cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

........

........
Foto: Corina Negreanu/Grădina Eleonului/ian.2016

sâmbătă, 6 februarie 2016

BARNEVERNET – un Gulag norvegian al copiilor- articol scris de Sorin Berchez


,,Ca sặ înṭelegem, trebuie sặ derulặm puṭin firul relaṭiei cauzale pentru cặ înainte de Barnevernet a existat ideologia Barnevernet aṣa cum înainte de Gestapo a fost Mein Kampf ṣi dupặ cum înainte de NKVD a existat Das Kommunistische Manifest.
Când ministrul Educaṭiei din Norvegia declarặ cặ este greṣit a crede ca părinṭii sunt cei mai potriviṭi să-ṣi crească copiii, el nu bate câmpii, ci doar dặ glas ideologiei ce cặlặuzeṣte statul pe care îl serveṣte. Ce vrea sặ spunặ mai departe ṣi ce se poate citi printre rânduri este cặ statul este cel mai în mặsurặ sặ se ocupe de ei.
Copiii nu au nevoie de pặrinṭi ca sặ fie crescuṭi, ei pot fi crescuṭi la fel de bine de grup (sau de haitặ, ori de stat) spune si Boris Cyrulnik, psihanalist pentru cine vrea sặ creadặ, activist anti-familie pentru cine vrea sặ înṭeleagặ, unul dintre cei ale cặror idei sunt considerate referinṭa in Europa ṣi în lume ṣi care declarặ familia ca fiind (citez dintr-un manual ṣcolar) : « locul unei extreme violenṭe ». Afirmaṭia – dealtfel pur propagandisticặ – este preluatặ ṣi repetatặ ca un ecou pe toate canalele posibile : în culegeri de texte, lucrari de specialitate , manuale ṣcoalare ca sặ se ṣtie peste tot cặ statul declarặ familia un pericol. În mod evident, singura bazặ pentru o asemenea afirmaṭie scandaloasặ care incrimineazặ familia este cea ideologicặ. Familia adevặratặ nu poate fi un pericol decât pentru un stat cu aspiraṭii totalitare aṣa cum se dovedeṣte a fi astặzi cel norvegian. Dupặ ce a preluat în forṭặ printr-un adevặrat Anschluss controlul total al educaṭiei, ṣi dupặ ce ṣi-a asigurat, contracost, serviciile unei Biserici în ruine devenit un fel de Reichskirche, familia, aṣa agonizantặ cum este, a rặmas singura instituṭie care poate opune rezistenṭa politicii de instaurare a controlului absolut al statului asupra individului, a reeducặrii ṣi spặlặrii creierului.”
Textul integral la:


marți, 2 februarie 2016

Aria Urbană

Lumea visează

Alexandra Ungureanu (vocea românească care-mi place cel mai mult)

vineri, 22 ianuarie 2016

18 ianuarie 2016
Anul acesta mi-a fost  dat să văd (cât s-a putut... printr-o mulțime de oameni de multe nații strânși buluc) întoarcerea Iordanului de Boboteaza pe stil vechi, la sfințirea apelor lui. A fost premergătoare o adiere tonică de vânt, precum și ivirea soarelui într-o atmosferă cam încețoșată de un fel de  furtună de nisip.  Senin de bucurie răzbătea după o așteptare ușor prelungită din sufletele îngrămădite ale  pelerinilor veniți la Locurile Sfinte.

,,Îndată ce preoţii cei ce duceau chivotul au intrat în Iordan şi picioarele preoţilor, care duceau chivotul, s-au afundat în apa Iordanului,
Cartea Iosua a lui Navi/ Cap. 3












































































marți, 12 ianuarie 2016

Urma/umbra  unui Bizanț vestimentar...



preluare imagine de pe internet 

preluare imagine de pe internet




(II) Părintele Arsenie Boca în gânduri și cuvinte (Hățăgel 2015)

A vedea pe Iisus e o fericire care nu se aseamănă cu nici o bucurie pământeană.  Iar aceasta se întâmplă din neam în neam, ca să nu se stingă între oameni siguranța existenței lui Dumnezeu.




