia după gratii”. Îi va fi alături părintele monah Moise Iorgovan de la mănăstirea Oașa. De-asemenea, este posibil ca evenimentul să fie onorat cu prezența Înaltului nostru Mitropolit Andrei Andreicuț.



Scurt portret biografic

,,Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, judeţul Vrancea, deci într-o zonă de constituie un fel de ţinut de cumpănă între Moldova şi Muntenia, Demostene Andronescu are parcă şi ceva din blîndeţea molcomă a moldoveanului, dar şi ceva din încăpăţînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) şi de activism nestîmpărat (din care se nutreşte luptătorul). Cuminte şi necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate şi visare, dintre real şi ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristeţe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuşi are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic şi indefinit de „visătorie” şi „nebunie”, în sensul nobil (şi adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generaţii: aceea a tînărului naţionalism creştin românesc din vremea ultimului război mondial.” 
SURSA  http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2009/06/literatura-inchisorilor-demostene.html


Un interviu  la emisiunea doamnei Eugenia Vodă ,,Profesioniștii”:

marți, 5 mai 2015

Sfântul mucenic Efrem cel Nou/ 5 mai 2015

Sunt 524 de ani de la moartea sa martirică, sub loviturile crude ale turcilor mahomedani, pe Colina Neprihăniților, lângă Atena. S-au descoperit prin vedenii  arătări cutremurătoare ale detaliilor martirului Sf. Efrem cel Nou,  asfel încât, astăzi, în  chip minunat, știm ceea ce nu a rămas scris nicăieri despre viața, locul nașterii, mediul familial, problemele sociale și politice  ale acelor vremi, de plecarea la mănăstire, petrecerea în mănăstire și încercările ce au urmat odată cu căderea și distrugerea mănăstirii în mâinile păgânilor, de moartea martirică a Sf. Mc. Efrem cel Nou. Acestea întâmplându-se cu patru ani înainte de cucerirea Tesalonicului de către turci și 27 de ani înainte de căderea Constantinopolului...
De ce în vremurile noastre l-a descoperit Dumnezeu pe Sfântul Efrem prin arătări? Poate, pentru că ele încep să semene tot mai mult în esență cu cele de atunci. Mai cu seamă persecuțiile și masacrele cumplite ale creștinilor de început de veac XXI din Orientul Mijlociu, chiar acum, chiar în aceste momente.

Mi-aduc aminte că Înaltul Bartolomeu a pomenit ani de zile la fiecare liturghie săvârșită de dânsul în ectenia cererilor pe Ilie Ilașcu și românii aflați în închisorile din Transnistria închiși pentru Limba Română și Neamul românesc. Nouă (parcă) ne părea deja  pecetluită soarta lor, deci speranța era minimă cu toată pomenirea consecventă și constantă ce o făcea Înaltul Bartolomeu. Dar a venit  ziua nesperată  a eliberării.Un glas ascultat de Dumnezeu. Eliberearea lui Ilie Ilașcu...

Cred că trebuie  să-i prindem în îmbrățișarea rugăciunii liturgice, pomenindu-i la fiecare ectenie de la fiecare Sf. Liturghie săvârșită pe toți creștinii prigoniți din Orientul Mijlociu și din Africa, ignorați de puterile lumești actuale și abandonați de teama, nepăsarea, neputința și lașitatea/autosuficiența noastră. http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/tag/maica-hatune/

icoana e pictată de mine


duminică, 3 mai 2015

Final de april prin ochii fiicei mele...






































autor Mang Ke

Primăvara



Soarele îi duce sângele
Înspre pământul amorțit
Ea face ca prin trupul pământului
Să circule razele de soare
Și astfel din oasele morților
Să crească frunze verzi
Ascultă, auzi?
Frunzele ivite din oasele morților
Ciocnesc în clinchete cupele cu alcool ale florilor

Aceasta este primăvara.


 autor Lei Shuyan

Copac


A tăcut o iarnă
În primăvară a renăscut
În vară
Fiece frunză ține să vorbească.




