cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

.......

.......
primeneală, foto Corina N.

joi, 26 martie 2015

Ferit de rele(2013, Katrin Gebbe)


,, Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.  

Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.”(Ioan 15, 17-18) 



În loc de tâlcuiri și texte explicative  ale iubirii  pentru om și Dumnezeu, poliloghii dezbătând  pe toate fețele ,,profunzimilor”, iată un film bazat pe fapte reale., despre credința, nâdejde și iubire hristică.


Pildă. ,,Vei deveni în curând puternică.”-ultima replică încurajatoare, dată în/din agonie,  pentru ființa ce-l iubește/recunoaște. Ca o sămânță îngropată în pământ roditor. Cei doi frați din film (văzând cu mintea și inima)  pătimirea lui Tore, prind puterea/curajul eliberator de a  ieși din iad. Iadul pe care l-au creat ca din joacă, cu cinism diabolic, adulții. Iadul lumii cu față umană, gustat în  trepte, până la apogeu.
Tore urcă Golgota, precum Hristos.
,,Ferit de rele” mi-aduce aminte de ,,Eșafodul” lui Cinghiz Aitmatov. Sau ,,Idiotul” lui Dostoevski,


Luați aminte.


http://filmehd.net/tore-tanzt-ferit-de-rele-2013-filme-online.html

 haine de animal de pradă și întuneric

luni, 23 martie 2015

Evenimentele săptămânii a cincea din Marele Post


Sâmbătă, 28 martie, pelerinaj în cinstea Maicii Domnului de la Iclod la mănăstirea Nicula


Joi, 26 martie, ora 19-Concertul anual dedicat memoriei Înaltului Bartolomeu Anania


http://www.radiorenasterea.ro/pages/article.php?id_link=2506



Joi, 26 martie, ora 18-seară duhovnicească cu Prea Sfințitul Macarie Drăgoi-Episcopul românilor ortodocși din Europa de Nord

Prea Sfințitul Macarie va participa și la Sfânta Liturghie de la Biserica Studenților  vineri dimineața.




luni, 16 martie 2015

Calea pocăinței senine


.....

preluare de pe internet



Am reluat zilele acestea Memoriile Înaltului Bartolomeu Anania (în tandem cu poezia lui Virgil Mazilescu), căci mi s-a făcut dor de acest lord și om(da!...)- fantastic de viu- al B.O.R., omul în care  parcă ,,caldul și recele  s-a făcut cruce...”(vezi ,,construcția” din Acastitul Rugului Aprins al Maicii Domnului a lui Sandu Daniel Tudor). O lectură care îți oferă în primul rând o bogată experiență de viață orchestrată subtil de eleganța aceea a smereniei de a nu săvârși actul scrierii cu pretenții de mentorat îndreptățit. De aceea, experiența lui de viață este parcă și mai prețioasă. ,,Căci viața-i viață!”, după cum spunea cineva. Apoi, uimirea, cum să răzbești, cum să rămâi senin și neîncovoiat în fața unei bogat șir de încercări caremaidecare, din/lăuntru, din/afară.Cu spirit liber.
      Fie-i memoria vie!

Valeriu Anania,  aflat în 1941 cu totul accidental la înmormântarea unui legionar unde toți cei aflați de față au fost fișați de soldații regimului și cei mai mulți azvârliți în închisori, scria despre acest episod a cărui consecințe urâte l-au urmărit toată viața:

,,Ancheta în sine a rămas fără importanță și fără urmări judiciare. Dar atunci mi s-a făcut fișa: fișă cu nume și prenume, cu datele personale și, mai ales, cu un calificativ politic precis: legionar... Această fișă avea să mă urmărească de-a lungul unei vieți, implacabilă ca o fatalitate, într-un secol în care individul devine omul-fișă, omul-dosar, omul-cazier, omul amprentă digitală. De acum orice vei face va fi interpretat de stăpânire prin prisma fișei tale... legionarii îți vor surâde complicitari și-ți vor face cu ochiul, conspirativ, antilegionarii îți vor nota nuanțele și le vor adăuga unui dosar germinativ care va crește și va crește în continuu, fără oprire, ca un cancer.”
(Memorii, Valeriu Anania, Ed. Polirom, 2008, p.32)

