cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

....

....

Foto: Ilinca Negreanu

foto Ilinca Negreanu-Pe stradă...

luni, 2 martie 2015

dat mai departe...



Pr. Vasile Mihoc - Privegheați (2015)




Revista Arthos nr.15

















                              Gura, organ innobilat al trupului omenesc

 articol semnat de dr. Mihaela Domuta

         Cand vorbim despre gura,invariabil ne gandim la una din semnificatiile ei ca instrument de manifestare, indeosebi,a veselei,a bucuriei si bunei dispozitii, si la cele care o definesc vizibil- dinti,zambet,suras.
         Unul dintre cele mai importante mijloace de comunicare umana il reprezinta zambetul.Fiind una dintre cele mai alese trasaturi ale fetei,intregind chipul unui om,zambetul are o influenta esentiala  din punct de vedere estetic si al reflectarii  anumitor stari sufletesti.Dincolo de mult clamata mentinere in societatea actuala a    tineretii vesnice si a frumusetii perpetue,necesitatea mentinerii unui zambet sanatos,se impune.Dintii ingrijiti lasa impresia reala de curatenie si sanatate.Cateva notiuni de anatomie dentara ar putea aduce o intelegere mai larga asupra modului  in care dintii pot influenta favorabil sau nu,calitatea vietii umane.
       Asadar,dintii,componente insemnate ale aparatului dento-maxilar,sunt organe mineralizate, implantate in oasele maxilare,indeplinind functii masticatorii ,fonetice si fizionomice.Structural,dintele este format din coroana si radacina,inervat de nervi si irigat de vase sangvine.Partea vizibila a dintelui,coroana,este acoperita de smalt sau email,de culoare alba-albastruie,care constituie tesutul cel mai dur al organismului.Sub smalt se afla un strat mai putin dur,dentina sau ivoriu,de culoare alba-galbuie.Radacina dentara are la exterior,de la gingie si pana la varf, un strat dur,albicios,numit cement.Sub cement se gaseste dentina,care se continua cu cea de la nivelul coroanei.In interiorul dintelui se gaseste un spatiu,format din camera pulpara si canalele radacinilor care contin pulpa dentara sau,, nervul dintelui"-un tesut moale,rosiatic,cu vase sangvine,filete nervoase,fibre si celule. Cementul este cel care asigura articularea cu osul maxilar,prin intermediul unor filamente fine care formeaza ligamentul de sustinere al dintelui sau parodontiul.Gingia inchide si protejeaza portiunea care adaposteste parodontiul in fata agresiunii bacteriilor.Toate aceste structuri compun o perfecta armonie morfologica si functionala, tulburarea ei declansand stari patologice ale intregului sistem dento-maxilar.
        Astfel,ca o consecinta a unui mod de viata agitat si stresant in zilele noastre,si a unei alimentatii ultrarafinate,prea bogata in dulciuri si fainoase, diferita de cea din trecut,caria dentara este cea mai frecventa suferinta a dintilor.Boala care ii distruge,evoluand de la periferie(smalt) spre centru(camera pulpara),prin complicatiile sale,caria poate afecta intregul organism.Cercetarile clinice au dovedit actiunea a trei factori cauzatori,si anume,1.placa dentara(o substanta puternic aderenta care se formeaza pe dinti din resturi alimentare,mucus salivar si bacterii);2.terenul(ereditatea,conformatia dintelui);3.alimentatia.Bacteriile placii dentare degradeaza dulciurile care ajung in gura,prolifereaza si secreta acizi care ataca dintii,decalcificand initial smaltul,apoi dentina si stimuland formarea unei cavitati.La inceput nedureroasa,caria progreseaza,marind cavitatea si permitand bacteriilor din saliva sa invadeze pulpa dentara,determinand inflamatia sau necroza acesteia.Netratata ,infectia din interiorul dintelui,poate afecta osul maxilar si tesuturile moi ,prin legatura care se formeaza la capatul radacinii intre canalul ei si spatiul din jur.Afectarea pulpei dentare se poate manifesta prin durere spontana,sensibilitate la rece si la cald,la contactul cu frigul si caldura,durere la muscatura,o ulceratie la nivelul gingiei prin care curge puroi,mobilitate anormala a unui dinte.Tratamentul precoce al dintilor cariati ramane o masura profilactica pentru prevenirea cariei dentare, alaturi de o igiena bucala atent efectuata.
    De asemenea,daca depunerile de placa dentara nu se vor indeparta printr-un periaj corect,ele se vor mineraliza si vor forma tartrul,supragingival si subgingival,cu efecte patologice.Bacteriile din placa favorizeaza inflamatia cronica a gingiei,care va sangera la periaj si care poate afecta atat parodontiul cat si oasele din jur,generand parodontopatii.Netratata,gingia se va retrage vizibil.Se vor forma asa-numitele pungi gingivale(parodontale) care se vor adanci tot mai mult,ducand la distrugerea parodontiului,micsorarea stabilitatii dintilor si chiar la pierderea lor.Indepartarea sistematica si minutioasa a placii bacteriene si mentinerea unei riguroase igiene locale sunt mijloace potrivite pentru prevenirea afectiunilor parodontale.
