cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

....

....

Foto: Ciprian Negreanu

Foto: Ciprian Negreanu-deșert și cămile

joi, 22 ianuarie 2015



Unul din dialogurile care-mi par cele mai frumoase și mai pline de nădejde, dar și de cutremur, este acela dintre Avraam, patriarh mult iubit Dumnezeu, acolo, sub stejarul din Mamvri. E extraordinară, de o frumusețe covârșitoare, tenacitatea maieutică  a unui muritor de a întinde marginile iubirii nebune lui Dumnezeu pentru om/omenire. E adevarat, iubirea lui Avraam a fost la rândul ei, încercată.

Facere, capitolul 18:

20. Zis-a deci Domnul: "Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu.
21.Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să ştiu".
22.De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului.
23.Şi apropiindu-se Avraam, a zis: "Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit?
24.Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate?
25.Nu se poate ca Tu să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?"
26.Zis-a Domnul: "De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela".
27.Şi răspunzând Avraam, a zis: "Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă!
28.Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci şi cinci de drepţi".
29.Şi a adăugat Avraam să grăiască Domnului şi a zis: "Dar de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepţi?" Şi Domnul a zis: "Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!"
30.Şi a zis iarăşi Avraam: "Să nu Se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepţi?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi găsi acolo treizeci".
31.Şi a zis Avraam: "Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepţi". Răspuns-a Domnul: "Nu o voi pierde pentru cei douăzeci".
32.Şi a mai zis Avraam: "Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?" Iar Domnul i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde".

duminică, 18 ianuarie 2015

Anunț

Aseară s-a lansat în spațiul internaut revista comunității din jurul Bisericii Studenților din Cluj Napoca, Arthos, 
Site-ul este încă în lucru dar își propune să arhiveze și să pună la dispoziția doritorilor conținutul revistelor precedente și alte completări cu informații sau articole, fotografii, înregistrări audio-video etc.
Poate fi de găsit la această adresă: http://www.arthos.ro/

................


                                                               http://www.ruicon.ru/


Nichifor Crainic

,,Creștinismul este o a doua Creație a lumii.” ,,Omul devine asociatul lui Dumnezeu.”

,,Hristos e toposul suprapersonal, ozonul seninătăților creștine.”

,,Instinctul artistic nu e compatibil cu darwinismul.”

,,Mișcarea libertății omului trebuie să aibă loc doar pentru a menține armonia cosmică.

Umanismul păgân=,,perpetuarea lui Adam căzut în trufie”=,,tragica rebeliune adamică- încurcarea limbilor”=,,nu se mai înțelege filosof cu filosof” -,,semnul durerosului relativism care zbuciumă gândirea autonomă”(Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului pierdut)




.............

Satira sau din râsu-plânsul lui Alexandre-Gabriel Decamps  (1803 – 1860) 
The Monkey Painter

The experts

Monkey` s music lesson


The Monkey and the mirror





joi, 1 ianuarie 2015

primit și urat mai departe...

    O sorcoviță cu valoare sentimentală, redau textul cum l-am primit...

                                                                      Sorcova vesela
Să traiti sa infloriti
ca merii ca perii
in mijlocu verii
ca vita de vie
la Sfanta Marie
ca-s toamna cea bogata 
cu bucate-mbelsugata
tati cu mesele intinse
cu facliile aprinse
sa petrecem impreuna 
pana-n veci cu voie buna.
tare ca piatra 
iute ca sageata
tare ca fieru
iute ca otelu
anu nou voua sa  fie
la multi ani cu bucurie
la multi ani s-aveti noroc 
de nasterea lui Hristos.
streasina cu minta creata 
Dumnezeu v-o dat viata
streasina cu magheran
s-ajungem la un alt an
streasina cu busuioc
Dumnezeu v-o da noroc!

La anu` si la multi ani!



marți, 30 decembrie 2014

câteva poezii de Emil Isac

sursa aici


Copiii

Copiii sunt firile lumii.
O, ce-ar fi de n-ar fi copiii?
În ochii lor e veșnicie,
Ca îngerii știu dânșii vorbi.

În cântecul lor este uitarea
Ce sună a aur și-argint-
micuța lor gură e sfântă
Și lacrămile lor nu mint.

Copiii sunt visele noastre
Ce până la viață au crescut.
Sunt solii zărilor albastre
Pe care nu le-am cunoscut.

Copiii sunt mici în furtună
Ce ahtiază după pace.
-Și, o, tacă întreaga lume
Când micul adoarme și tace!...

Lăsați copiii să fie copii,
Lăsați copiii să știe zâmbi.
Lăsați copiii să poată fugi,
Lăsați copiii să fie copii.

Lăsați copiii să crească râzând.
Să nu aibă durere ce-apasă pe gând.
Strălucindu-le ochii de bucurii,
Căci numai odat` sunt dânșii copii!

Noaptea târziu un strein a bătut la poartă
A căutat tinerețea mea moartă,
Și negăsind-o mi-a sărutat copilul pe gură.
Și de-atunci fiul meu cunoaște spaimă și ură.


Cântec


Dormiți, copii mari și mici, dormiți cu toții.
Dorm cerbii în pădure, dorm stelele ce privesc hoții.