miercuri, 11 martie 2015

Nu de mult timp am aflat de cartea autorului Florin Duțu Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni de la Editura Floare Albă de Colț-2014 , o lucrare de excepție, așa  cum nu a mai fost până acum apărută sub tipar în ceea ce-i privește pe cei trei inițiatori esențiali ai mișcării filocalice românești din secolul  XX, mistuiți și lămuriți în focul epocii diabolice.
.  Ei, Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae,  s-au cunoscut și au avut o anume influență unul asupra altuia. Îl felicit pe autor pentru cea mai onestă și deloc lesnicioasă cercetare, documentare dar și pentru  realele concordanțe ce capacitează o asemenea sinteză, pentru o mai bună dumirire și înțelegere a ceea ce nu era suficient de clar până acum.
E covârșitoare și binevenită mulțimea de amănunte, de informații din diverse documente sau date de arhivă care scot și pun în sfârșit în  lumina cuvenită(!) chipurile  celor trei personalități culturale și spirituale dăruite de Dumnezeu acestui neam, mai ales a celor doi umbriți: profesorul , teologul, scriitorul Nichifor Crainic și Pr. Arsenie Boca. 
O recomand cu toată căldura. 

Un tablou de temniță comunistă(p. 302-305) dar merită citite mărturisirile din copilărie ale marelui profesor N. Crainic. În fond, sunt fresca României de început de veac XX.


,,Grigore Caraza despre Nichifor Crainic:

-În vara anului 1956, am stat cu Nichifor Crainic în același salon din Secția a –II-a a închisorii unde mai era și Kurt Mott, profesorul macedonean Gheorghe Zima(mort în Aiud după câțiva ani) și unul dintre frații Cioculescu. Poziția noastră era în apropierea ușii, pe partea dreaptă la intrare, la primul nivel, iar Crainic stătea la nivelul doi al priciului, pe diagonală, pe partea stângă. Era acest om atât de mare, încât tot timpul mă întrebam cum de încape într-un loc atât de strâmt, neaerisit, cu o tinetă de murdărie într-un colț și, mai ales, cărui fapt mi se datorează onoarea de a sta în aceeași încăpere cu el, cu marele Nichifor Crainic.
La ora opt, în capătul opus se auziră uși deschizându-se și un glas de gardian care striga:
,,-Lasă vorba! Ia pe câte unul și ieși în curte la plimbare!”
Afurisitul de gardian era unul dintre cei trei frați Maier, de loc din comuna Păjida, pe malul stâng al Mureșului, toți temniceri dintre cei mai cruzi, mai blestemați și mai diabolici oameni. Vasile era socotit cel mai feroce, urmat de Gheorghe și celălalt frate al cărui nume de botez nu mi-l mai amintesc. Mai avea două surori, despre care se spunea că sunt și ele temnicere, la Mislea, pe Valea Prahovei, o închisoare pentru femei condamnate politic. Deci, o familie de călăi și nu știu dacă frații Samson, cei care au făcut execuțiile în Piața Concordiei, în Revoluția Franceză de la 1789, i-au depășit în cruzime pe acești frați Maier.
La un moment dat, cineva dintre noi i se adresă lui Nichifor Crainic:
,,-Domnule profesor, vorbiți-ne ceva!”
Trebuie să spun că acest mare om era un orator desăvârșit în orice domeniu. Putea vorbi ceasuri la rând, fără oprire, fără nici o pauză de ,,ă” sau de ,,î”, oricând, la orice oră, trezit din somn sau înainte de a adormi, flămând, bolnav sau în orice altă condiție de întemnițat. În acea perioadă neagră din viața mea, am audiat multe personalități din crema intelectualității române, dar nimeni nu l-a egalat pe acest munte de om, Nichifor Crainic.
Și a început maestrul să vorbească. În poziția în care ne aflam în momentul când acesta a deschis gura, așa am rămas, nimeni nu s-a mai  mișcat. Cuvintele lui ieșeau ca dintr-o sursă de basm, dintr-un izvor de lumină, coborau parcă pe căi lactee, astrale, pe raze de luceferi. Toți din încăpere îl ascultam fascinați. Mă întreb și astăzi, cum a pus Dumnezeu atâta har în acest om și de ce o așa ilustră personalitate a trebuit să fie aruncată într-una dintre hrubele, temnițele murdare ale comunismului?
Trecuseră ore în șir și noi, furați de melodia divină a lui Crainic, nu am realizat nici când a încetat deschiderea ușilor pentru plimbare, nici când bucătarii au adus hârdaiele cu mâncare pe coridor și nici când a început distribuirea acelor lături mizerabile.
Deodată, zăvoarele au sunat surd iar ușa a fost izbită de perete. În prag -un Maier, care s-a îndreptat cu repeziciune spre maestrul nostru apostrofându-l:
,,-Crainic! Dă-mi cartea!
-Ce carte, domnule șef?
-Crainic, dă-mi cartea, spun! Nu stau eu de două ore în dosul ușii și te ascult?!!
-N-am nici o carte, domnule șef!”
Atunci au intervenit câțiva din oropsiții celulei, încercând să-i explice gardianului îngrămădit la minte:
,,-Domnule sef, dar este Nichifor Crainic! N-a citit. A vorbit!”
A stat gardianul uitându-se lung, meditând, dacă i se poate atribui această calitate unei ființe ca el, apoi, întorcându-se pentru a părăsi celula, i-a zis:
,,-Băăăi Crainic, băi! Baga-te-aș în p... mătii, da deștept mai ești!”