   Pierderea unuia sau a mai multor dinti,atrage dupa sine tulburari functionale masticatorii ,fonetice si fizionomice.
    In masticatie ,prin miscarile mandibulei si cu ajutorul dintilor care actioneaza precum lamele unei foarfeci,se realizeaza taierea,faramitarea si zdrobirea alimentelor,impregnarea lor cu saliva,iar prin miscarile limbii,formarea bolului alimentar cu influenta si asupra functiei deglutitiei.In urma extractiilor dentare,alimentele vor fi insuficient zdrobite ceea ce va duce frecvent la imbolnaviri gastrointestinale si la o slabire a rezistentei organismului.
     In fonatie(actul vorbirii),cavitatea bucala este angajata fundamental,sprijinind alcatuirea sunetelor.Astfel,pronuntia cuvintelor necesita anumite miscari ale limbii,buzelor,cerului gurii si dintilor.Lipsa unui singur dinte din zona anterioara a gurii,cauzeaza adevarate dificultati fonetice.
     Functia fizionomica(estetica) este legata si ea de integritatea aparatului dento-maxilar.Absenta unui dinte sau a unui grup de dinti,in urma extractiilor,va declansa aparitia de spatii libere,deplasari  verticale sau orizontale ale dintilor invecinati dintilor extrasi,fapt care va avea efecte fizionomice vizibile.
     Evolutia remarcabila a medicinei dentare actuale  permite prin tehnologiile performante utilizate,aplicarea cu o mare rata de succes a unor metode terapeutice avansate care sa restabileasca functiile pierdute ale sistemului dento-maxilar.
     Controalele periodice  la cabinetul de medicina dentara,prezentarea la medic in timp util,odata cu aparitia  primelor simptome neplacute,duc la evitarea riscurilor si a complicatiilor generale(digestive,cardiace,renale,articulare)cauzate de neglijarea imbolnavirilor dentare.
      Dincolo de aspectele medicale semnalate,merita sa zabovim cateva clipe asupra dintilor si a gurii,cautand la desavarsitul lor rost duhovnicesc.Parintele Arsenie Papacioc spunea:,,De ce a creat Dumnezeu cap(si gura),creier,inima si degetul asta mic?Le-a creat ca sa fie intr-o mare unitate,fiecare cu functia lui indispensabila.Asa suntem si noi cu ceilalati.Nu suntem rupti de ei."
      Parte fascinanta a trupului zidit de Dumnezeu,gura se configureaza ca primul organ care ia contact direct si tangibil cu Trupul ,,Celui care S-a dat pe Sine a fi mancat si baut".Se cuvine a o pastra curata pentru a-L putea primi pe Hristos in noi cu toata curatia sufleteasca si trupeasca.
       Despre Constantin Noica povesteste Nicolae Steinhardt ca,atunci cand era vizitat in singuratea sa binefacatoare de la Paltinis,acesta,cu o mare simplitate, era pregatit in orice timp sa se aseze la masa si sa faca din ospatul roadelor pamantului ,un  prilej de a-si desfata comesenii vorbindu-le si  despre cele ale duhului.Iata,gura ca organ al cuvantului,plin de viata si vigoare,stralucind ca un potir din care curg cu putere, nestavilit,vorbe folositoare de suflet,dulce-impovarand inima si mintea.
         ,,Caci din prisosul inimii graieste gura"(Matei12,34).Gura,legata indisolubil de inima,exprima cuviosenia si tresaltarile inimii,adancurile ei.Gura este cea care marturiseste Adevarul,izvoraste binecuvantari,aduce cantari de lauda si multumire,cinsteste,preamareste,cheama la virtute,insufleteste,sfatuieste si indeamna,readuce la viata si inzdraveneste.
     Uneori,insa,gura,,organ al sfintelor rugaciuni si al cuvintelor"se preface in ,,organ a toata vorba nebuneasca",graieste faradelegi,cuvinte rele si neadevarate,ponegreste si defaima.
      In Pilde(30,14)se vorbeste de,,un neam al carui dinti sunt ca sabiile...ca sa manance pe cei sarmani de pe pamant",reflectand pornirile oamenilor inspre rautate.
        Dintii sunt madularul care a muscat din fructul oprit,dar si strajerii in alb care apara limba ascunsa dupa zidurile lor, impotriva pacatelor cu cuvantul.
     Poetul Ioan Alexandru vede in ,,Cantarea Cantarilor",acolo unde este infatisata frumusetea fara egal a miresei,imaginea cea mai plina de lirism a chipului ei ,cu dintii albi desavarsiti,, precum o turma de tunsori/Ce ies din adapatoare/Care toate au gemeni/Si stearpa fara miel nu-i./Precum o coarda rosu inchisa buzele tale/Si gura graiului tau fermecatoare".Pentru Ioan Alexandru,gura este,,ca un boboc inrourat de trandafir,ca un potir in care salasluieste cuvantul,al carei farmec si rost este incoronat de rostire,de grai". 
      Dintii,gura,zambetul,toate acestea subliniaza pregnant trasaturile chipului. Costion Nicolescu descrie chipul ca fiind,,catapeteasma a sufletului.Dincolo de el,se junghie pe altarul inimii Cuvantul-Paine la flacara cuvintelor imnice.[...]Iesim in intampinarea celuilalt in primul rand cu chipul.Ne daruim celuilalt (si)prin chip.De chip ne indragostim la inceput.Chipul ne tine in aceasta stare suprema.Suntem toata viata in cautarea unui chip,in cautarea chipului iubit[...].In cautarea Chipului lui Hristos."
    

Bibliografie:

Dictionar de medicina-Larousse,Ed.Univers Enciclopedic,Bucuresti,1998
 
***,articolul ,,Aspecte clinice privind localizarea si modul de evolutie al leziunilor carioase simple",in Revista Romana de Medicina Dentara,Nr.2,2008
 
David A.Mitchell,Laura Mitchell,Ghid clinic de stomatologie,Ed.BIC ALL,Bucuresti,1999

 Emilian Hutu,Edentatia Totala,Ed.National,Bucuresti,2000

Pavel Chirila,Meditatie la Medicina Biblica,Asociatia Medicala Crestina Christiana,Bucuresti,1992

Ioan Alexandru,Cantarea Cantarilor,Ed.Stiintifica si Enciclopedica,Bucuresti,1997


Costion Nicolescu,Chipul ca o catapeteasma,Ed. Sophia,Bucuresti,2009

marți, 10 februarie 2015

............

de Daniel Turcea-EPIFANIA


La apa Babilonului


privind acum, în duh, în înțelesuri
în câmpurile înserării, lângă ziduri
unde-i doar șoapta ce adie, cum
   se va sfârși în sânge-mpărăția
    cu-ai săi satrapi ce nu-și mai știu
        mulțimea de popoare și de zei
și se va ridica din nou cenușa
ca o înțelepciune peste urme
și așezări și trupuri risipite
ținând sub pleoape netrăite zile
ca și cum nemurirea i-a orbit
privindu-le prea mult iertata viață



și parcă el murea în fiecare
căci fiecare risipea lumină
și aduna cenușă
       și-ar fi fost
  cu fața numai raze și era
mai însetat de sânge ca un tigru
asirian, cu fața în țărână
și-atunci
  cel care moartea le zărea, vedea lumina
cum părăsește ca o respirare
și lasă-n suflet numai întuneric
simțea al lumii gust
de iarbă rea
   se bucura că nu-i fără de moarte
       prea desfrânata, din deșert, cetate

fusese vremuirea cât coboară
o clipă noaptea, din mulțimea razei
de care ochii însetați se-ascund

rosti atunci
da, risipi-va grecul
splendoarea Asiriei
va fi un râu de purpură
și singur, îngrozit, peste stihii
stăpânitorul va muri ca sluga
pustiul înghețându-i în orbite


Platon

utopie, insulă spre care ning
   din toate direcțiile, ca o prăbușire
   a cosmosului
  o, pelerinii neantului

rătăcitorilor
   planetele oaze
      vă desenează în nopți iluzia
                      Cetății

feriți-vă
viața e înșelătoare. Chipul tău, Narcis, frumosule
oglindit în mereu altă undă a morții


suflete


                      nu-ți cere trup.









                                                                                        (pictura îmi aparține)

duminică, 8 februarie 2015

Am văzut Leviathan






Leviathan este ultima ,,parabolă” cinematografică  a lui Andrey Zvyagintsev. Căci așa cum ne-am obișnuit, miza principală a artei  ilustrului regizor rus este cu precădere pildică. S-au scris deja multe cronici pe seama Leviathan-ului, de altfel premiat de mari jurii și n-am să-l descriu sau să-l povestesc pe scurt aici. 
Ca de obicei la Andrey Zvyagintsev  imaginile au o putere de sugestie fantastică, servind și conotațiilor simbolice pentru a întări adâncimea și lărgimea temei,  evident la cote artistice înalte. Relațiile umane voit sunt frust ,,portretizate”. Mai degrabă sunt doar tușele unor schițe. Pe alocuri se resimt câteva incoerențe și momente care  pot lăsa să se înțeleagă că ,,toate sunt o apă și un pământ” în cele din urmă. Aici îl suspectez pe regizorul artist de păcatul generalizării, de tratarea(implicarea)  grăbită a unor personaje care pot fi judecate superficial,  sub incidența strict episodică/fragmentară(vezi dialogul lui Kolea cu preotul sărac). Poate aici e încă o zonă de risc pe lângă cea a deranjării aluzive directe pentru care regizorul plătește tributul de a fi controversat și repudiat la ora actuală de mediile politice și eclesiale rusești. Și foarte apreciat de alții...
Leviatanul este balaurul adâncurilor, simbol demonic al puterii și urâciunii pustiirii dezlănțuite,  care apare menționat în Vechiul Testament la Iov.
Acțiunea din film  e cât se poate de recentă, tipologiile  personajelor variate, mistuite însă de o cumplită neputință care are în cele din urmă un numitor comun, patima cu slăbiciunea ei.
Întâlnești tot ce se poate în tablou. Agonie, cinism,  promiscuitate, nedreptate, mânie, iraționalitate, viciu, mecanica și automatismele birocratice ale unui stat mamut care strivește prin ele persoana, obișnuința vulgară,  comunicarea fără comunicare sau fără rezonanță reciprocă reală, incapabilă numai de simulacre,  răzbunare brută,  trădarea meschină în prietenie(nimic din ceea ce ar putea fi modelul prieteniei David-Ionathan),  denaturarea familiei prin lipsa de rezistență la presiuni și ispitiri, ,,tălmăciri”(halucinante)  răstălmăcite ale Evangheliei care întrețin păcatul și puterea pământească abuzivă, spălarea mâinilor, minciuna etc. Nu mă grăbesc să pun etichete  personajelor. Pe scurt,  fresca unei omeniri la scară mică pentru care supraviețuirea ei nu se mai poate  face decât cu prețul încălcării celor 10  Porunci dumnezeiești. Adevărul atât de clamat pare că a murit și e îngropat continuu pe toate căile. Orice gest de bine, sau pornire interioară(a personajelor)  de omenie, orice urmă de conștiință a binelui,  sunt, mai devreme sau mai târziu, deturnate  în favoarea țesăturii de intrigi și repercusiuni  nefaste. Fața lucrurilor e întoarsă mereu pe dos. Pentru asta, conștiința se cere mereu anesteziată în alcool. Votca  e drogul care susține iluzia vitalității normale și relaționarea. Când mănâncă și beau, în film, oamenii sunt urâți, neîngrijiți. Semnele unei denaturări umane profunde. Eroul  principal Kolea,  mistuit de patimă și viciu,  își este sieși dușman mai mare  decât orișicine, în ciuda iovului ,,drept” care luptă pentru adevăr, pentru conservarea valorilor(din tată-n fiu) și dreptate. Puterea exterioară vrăjmașă nici măcar nu trebuie să se implice mult pentru a-l distruge...