Dumnezeu
Câte frumuseți n-am adunat
Și tot îmi lipsește strălucirea omului




Picături de ploaie

Stropii ploii de mai
Sunt ca strugurii copți,
Cad bob după bob
la sânul naturii!
Timp al schimbărilor,
Pretutindeni mireasma de miere
Pretutindeni mireasma de alcool.



autor Xiong Zhaozheng

Sufletul

Eu cred în suflet, el este
O altă viață, independentă, a omului

Uneori, lavă fierbinte se revarsă din inima mea
Dar creierul mi-e înghețat
Singurul care poate goni răul
Pricinuit de vara amară și iarna aspră
E sufletul

Tu, suflet al meu
În stare să-i smulgi pene păsării cu nouă capete
de pe stema străvechiului Chu
Să asuzi ridicând pagode
să călărești pe spinarea peștilor în vâltorile râului Miluo
Să îmbraci veșmânt din frunze și lotuși sub privirea zeiței Wu

Condu-mă pe drumul vieții lungi
Apoi mă întoarnă în tine
Pe unde tu ai trecut
Rămân urme de sânge

Și abia după ce ai vărsat sângele
Plin de clocotul adevărului
Îi dai voie unui om
Să capete nume

Însă un suflet care și-a dus în spate numele
Ca pe o cruce grea a răstignirii
Nu-și mai aparține sieși, ci lasă istoria
Să-l prefacă într-o viață fără suflare

Fie ca numele să-mi putrezească
Fie ca sufletul meu
Cu fiecare pală de vânt curat
Să se piardă în infinit.
(poezie chineză contemporană tradusă în românește
 de Mira și  Constantin Lupeanu)
foto Ilinca Negreanu/2015
http://www.academia.edu/11772147/Ivan_Andreev-_Sfintii_Catacombelor_Rusiei
fragment:
,,(...)O mamă în vârstă de 29 de ani din New York, într-o criză de furie,  își omoară în bătaie fiul de două luni, lăsându-l inimaginabil de deformat; și nu-și exprimă nici un fel de regret față de crimă. Andreev descrie rănile suferite de băiețel, cu detalii clinice înfiorătoare, și apoi se oprește, știind că mulți cititori vor protesta împotriva acestor detalii ,,inutile”. ,,Oamenii au devenit surzi față de suferințe. Ei fie că nu aud, fie nu vor să audă despre ceea ce se petrece, nu într-un coșmar, ci în realitate.” El face apel la conștiința ortodoxă a cititorilor săi. ,,Toți pentru unul și unul pentru toți suntem vinovați: aceasta este esența eticii sociale a creștinismului...Toți suntem vinovați, pentru că toți suntem păcătoși; facem rele, contribuim cu răul nostru la ,,magazia universală a răului”. Și acest rău se acumulează într-o imensă energie universală a răului și își caută întruparea în vasele trupurilor lipsite de har, și, atunci când le găsește, se întrupează în ele, și ele fac mari fapte rele... să ne gândim fiecare la noi înșine... Ce făceai în acea seară când această faptă rea, de necrezut, dar reală, a fost făcută? Poate că a fost păcatul tău, fapta ta imorală, maliția ta, care s-a dovedit a fi ultima mică picătură care a făcut ca vasul răutății să dea pe dinafară. Acesta este modul în care trebuie să reflectăm dacă suntem creștini...
  Plângeți frați și surori! Nu vă fie rușine de aceste lacrimi! Plângeți!... Lăsați ca aceste lacrimi să-i trezească și pe mulți dintre cei indiferenți... Nu vă fie rușine să plângeți cu lacrimi de supărare, de compasiune și de pocăință.”(Ivan Andreev-,,Sfinții catacombelor Rusiei”, Buc. 2015, p. 29-30)

joi, 30 aprilie 2015

360-363 după Hristos -,,Creștinilor li se pregătea ceva...”, intenția împăratului Iulian Apostatul de ,,evacuare a creștinilor din cultură” și nu numai...


