sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Revista ARTHOS Nr. 27- un volum de colecție dedicat MARTORILOR, MĂRTURISITORILOR ȘI MARTIRILOR DIN ÎNCHISORILE COMUNISTE


În miezul verii acestui an, în timp ce mii de tineri din toată țara și din străinătate au ales să se dezlănțuie și să-și manifeste ,,eliberarea” zgomotoasă și excesivă a adrenalinei la privegherile untoldiene din Cluj Napoca, un număr de 100-150 de alți tineri au ales să se retragă în afara orașului, la Mărișel, pentru cu totul altceva, ca să  afle și să-și astâmpere fiorul cunoașterii despre libertatea și ..eliberarea” ascunsă în lanțurile și cătușele înaintașilor  pătimitori pentru libertate și credință în temnițele comuniste. 
ASCOR Cluj a organizat cu binecuvântarea Înaltului Părinte Mitropolit Andrei Andreicuț tradiționala tabără din Postul Adormirii Maicii Domnului(1-12 august/2017)   centrată pe o temă dedicată anului omagial  comemorativ al Patriarhului Justinian Marina şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului . 
În tandem cu nevoințele unui program liturgic dens și concentrat, participanții taberei au avut privilegiul să se întâlnească și să-i vadă în carne și oase pe ultimii mărturisitori  aflați(încă) în viață și să-i audieze pe invitații veniți din toate colțurile țării.  Istoria noastră recentă e încă nevindecată de minciună și manipulare ideologică. Și mai rău, de ignoranță. Acest adevăr care ne va face liberi cu adevărat doar când îl vom recupera pe/la față, recunoscând just tot ce s-a întâmplat în istoria  recentă a poporului român, din punctul meu de vedere- în ce privește  reprezentarea  iconografică a lui  Hristos-Adevărul, El încă nu poate purta haina strălucitoare a biruinței învierii ci  numai  sângerânda hlamidă, de Împărat al pătimirilor. Aceasta până ce nu va fi recunoscută și dedicată o zi în  Calendarul Ortodox celor care  au pătimit, au murit  în închisorile comuniste pentru libertate și  Crezul   nesmuls din piept. Biserica  postcomunistă de azi, ca rezistență și continuitate a Bisericii bimilenare Una, stă pe jertfa tuturor mărturisitorilor mucenici pătimitori în temnițele comuniste.
 E adevărat că în hagiografia ortodoxă sunt sfinți recunoscuți abia după 500 de ani. După 500 de ani li s-a aflat locul de de îngropare, moaștele, li s-a recunoscut emanația puterii taumaturgice și sfințenia de către Biserică. Precum Sfinții Rafail, Nicolae și Irina, sau Sf. Efrem cel Nou...  Căci ce sunt anii la Dumnezeu,  dacă o mie de ani sunt ca ziua de ieri? Iar viața noastră e doar o umbră stearsă în fața veșniciei. Măcar să fie o umbră lucidă, nu ușuratică, nu banală. 
Pentru conștiința vie la care suntem chemați în Adevăr, toate aceste convorbiri, prelegeri, istorii personale rostite, studii și cercetări prezentate, toate au fost înregistrate și transcrise în materialele ce încheagă și alcătuiesc acest volum robust  de peste 230 de pagini al revistei ARTHOS.
Nu are rost să mai explic ce muncă titanică și cât efort voluntar uriaș stă în spatele acestui număr de revistă. Personal, simt datoria să mulțumesc tuturor invitaților, colectivului redacțional, Oanei, Bogdanului, Tatianei, Denisei, Rominei, domnului Petrică și tuturor celor care sprijină și fac posibilă ieșirea de sub tipar a acestei reviste ce se ambiționează să reziste în stilul  ei autentic și voluntar.
 O recomand cu toată căldura tuturor cititorilor  și potențialilor cititori. Și fiind un număr atât de special, se pregătește o lansare( evident, cu posibilități modeste), ca o încununare pentru toate activitățile de peste an de la Biserica Studenților din Cluj Napoca,  de Hramul Bisericuței-6 decembrie Sf. Ier. Nicolae.

  Atât deocamdată. ,,Nimic de prisos, fiecare cuvânt o imagine-centru, ca o sămânță de muștar din care poate izbucni un arbore de foc”(Ieroschimonahul Sandu Daniil Tudor, Scrieri I).


Cu recunoștință,
Corina Maria Negreanu























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.