,,În ceea ce privește generația, nici aici lucrurile nu sunt foarte clare. O generație poate fi definită, așa cum o definesc dicționarele de obicei, ca totalitate a indivizilor sau a persoanelor dintr-un anumit grup social, care sunt aproximativ de aceeași vârstă. În general, durata unei generații se consideră că este de patruzeci de ani, și poate că ar trebui să ne aducem aminte de episodul biblic al ieșirii evreilor din robia egipteană și de peregrinarea lor prin pustie. Moise este acela care, din porunca lui Dumnezeu, i-a scos pe evrei din robia egipteană în care ședeau din vremea lui Iosif, pentru ca să-i salveze și să-i ducă în Țara Făgăduinței, în Canaan. Drumul direct către Palestina din Egipt nu ar fi durat mai mult de două-trei săptămâni. Dar din primele săptămâni a constatat că are de a face cu niște nostalgici, care începuseră să cârtească împotriva lui Moise, eliberatorul, și deci împotriva lui Dumnezeu. Luau act și se confruntau cu primele privațiuni ale unei călătorii prin locurile deșertului, în primul rând foamea, setea, pustietatea, fiarele sălbatice, așa încât au început să cârtească și să spună: ,,Ce bine ne era nouă...Eram noi sclavi acolo, la egipteni, dar cel puțin aveam căldările unde fierbeam niște bucăți de carne, aveam pâine din belșug și ne-a venit ăsta, Moise, să ne scoată și să ne omoare aici, în pustie”. Așa cum avem și astăzi nostalgicii comunismului care, având memoria foarte scurtă, spun: ,,Ce bine ne era nouă sub comuniști...O duceam noi mai prost, și nu aveam libertatea, dar cel puțin ne ajungeau banii să cumpărăm pâine. Iată că acum avem de toate și nu avem bani să cumpărăm...”
Moise și-a dat seama că această generație de nostalgici nu are ce căuta în țara Canaanului, pentru că ei erau contaminați de idolatrie, nu aveau conștiința monoteismului, a Unui Dumnezeu adevărat. Ca probă, în prima călătorie prin pustie au făcut acel vițel de aur, în timp ce eliberatorul lor primea Tablele Legii. Au făcut un vițel de aur, deci un idol, după modelul egiptenilor, care aveau cultul boului Apis, operație de idolatrie în care a fost obligat să se implice chiar și Aaron marele preot, începătorul preoției și fratele lui Moise.
Așa încât scopul lui Dumnezeu era acela de a menține contactul cu un popor monoteist, pentru ca prin el să mențină culoarul cătri Iisus Hristos, care era Fiul unicului Dumnezeu. Așa încât Moise le-a schimbat itinerariul și i-a tot învârtit prin pustie, încoace și încolo, într-o linie foarte șerpuită, timp de patruzeci de ani, până când le-au rămas oasele pe acolo tuturor nostalgicilor și-a crescut generația lui Iosua Navi, care avea să intre în Canaan-și nici aceea nu a fost perfectă.”
Nu întotdeauna în viața și în istoria unui popor se definesc niște generații. La noi cred că nu am putea vorbi de o generație constituită, pentru că este vorba nu de o asociație sau de o organizație, de un partid politic, este vorba de configurarea unui ideal la care aderă cei mai buni din reprezentanții unei generații. Am putea vorbi în istoria noastră modernă de generația din 1848 sau generația pașoptiștilor.
Orice generație se configurează în jurul unui ideal. Nu este doar așa, biologic, că are vârsta cuprinsă între 20 și 60 de ani, ci că pe durata de patruzeci de ani trebuie să facă ceva, să se definească pe sine. Acestea vin dintr-un fel de iconomie care ne depășește. Eu nu sunt sociolog, nu sunt nici istoric al mentalităților, dar trebuie să constatăm că o generație se definește în jurul unui ideal.”
Extras din Conferința Înaltului Arhiepiscop(la vremea aceea) Bartolomeu Anania intitutală ,,Preluând ștafeta de la generațiile anterioare”, susținută la București(Ascor) la zece ani de la Revoluția din decembrie 1989, apărută în vol. Iisus Hristos Arhiereul cel veșnic tânăr, Ed. Renașterea, Cluj , 2005, ediție îngrijită de Ascor Cluj Napoca.
Amintire:
