La o primă vedere, chiar mi-a plăcut această video-poveste-reclamă. E șarmant filmul cu eroul ei.
Are o construcție emoțională ce se dorește discursivă. Oricât aș dori o anticritică adusă unei persoane ajunsă la o impresionantă etate cum este Mihai Șora- un exercițiu de admirație- nu reușesc. Ba chiar mă mâhnește că s-a lăsat manipulat de o manevră publicitară care aduce bani versus consumerism asociată cu memoria libertății câștigate cu preț de sânge. Tânăr!
Etatea e de respectat dar ea în sine nu conferă o garanție de credibilitate totală a deținerii unor adevăruri. Așa cum nici măgulirea entuziasmului tinereții pentru că ea e încă crudă și încă nealterată de adevăruri care expiră repede nu-mi pare o alegere corectă, ci tot cameleonică. Sub vremi!
Nu e nimic de condamnat personal ca fapt de adaptare în/la acel context istoric-doctrinar la care face referire domnul Șora, ci doar de cântărit/măsurat cu argumente corecte.
Cine manipulează pe cine? Cine vânează libertatea sau oare libertatea ne vânează pe noi?
Putem a fi și victime și beneficiari pretinși ,,cinstiți” concomitent ai aceluiași sistemul ideologic și doctrinar comunist?
Mă gândesc la cazul I.D. Sârbu. În cazul lui, da!
Acolo, da! Putem disocia adevărul de compromis. Un intelectual autentic care nu a semnat- nici forțat- un pact cu Puterea. Nici nu l-a trădat pe L. Blaga. E drept că a suportat consecințele umilinței maxime și de îngropare în anonimat...Nu s-a adaptat, nu s-a acomodat vremurilor... nu a găsit motive să o facă. (Ce ar fi fost dacă toți intelectualii nu s-ar fi lasat corupți de sistem și ar fi fost o voce comună?)
Dar poate azi filosoful I. D. Sârbu, ar fi putut vorbi credibil și garantat despre prețul libertății și sărbătorirea ei...
Cu cât mă uit la reclama aceasta îmi pare o comedie cu accente grotești.
Mircea Vulcănescu...
Și mai sunt încă repere de asumare....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.