Apele dorm. Doarme bunica ce a pândit motanul în
                                                                        noapte.
Dorm morții în cimitir și dorm pe buze ale
                                                    îndrăgostiților șoapte.
Dorm toți și toate, numai eu nu dorm și nu doarme-n
                                                                            mine
Dragostea mea, ce s-a trezit din moarte pentru mine.



Cântecul celor uciși

Sângele care de mii de ani a curs
Se va face un fierbinte și roșu Ocean.
Îngerii îngroziți îl vor privi prin ochian.

Se va numi: Oceanul celor uciși
Și nava nu va îndrăzni să taie valul.
Blesteme și rugăciuni îi vor propti malul.

Dar când o lacrimă de mamă va cădea,
În Oceanul sângelui, adunat de veacuri,
Imensa apă din adânc va tremura.




SOLDAȚII


Soldații tineri care au murit în luptă,
Cu inimă frântă, cu haina ruptă,
Cu fruntea-nsângerată, cu visurile stinse,
Se adună cu toții pe câmpiile ninse:
                  ,,Înainte, unde?”

Acum cu toții pornesc în șir care nu sfârșește,
Sufletul lor cântă și tot mai mare crește,
Au trecut mări, munți, hotar și țări
Și se înalță, tot se înalță, înalță în zări.

Ca o furtună de sânge se urcă convoiul.
                      ,,Înainte, unde?”
I-a ridicat de pe pământ războiul
Și vijelioasa furtună până în cer pătrunde.
                      ,,Înainte, unde?”

Ne ducem să înlocuim îngerii și sfinții,
Să strălucească ochii noștri în stele.
Ne-am lăsat pe pământ părinții
Cu lăcrămi amintirea să ne-o spele,
Din ce-am lăsat, flori roșii să crească
Și primăvara făr de noi să înflorească.
                       ,,Înainte, unde?”

Și diavolul râzînd vă va răspunde:
Mai credeți în răsplata cerească?
                          ,,Înainte, unde?”


postume
În circ

În circ azi seară va fi un nou număr:
Un uriaș va ridica trei oameni pe umăr.

Trei oameni și toate gândurile lor.

Norodul înghesuit bătea încântat din palme.

Năduf ...fețe roșii... priviri aprinse...sudalme.


Trei oameni și toate gândurile lor.

Acum îi ridică! Vedeți ce ușor îi ridică?
Și uriașul și-a aplecat umărul fără frică.

Trei oameni și toate gândurile lor.


Unu ...doi...Când ar fi s-ajungă l-a treia,
Uriașul se prăbuși. Căci multe păcate avusese femeia.

Trei oameni și toate gândurile lor.


Și toate trei erau femei.
Și e deajuns să porți una pe umăr.
S-ar prăbuși întregul circ să le poarte pe trei.


*
**

Pământule, dacă viu în tine
Să fii bun cu mine,
Dă-mi somn fără trezire
Și visuri care n-au împlinire.

Vei simți și tu cât de neagră e durerea ce ți-o aduc
În sicriu.
Și buzele-mi cât de vinete au fost de plâns;
În sufletu-mi dureri am adunat când eram viu
Și-al ochilor foc de lacrămi mi s-a stins.


Primește-mă, pământule, ca pe un prieten bun
Și fă să crească din mine trandafiri
Și de glasu-mi pe care numai tu îl auzi ce-o să-ți spun,
Pământule, simt că o să te miri.

Pământule, ție-ți dau trup, cântec și gând,
Să mă dezbraci pe veci de păcatul greu
Și la mormântu-mi nimeni să nu stea plângând
Numai stelele să nu uite ce-am fost eu.




Pictura lui Arcabas

Dacă ar fi să fac un top al pictorilor de artă sacră și simbolică contemporană, Arcabas (pe numele real Jean Marie Pirot) ar fi unul dintre favoriții mei. În anii `93-94 când  sora mea era bursieră la Toulouse, mi-a adus câteva reviste de artă în care am descoperit un articol despre pictura stranie și insolită lui Arcabas în ciclul de lucrări ,,Pelerini spre Emaus”. Apoi am uitat de el...
 Plină de culoare fără a rămâne în senzorial, cu anumite elemente de geometrie bidimensională caracteristică stilisticii bizantine, metafizică,  aparent ludică și totuși prin semnificatul și semnificantul atunci și acum dramatică, eliberată de manierism și totuși rafinată, marcată de o imaginație prodigioasă, pictura lui Arcabas e inspirată de har. Grație  Google-ului, l-am redescoperit.
sursa aici
sursa aici
Arcabas-Omul durerilor
Pentru cine cunoaște franceza aici

vineri, 26 decembrie 2014

JERUSALÉN: La Ciudad De Las Dos Paces - Concierto de Jordi Savall


Nasterea Domnului/Corina Negreanu


Magii de departe fiind, din Răsărit, au văzut Steaua dumnezeiescului Prunc și trecând peste frică și depărtări negre și necunoscute au plecat viteji în căutarea Lui. De la El nu au cerut nimic ci doar au dăruit. Aur, smirnă și tămâie.
Vederea Pruncului Sfânt era un dar mai mult decât viața lor.
Magii Răsăritului departele l-au făcut aproape, stelele s-au făcut Stea călăuză la Soarele tainic. iar Cerul a coborât pe pământ. Fără să ceară nimic de la Soare, daruri aducându-Icăci primiseră darul vederii Lui-a Vieții Însăși- lujerul Vieții fără de sfârșit și hotar.


duminică, 21 decembrie 2014