Întâlnirea cu Iisus schimbă pe oricine. Iar cine L-a întâlnit, nu poate să nu-L propovăduiască-cu cuvântul, cu fapta și, mai ales, cu dragostea- ca să aibă și alții parte de neasemănata bucurie de a merge după El, toată stadia vieții.




 Să ai un moment, o clipă în viața ta, în care te-ai întâlnit real cu Iisus-o clipă care să nu-ți ajungă în viața întreagă de a  o desfășura între oameni. De altfel, aceasta e semnul că ești un convertit al lui Iisus: că te-ai dedicat Lui irevocabil.





Să ai măcar o clipă- cea a tâlharului de pe cruce- a recunoașterii vinovăției tale și a recunoașterii iubitoare de Dumnezeu.  Clipă care va întinde Împărăția lui Dumnezeu peste toate calendarele tale pământene...





Numai întâlnirea cu Iisus rămâne decisivă. Iar dacă aceasta se întâmplă rar, măcar să vezi pe cineva a cărui iubire-lumină a aprins-o El.





Suferința și iubirea se cresc în progresie una pe alta în Sfinți. Aceasta e o taină a ,,luminătorilor lumii”. Dumnezeu e făcătorul de minuni în Sfinții Săi, dar marea minune- și  din ce în ce mai rară între oameni- e lumina inimii,  căreia Dumnezeu nu-i va pune hotar mormântul. De aceea Dumnezeu o laudă cu fapte mai presus de fire, cinstind cu ele pomenirea iubiților Săi : iubitorii de oameni, Sfinții.





 Când  făptura oamenilor va fi străbătută de credința în Dumnezeu, adică de o evidență, de o siguranță interioară, mai puternică decât valoarea mărturiilor sau tăgăduirilor rațiunii, atunci făptura sa va fi lumină, iar viața sa va fi o minune între oameni.






Sfințenia e transparența lui Dumnezeu în făptura Sa, prietenia aceea de mare cuviință a sufletului cu Tatăl său- care are iubire de Dumnezeu și de oameni până la cruce. Nu urăște oamenii de pe nici o cruce pe care-l răstignesc...





Între oameni trebuie să devii -în mic- la scară smerit omenească, un mântuitor pe cruce.






 Fiii Luminiii, prin simpla lor existență, sunt o mustrare, un ghimpe în ochii fiilor întunericului.





A fi ucenicul  lui Iisus înseamnă a prevedea un război și a-ți zidi o cetate.





Ucenicul adevărului, iar când vremea o va cere ,,mucenicul” adevărului...





Mucenicii sunt acei oameni minunați care au pus viața lor argument pentru Dumnezeu.





Din lumina Învierii e făcut Destinul care ne atrage Acasă. Cine simte firul acestei lumini se mărturisește străin și călător pe pământ. E un rănit de nostalgia Paradisului.






Dacă am iubi pe Dumnezeu din toată ființa noastră  am lua foc, foc din focul Duhului,  care s-ar răsfrânge și asupra  oricărui aproape posibil.





Împărăția lui Dumnezeu nu este la nu știu câte milioane de ani lumină, ci este înlăuntrul nostru e o împărăție a conștiinței împăcate cu toată lumea,  o împărăție a iubirii de Dumnezeu și de oameni, în care se oglindește chipul și asemănarea lui Dumnezeu.



Cuvintele Părintelui Arsenie Boca  alese de prof. Carmen Ivan  din scrierile  PS. Daniel Stoenescu 



SCHILLER // OPUS: "SWAN LAKE"

duminică, 10 ianuarie 2016

(I) Părintele Arsenie Boca în gânduri și cuvinte (Hățăgel 2015)


,,Părintele Arsenie Boca este duminica vieții mele”. (PS. Daniel Stoenescu Episcop-locțiitor al Daciei Felix)



Deși smerit, Iisus nu e ca vreunul dintre oameni... ca să cârpească cu petece de circumstanță zdreanța fericirii omenești.