Nichifor Crainic era o comoară, un imens depozit de cea mai pură materie cenușie. De la dânsul mi-au rămas întipărite în memorie atâtea lucruri care au avut menirea să-mi anihileze o bună parte din suferințele ce m-au însoțit toată viața.”


,,Fapta și credința-una sunt”* IPS Serafim Joantă, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord


* Cuvinte scrise de Pr. Arsenie Boca într-o carte de onoare ce aparține unei biserici sibiene păstorită de Pr. Nichifor(vechi coleg de facultate al Pr. Arsenie Boca).

duminică, 8 martie 2015

Elegia a doua, getica
Nichita Stănescu


În fiecare scorbură era aşezat un zeu.
Dacă se crăpa o piatră, repede era adus

şi pus acolo un zeu.

Era de ajuns să se rupă un pod,

ca să se aşeze în locul gol un zeu,

ori, pe şosele, s-apară în asfalt o groapă

ca să se aşeze în ea un zeu.

O, nu te tăia la mână sau la picior,

din greşeală sau dinadins.

De îndată vor pune în rană un zeu,

ca peste tot, ca pretutindeni,

vor aşeza acolo un zeu

ca să ne-nchinăm lui, pentru că el

apără tot ceea ca se desparte de sine.

Ai grijă, luptătorule, nu-ţi pierde

ochiul,

pentru că vor aduce şi-ţi vor aşeza

în orbită un zeu

şi el va sta acolo, împietrit, iar noi

ne vom mişca sufletele slăvindu-l…

Şi chiar şi tu îţi vei urni sufletul
slăvindu-l ca pe străini.



vineri, 6 martie 2015

Z.A.B.-2015





Cea de a XI-a ediţie a Zilelor Artei Bizantine de la Cluj-Napoca debutează vineri, 6 martie, de la ora 18:00, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei cu vernisajul unei expoziții, realizate de Grupul „Sfântul Ioan Damaschin”, sub genericul „Concepte în arta bizantină“. Vernisajul va fi urmat de un concert de muzică bizantină susţinut de grupurile „Sfântul Ioan Damaschin“ şi „Deisis“, care vor ilustra muzical cele trei inițieri în misterele sacre ce marchează Imperiul Bizantin, a declarat unul dintre membrii Grupului „Sfântul Ioan Damaschin”, arhitectul Călin Chifăr.

http://www.radiorenasterea.ro/pages/article.php?id_link=2482

miercuri, 4 martie 2015

4 martie 2015- Pr. Andrei Coroianu


Inscrie-ti copilul la Ora de Religie!


O serie de jurnaliști încrâncenați pe o biată oră de religie văd că au pretenția universalității. Se pricep la toate, scriu despre credință, religii, școală, politică, sport etc.  cu același aplomb, trădându-și în cele din urmă lipsa celor mai elementare cunoștințe care să le confere discernământul elementar-sănătos-nuanțat, pe care îl clamează și-n virtutea căruia pretind că  formatează ,,corect”  creierele în masă.
Democrația trebuie să devină, se pare, un talmeș-balmeș. Iar firescul să fie preumblat și în cel mai bun caz menținut cu cereri și notificări, cu cnp-uri și date personale lăsate peste tot. Cereri și foi, nesfârșite hârtii... Astfel, în scurt timp cred că și pentru a merge la biserică va trebui să depunem cerere la... stat sau patron. De dragul libertății clamate.
Viața a cam devenit un ghișeu. Cu reprize de facebook, televizor sau de mall-templul păgânismului modern,  unde, ce să vezi?  nimeni nu manipulează pe nimeni.(C. N.)