Ca în mai toate filmele lui Andrey Zvyagintsev, acțiunea debutează cu scene de viață cât se poate de banale, sub semnul obișnuinței sau normalului,  însă tensiunea deznodământului crește gradat până atinge un punct maximal și totul primește o valență pildică surprinzătoare. În cazul Leviathan-ului, momentul slujbei din biserică cu minunata predică despre Adevăr, momentul  ipocriziei maximale. Cum îmi spunea un prieten care mi-a și semnalat filmul, ,,Îți vine să cazi de pe scaun” când vezi ce vezi. Ambianța aceea liturgică din film mă trimite cu gândul la pericolul de care a vorbit și a scris Părintele Seraphim Rose(fără să-l redau cu sursă exactă): biserici îngrijite, cu rânduială exemplară, icoane bine/corect  pictate, fast  în cult, predici calibrate retoric bine ancorate  în solul dogmatic, doar duhul, unul... anti-hristic. De aceea, filmul este o lecție  bună, să luăm aminte.  

Iov, Capitolul 41

1.Poţi tu să prinzi leviatanul cu undiţa, ori să-i legi limba cu o sfoară?
2.Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găureşti falca cu cârligul?
3.Îţi va face el multe rugăminţi şi îţi va spune el lucruri drăgălaşe?
4.Ori va face cu tine legământ şi-l vei lua la tine rob pe toată viaţa?
5.Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?
6.Pescarii întovărăşiţi vor putea să-l scoată de vânzare şi negustorii să-l vândă cu bucata?
7.Vei putea tu să-i găureşti pielea cu săgeţi şi capul cu cârligul pescăresc?
8.Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi vei pomeni de o asemenea luptă şi nu o vei mai începe niciodată!
9.Iată, este o deşertăciune să mai nădăjduieşti în izbândă; numai înfăţişarea lui şi te dă la pământ.
10.Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine?
11.Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
12.Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire.
13.Cine a ridicat pulpana din faţă a veşmântului lui şi cine poate pătrunde în căptuşeala armurei lui?
14.Cine a deschis vreodată porţile gurii lui? Zimţii lui sunt îngrozitori!
15.Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic.
16.Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele.
17.Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart.
18.Din strănutul lui scapără lumină şi ochii lui sunt roşii ca pleoapele zorilor.
19.Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei.
20.Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe.
21.Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări.
22.Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza.
23.Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă.
24.Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râşniţei, cea de dedesubt.
25.De măreţia lui se tem şi valurile; valurile mării se dau înapoi din faţa lui.
26.Să-l atingi cu sabia nu foloseşti nimic; nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul.
27.Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.
28.Săgeata nu-l pune pe fugă şi pietrele din praştie cad pe el ca nişte pleavă.
29.O săgeată pentru el este un pai în vânt şi îşi bate joc de vâjâitul unei lănci ce zboară.
30.Sub pântecele lui sunt nişte solzi ascuţiţi; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa.
31.Când se afundă, apa fierbe ca într-o căldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii.
32.El lasă în urmă o dâră luminoasă şi adâncul pare un cap cu plete albe.
33.Pe pământ el nu-şi află perechea şi e făcut să nu cunoască frica.
34.El se uită de sus la toţi câţi sunt puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice".

miercuri, 4 februarie 2015

joi, 22 ianuarie 2015



Unul din dialogurile care-mi par cele mai frumoase și mai pline de nădejde, dar și de cutremur, este acela dintre Avraam, patriarh mult iubit Dumnezeu, acolo, sub stejarul din Mamvri. E extraordinară, de o frumusețe covârșitoare, tenacitatea maieutică  a unui muritor de a întinde marginile iubirii nebune lui Dumnezeu pentru om/omenire. E adevarat, iubirea lui Avraam a fost la rândul ei, încercată.