 E ceva uimitor în Iisus; ca orice uimire,  e greu de prins în cuvinte omenești.


Nu avem liniște și echilibru până nu ne decidem, în timp, ce facem cu eternitatea noastră.


Iisus e de o mărime uluitoare, care poate  pricinui spaimă migălelii omenești.



Iisus nu S-a scuzat niciodată dacă cineva  s-a simțit atins de Cuvântul Său.



Unii se răzvrătesc împotriva lui Hristos pentru că se simt judecați.



Iisus e adevăratul nostru aproape, în stare să ne care în spate dintre tâlhari,  Acasă.



 Pe altă temelie decât Hristos  nu rămâne nimic statornic în lume.



Împărăția lui Iisus  nu e din lumea aceasta  deșartă  și mereu cutremurată de nestatornicia omenească.


Iisus e un Răspuns, dar care trebuie trăit. Aceasta e marea noastră răspundere în fața lui Iisus.



Mult s-au mai zbătut unii ca să-L compromită pe Iisus, numai ca să scape de imperativul felului Său de a fi în lume.



Iisus nu iubea propaganda de vorbe, alarmele, zvonurile de tot felul și toate răstălmăcirile, inevitabile oamenilor.



Pentru două pricini mai  principale e refuzat Iisus: pentru că cere de la trup înfrânarea patimilor, iar de la spirit, smerenia.


Nimeni nu L-a înțeles pe Iisus, de aceea toți s-au simțit datori să-I stea  împotrivă.



,,Râdeau de Iisus”(Lc. 8, 53)... Un râs înghețat pe buzele mărginirii. Râsul, același râs, s-a dezghețat cu trecerea vremii.



Finanța lumii ,,râde” de Iisus. De cea mai bună interpretare a vieții, totdeauna se găsește cineva să râdă.



Păcatul cel mai greu, păcatul veșnic fără iertare: starea omului împotriva adevărului...Orbia răutății care stă de-a pururi împotriva adevărului nu are leac, dar are pedeapsă.



Nimic nu e mai greu și mai periculos  decât să te lupți cu îngustimea, cu prejudecățile și cu formalismul... Nimic  mai primejdios decât a combate răutatea care crede că are dreptate, că apără adevărul și că slujește lui Dumnezeu.



Frunțile încrețite de filosofie și limitate de lumea aceasta, a veacului nostru, Îl puneau pe Iisus Hristos la arhivă...



Când nu pot oamenii de nimic, ceva totuși pot: se iau la pricină. Neputința nu tace.



Cărturarii și fariseii vremii Sale erau cei mai nedumeriți oameni asupra lui Iisus. Porunca de-a nu fi făcut cunoscut parcă le-a dat-o tuturor cărturarilor lumii. Iată, în sfârșit, o poruncă a lui Iisus pe care o țin și ei.



Fariseii boleau de răi ce erau și nu pricepeau nimic din dumnezeuirea lui Iisus... Ura lor împotriva lui Iisus fierbea în clocot de cazan.



Iisus, Iubirea întrupată, și-a stârnit împotrivă vulcani de ură. Iisus, Înțelepciunea neajunsă, a ajuns mutilat la nesfârșit de prostia omenească.



Nici demonii nu i-au făcut lui Iisus atâta împotrivire câtă i-a făcut cenzura invidiei omului... Coaliția vecinului sufletesc împotriva Mântuitorului, culmea invidiei omenești contra sublimului...