Prelegere de o clarificare sintetică excepțională susținută  de  arhidiaconul și ilustrul profesor Ioan Ică Jr. la prăznuirea(2015) Sfinților Trei Ierarhi -Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur și Grigorie de Nazianz- stele luminătoare în intunericul veacului IV după Hristos.

Săgeata providențială a Sf. Mc. Mercurie versus contextul tulbure al unei lumi în schimbare ,,care nu-i dorea pe creștini”....

sâmbătă, 25 aprilie 2015

MARC CHAGALL

Voi, pe care Dumnezeu vă vede cu ochii Lui drepți


foto; Ilinca Negreanu




Sara, mama lui Isaac,
Rebeca, mama lui Iacob și Esau,
Lia și Rahela,

Tamar,

Rahab din Ierihon,

Debora-judecătoare înțeleaptă aleasă de Dumnezeu, profetă  și poetă a cărei cântare de slavă   l-a inspirat mai târziu  pe minunatul rege David în Psalmi;

Ana, 

Abigail,

Rut moabita, foc de dragoste loială, care și-a uitat poporul său și casa părinților săi, a cules umilă spicele dintre snopi și s-a culcat ascultătoare la picioarelele domnului său; tu, chip  întrezărit al smereniei Maicii Domnului; 

Tamar durerea rușinii, restituită însă de neamul său,

Estera cea care prin ascultare si rabdare ai salvat neamul său iubit,

Iudita-văduva, chipul curajului extrem,  pe care Ozias a slavit-o: ,,Mărită să fii tu, fiică, de Dumnezeu cel preaînalt, înaintea tuturor femeilor de pe pământ....” (Iudita 13, 17), 

Susana  careia  Dumnezeu i-a dezvaluit cinstea și nevinovăția în fața oamenilor și-a soțului său,

Sfanta Ana- mama Fecioarei Maria, 

Elisabeta, mama Sf. Prooroc, Botezător  și Înaintemergător Ioan, 

Ana proorocița care l-a întâmpinat pe Pruncul Sfânt Cel avea să ne fie Mântuitor,

Sfintele Mironosițe -prietenele și miresele lui Hristos Cel răstignit și înviat a treia zi din morți
și cele întocmai cu apostolii, 

printre care, Sf. Tecla, cea iubitoare care săruta locul picioarelor unde predica Sf. Apostol Pavel, 
Sfanta Nina încreștinătoarea Georgiei și alte-alte apostolițe ale neamului creștinesc; ori slujitoare diaconițe slujitoare ca Fivi, Olimpiada ...

Sfintele Împărătese: 
Elena, mama împăratului Constantin,
 Teodora sotia lui Iustinian care a militat pentru recăpătarea demnitatii femeilor din imperiu, 
împărătesele Teodora si Irina ocrotitoarele și apărătoarele  icoanelor(Sinodul VII Ecumenic), 
Sfânta Olga  împărăteasa Rusiei, 
...

Norul de mucenițe în frunte cu Sfânta Ecaterina -erudita a carei putere de convingere a încreștinat 150 de retori și filosofi din imperiu), 
Sf. Marina cea luptătoare cu demonii,
Sfânta Varvara,
Sfânta Eufimia din Calcedonia cea care a răbdat chinurile martiriul  cu o bărbăție ce covârșește mintea,
Sf. Agata, Anastasia Romana și multe-multe altele asemenea mucenicind;

Norul cuvioaselor femei în frunte cu Maria Egipteanca, Eufrosina, Parascheva,  
și nenumărate altele;

Mulțimea nebunelor întru Hristos: Sf. Xenia de Sankt  Petesburg,  Isidora, Pelaghia și atâtea altele…altele neștiute;

 Fecioare sinucigașe de la Kaliakra și altele asemenea lor -mireselor păstrate lui Hristos;
...