Facere, capitolul 18:

20. Zis-a deci Domnul: "Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu.
21.Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să ştiu".
22.De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului.
23.Şi apropiindu-se Avraam, a zis: "Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit?
24.Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate?
25.Nu se poate ca Tu să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?"
26.Zis-a Domnul: "De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela".
27.Şi răspunzând Avraam, a zis: "Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă!
28.Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci şi cinci de drepţi".
29.Şi a adăugat Avraam să grăiască Domnului şi a zis: "Dar de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepţi?" Şi Domnul a zis: "Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!"
30.Şi a zis iarăşi Avraam: "Să nu Se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepţi?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi găsi acolo treizeci".
31.Şi a zis Avraam: "Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepţi". Răspuns-a Domnul: "Nu o voi pierde pentru cei douăzeci".
32.Şi a mai zis Avraam: "Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?" Iar Domnul i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde".

duminică, 18 ianuarie 2015

Anunț

Aseară s-a lansat în spațiul internaut revista comunității din jurul Bisericii Studenților din Cluj Napoca, Arthos, 
Site-ul este încă în lucru dar își propune să arhiveze și să pună la dispoziția doritorilor conținutul revistelor precedente și alte completări cu informații sau articole, fotografii, înregistrări audio-video etc.
Poate fi de găsit la această adresă: http://www.arthos.ro/

................


                                                               http://www.ruicon.ru/


Nichifor Crainic

,,Creștinismul este o a doua Creație a lumii.” ,,Omul devine asociatul lui Dumnezeu.”

,,Hristos e toposul suprapersonal, ozonul seninătăților creștine.”

,,Instinctul artistic nu e compatibil cu darwinismul.”

,,Mișcarea libertății omului trebuie să aibă loc doar pentru a menține armonia cosmică.

Umanismul păgân=,,perpetuarea lui Adam căzut în trufie”=,,tragica rebeliune adamică- încurcarea limbilor”=,,nu se mai înțelege filosof cu filosof” -,,semnul durerosului relativism care zbuciumă gândirea autonomă”(Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului pierdut)




.............

Satira sau din râsu-plânsul lui Alexandre-Gabriel Decamps  (1803 – 1860) 
The Monkey Painter

The experts

Monkey` s music lesson


The Monkey and the mirror





joi, 1 ianuarie 2015

primit și urat mai departe...

    O sorcoviță cu valoare sentimentală, redau textul cum l-am primit...

                                                                      Sorcova vesela
Să traiti sa infloriti
ca merii ca perii
in mijlocu verii
ca vita de vie
la Sfanta Marie
ca-s toamna cea bogata 
cu bucate-mbelsugata
tati cu mesele intinse
cu facliile aprinse
sa petrecem impreuna 
pana-n veci cu voie buna.
tare ca piatra 
iute ca sageata
tare ca fieru
iute ca otelu
anu nou voua sa  fie
la multi ani cu bucurie
la multi ani s-aveti noroc 
de nasterea lui Hristos.
streasina cu minta creata 
Dumnezeu v-o dat viata
streasina cu magheran
s-ajungem la un alt an
streasina cu busuioc
Dumnezeu v-o da noroc!

La anu` si la multi ani!



marți, 30 decembrie 2014

câteva poezii de Emil Isac

sursa aici


Copiii

Copiii sunt firile lumii.
O, ce-ar fi de n-ar fi copiii?
În ochii lor e veșnicie,
Ca îngerii știu dânșii vorbi.

În cântecul lor este uitarea
Ce sună a aur și-argint-
micuța lor gură e sfântă
Și lacrămile lor nu mint.

Copiii sunt visele noastre
Ce până la viață au crescut.
Sunt solii zărilor albastre
Pe care nu le-am cunoscut.

Copiii sunt mici în furtună
Ce ahtiază după pace.
-Și, o, tacă întreaga lume
Când micul adoarme și tace!...

Lăsați copiii să fie copii,
Lăsați copiii să știe zâmbi.
Lăsați copiii să poată fugi,
Lăsați copiii să fie copii.

Lăsați copiii să crească râzând.
Să nu aibă durere ce-apasă pe gând.
Strălucindu-le ochii de bucurii,
Căci numai odat` sunt dânșii copii!

Noaptea târziu un strein a bătut la poartă
A căutat tinerețea mea moartă,
Și negăsind-o mi-a sărutat copilul pe gură.
Și de-atunci fiul meu cunoaște spaimă și ură.


Cântec


Dormiți, copii mari și mici, dormiți cu toții.
Dorm cerbii în pădure, dorm stelele ce privesc hoții.

Apele dorm. Doarme bunica ce a pândit motanul în
                                                                        noapte.
Dorm morții în cimitir și dorm pe buze ale
                                                    îndrăgostiților șoapte.
Dorm toți și toate, numai eu nu dorm și nu doarme-n
                                                                            mine
Dragostea mea, ce s-a trezit din moarte pentru mine.