 Cuvintele Părintelui Arsenie Boca  alese de prof. Carmen Ivan  din scrierile  PS. Daniel Stoenescu 





joi, 31 decembrie 2015

La finele anului 2015



Frumusețea particulelor de nisip văzută la microscop/
imagine luată de pe internet

E tot mai greu să scrii și să folosești(nelinșat) responsabil cuvintele în spațiul public fie el și virtual. Căci, iată, virtualul devine mai  tare decât realitatea concretă, subtilizând autenticitatea trăirilor într-un fals alert. Asta dacă vrei să mai fii și să rămâi om atent la/cu sinele lui(vezi mecanismul proiecției interioare emise în judecarea  aproapelui sau departelui) și la nevoile concrete și reale ale celor din jur. Când vorbești de credință și Dumnezeu trebuie să crezi cu toată ființa, nu să faci pure emanații de cunoștințe. Dacă credința-ți și iubirea-ți nu-ți acoperă faptele și cuvintele bune, ele au un preț care se va cere plătit  greu mai devreme sau mai târziu. Sfătoși și învățători din minte putem să fim fără limite.  Am făcut greșeala aceasta de multe ori,  mi-am văzut limita, am văzut-o și la alții cât e de urâtă și fandosită  și, poate de aceea anul acesta am scris personal mai puțin aici. 
 Dar spațiul virtual-internetul în cea mai mare măsură e o mare amăgire și o falsă pistă de cunoaștere a lumii, a celorlați  și mai ales, de autocunoaștere. Se sporovăiește părelnic despre toate și se răstălmăcește ucigaș ceea ce mai stă/rezistă vertical. Scandalul e faptul divers al zilelor.Totul e mânjit,  judecat la repezeală(...oare de ce acest vertij?).
Zilele se rostogolesc spre un mare hău și spre o noapte a minții pavată cu  spiritul critic ,,de suprafață”, spoit cu o logică  precară, bolnavă și toxică. Mă uit la știri, la aticole, la comentarii. Amestecuri. Articolele unui distins domn erudit învecinate cu teme de can-can și sex cât mai explicat pe toate părțile. Printre rânduri, tot venin. Poate mai bine deghizat prin vorbe meșteșugite.Oricum ai lua-o într-un asemenea context,   cuvintele iau forma lătratului și parcă devin onomatopee izvorâte dintr-o inimă rea și neagră în cerul gurii ei.  Ne cuminecăm cu răutate, sălbăticie, ură și venin,  cu sferturi de adevăruri mutilate de minciuni și speculații abjecte  fără nicio regulă onestă de război/combatere, dacă tot se caută război. Ne otrăvim și agonizăm. Urâtă pâine! De ce? Cui folosește?
 Nu spun că internetul și toată media sunt rele sută la sută, dar devin pe zi ce trece un instrument de mancurtizare a conștiințelor. E tot mai clar. Nu produc decât bezmeticeală mintală și manipulare emoțională.
 Între timp, țările se înarmează și dau mai puțin ce trebuie să-i dea întăi lui Dumnezeu. Toleranța devine intoleranță și dictatură.
Ce poți să dorești și să urezi în aceste condiții pentru un nou an? 
Multă cumpătare și dreaptă socoteală. Să ne rugăm mai mult unii pentru alții și cu suflete curățate să ne întoarcem  fețele minții unii spre ceilalți. Apoi..., să vorbim. E singura soluție.
 Lumea va trece cu toată moda ei ideologică ce se va  învechi și se va înnoi ca o haină,  iar noi, muritorii-toți creștini, necreștini, dat ne este vrem nu vrem  să ne uscăm precum firele de iarbă.
 Dumnezeu este și rămâne prezentul continuu  din veac și până în veac. Iar mila Lui este din neam în neam, spre cei ce se tem de El și păzesc cuvintele Lui.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu noi cu toți! Sus să avem inimile!

Cer iertare tuturor celor pe care i-am supărat, neglijat sau amărât și le multumesc tuturor celor care ne-au fost alături și aproape la bine și la greu.
La mulți ani cu sănătate, tărie, rezistență în dreaptă credință! Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Doamne, ajută!


KYRIE ELEISON ME

Pentru viață-Muntele Athos