Sfanta Genevieva și toate sfintele ocrotitoare de cetăți;

Bunice, mame, surori, soții, fiice,
martire din închisorile comuniste, 
iconare
 și maici
 anonime 

ale căror vieți au inmiresmat istoria neamului omenesc de la Eva cea veche cu mireasma  de bună mireasmă, asemenea  mirului cea curs pe barba lui Aaron, a uns capul, picioarele și Trupul lui Hristos înainte și după Patima Sa;

Voi, care ați cunoscut lacrima, durerea, bestia cu chip de om, absurdul războaielor, foametea și molimele, frica și teroarea,  lipsurile și răutatea semenilor,
 dar le-ați învins cu tăria credinței în Hristos, cu iubirea, cu nădejdea în Dumnezeu când părea că nu mai e nici o nădejde,
Voi, care v-ați smuls șarpele din inimă și ați lepădat  tot ce-i omenesc și stricăcios,
Voi, cele ce v-ați învins trupul, v-ați înfrumusețat caracterul și l-ați făcut unt-de-lemn  de mult preț,
înmiresmând viața voastră și a altora,


ajutați-ne și pe noi, 
ca să purtăm nestrivite greu poverilor mai ales nevăzute și neștiute, 
și să cântăm împreună cu  imnografa  Bisericii de Răsărit, Sf. Casiana:

 Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe,

simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se

a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând:

Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului,

şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului.

Primeşte izvoarele lacrimilor mele,

Cel Ce scoţi cu norii apă din mare;

pleacă-Te spre suspinurile inimii mele,

Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune.

Ca să sărut preacuratele Tale picioare

şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu.

Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în Rai în miazăzi,

de frică s-a ascuns.

Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale,

Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu?

Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta,
Cel Ce ai nemăsurată milă.



Corina Negreanu

duminică, 12 aprilie 2015

Pogorârea la iad/icoană pictată de Ioan Popa
HRISTOS A ÎNVIAT!
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Să fie zilele marelui praznic aducătoare  de pace și bună voire între oameni!

Pastorală la Învierea Domnului 2015 a ÎPS Andrei Andreicuț

marți, 7 aprilie 2015

ALT ÎNCEPUT



de Pan M. Vizirescu

Nu știam de unde s-o începem,

de unde s-o-nvățăm și să știm

Cât este  veșnicia de mare,

În care tot una venim și pierim.



O turnăm în noi ca vinu-n șiștare,

Ori poate e o simplă-ntrebare

pe care necontenit o-nghițim?



În curgerea Veșniciei fără oprire,

sau șederea ei în nemișcare

c-o liniște-adâncă de neîmpotrivire,

ar fi rămas poate în nearatare.



Iarăși nu știam de unde se-ncepe,

de unde-am putea-o cunoaște.

N-avea chip și nici rămășițe de moaște,

Vr-un mare-nvațat s-o poată pricepe.



Dar în sânul Veșniciei, arsă de secetă și pârjol,

Din cuprinderea chinuitului dor,

întru umplerea imensului gol,

s-a ivit neisprăvitul izvor:

Săptămâna-Una-deapururea Una,

Singura-Săptămâna Patimilor-

nu ale mele, ale voastre, sau tuturor,

nici ale-ntregei lumi oprite din drum,

de la facerea ei până acum,

ci Patimile Unuia, Singurul, Purul,

în Care își închinase azurul

Nevinovația, Sufletul, Nesfârșirea.

Săptămâna Patimilor s-a făcut

osia lumii, corabia oceanului viu.

Cu piroanele ce I s-au bătut,

Săptămâna Patimilor

A rupt Veșnicia în două

și i-a făcut alt început,

din nevăzut, până-n adâncul văzut.



Slatina, Marți, 2 Martie 1976- vol. Prinos de lumină și har-





Piatra Ungerii-Ierusalim
Mormântul Sfânt