Cântecul celor uciși

Sângele care de mii de ani a curs
Se va face un fierbinte și roșu Ocean.
Îngerii îngroziți îl vor privi prin ochian.

Se va numi: Oceanul celor uciși
Și nava nu va îndrăzni să taie valul.
Blesteme și rugăciuni îi vor propti malul.

Dar când o lacrimă de mamă va cădea,
În Oceanul sângelui, adunat de veacuri,
Imensa apă din adânc va tremura.




SOLDAȚII


Soldații tineri care au murit în luptă,
Cu inimă frântă, cu haina ruptă,
Cu fruntea-nsângerată, cu visurile stinse,
Se adună cu toții pe câmpiile ninse:
                  ,,Înainte, unde?”

Acum cu toții pornesc în șir care nu sfârșește,
Sufletul lor cântă și tot mai mare crește,
Au trecut mări, munți, hotar și țări
Și se înalță, tot se înalță, înalță în zări.

Ca o furtună de sânge se urcă convoiul.
                      ,,Înainte, unde?”
I-a ridicat de pe pământ războiul
Și vijelioasa furtună până în cer pătrunde.
                      ,,Înainte, unde?”

Ne ducem să înlocuim îngerii și sfinții,
Să strălucească ochii noștri în stele.
Ne-am lăsat pe pământ părinții
Cu lăcrămi amintirea să ne-o spele,
Din ce-am lăsat, flori roșii să crească
Și primăvara făr de noi să înflorească.
                       ,,Înainte, unde?”

Și diavolul râzînd vă va răspunde:
Mai credeți în răsplata cerească?
                          ,,Înainte, unde?”


postume
În circ

În circ azi seară va fi un nou număr:
Un uriaș va ridica trei oameni pe umăr.

Trei oameni și toate gândurile lor.

Norodul înghesuit bătea încântat din palme.

Năduf ...fețe roșii... priviri aprinse...sudalme.


Trei oameni și toate gândurile lor.

Acum îi ridică! Vedeți ce ușor îi ridică?
Și uriașul și-a aplecat umărul fără frică.

Trei oameni și toate gândurile lor.


Unu ...doi...Când ar fi s-ajungă l-a treia,
Uriașul se prăbuși. Căci multe păcate avusese femeia.

Trei oameni și toate gândurile lor.


Și toate trei erau femei.
Și e deajuns să porți una pe umăr.
S-ar prăbuși întregul circ să le poarte pe trei.


*
**

Pământule, dacă viu în tine
Să fii bun cu mine,
Dă-mi somn fără trezire
Și visuri care n-au împlinire.

Vei simți și tu cât de neagră e durerea ce ți-o aduc
În sicriu.
Și buzele-mi cât de vinete au fost de plâns;
În sufletu-mi dureri am adunat când eram viu
Și-al ochilor foc de lacrămi mi s-a stins.


Primește-mă, pământule, ca pe un prieten bun
Și fă să crească din mine trandafiri
Și de glasu-mi pe care numai tu îl auzi ce-o să-ți spun,
Pământule, simt că o să te miri.

Pământule, ție-ți dau trup, cântec și gând,
Să mă dezbraci pe veci de păcatul greu
Și la mormântu-mi nimeni să nu stea plângând
Numai stelele să nu uite ce-am fost eu.




Pictura lui Arcabas

Dacă ar fi să fac un top al pictorilor de artă sacră și simbolică contemporană, Arcabas (pe numele real Jean Marie Pirot) ar fi unul dintre favoriții mei. În anii `93-94 când  sora mea era bursieră la Toulouse, mi-a adus câteva reviste de artă în care am descoperit un articol despre pictura stranie și insolită lui Arcabas în ciclul de lucrări ,,Pelerini spre Emaus”. Apoi am uitat de el...
 Plină de culoare fără a rămâne în senzorial, cu anumite elemente de geometrie bidimensională caracteristică stilisticii bizantine, metafizică,  aparent ludică și totuși prin semnificatul și semnificantul atunci și acum dramatică, eliberată de manierism și totuși rafinată, marcată de o imaginație prodigioasă, pictura lui Arcabas e inspirată de har. Grație  Google-ului, l-am redescoperit.
sursa aici
sursa aici
Arcabas-Omul durerilor
Pentru cine cunoaște franceza aici