cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
foto/icoană Corina Negreanu-Sf. Luca al vremurilor noastre

joi, 19 august 2010

Botiza, Ascor Cluj, Tabara de vară 2010

Biserica Ortodoxă din Botiza, locul de tabără al Ascorului clujean

de praznicul Schimbarii la Față


așteptare în curtea schitului

Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului

din tabără


caier și tors -o ocupație pe cale de dispariție

o vizită binecuvîntată în tabăra studențească: Înaltul Mitropolit Serafim Joantă
în față: pr. diacon al Ascorului Claudiu Ursu, Înaltul Serafim, Marilena-studentă și pr. Ciprian Negreanu


Botiza-panoramă



Ioana-preoteasa cea tînără a Botizei

cateheză


Mulțumiri Oanei Pop pentru fotografii.

5 comentarii:

  1. o alta lume cu alta dimensiune,o oaza din Rai...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce mult parca a trecut de cand am fost anul trecut in tabara. Nu simt foarte acut dorul de casa, dar cand am vazut pozele de anul acesta mi-au dat cateva lacrimi involuntar. Dorul meu se leaga de Ascor, de biserica, de parintele, de aceea atmosfera plina de binecuvantare data de impreuna petrecere cu ceilalti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bată-te să te bată Ioana, m-am tot gîndit oare cine e Ioana Demir?Și Evrika, azi am aflat!...
    Ce mai faceți, cum o duceți acolo?
    Sper că sunteți bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Suntem bine, multumim. Avem deja 3 luni de cand suntem aici. Matei maine incepe gradinita si noi avem emotii mai mari decat el. El abia asteapta sa mearga. Speram sa invate franceza si sa se integreze. Ne place aici si e bine deocamdata. Da ni se face asa un dor de casa cand ne uitam la poze cu tabara sau cand ascultam "discutiile" cu parintele. Ne e dor de atmosfera plina de har de la bisericuta.
    Altfel, multumim la Dumnezeu ca avem si aici o data la doua saptamani Liturghie ortodoxa. Enoriasii sunt o mica comunitate care ne-au imbratisat cu drag. Si ne sunt dragi, dar ortodoxia de aici e prea tanara ca sa aiba harul dat de traditia de acasa. E bine, dar doar pentru un timp.
    Oricum, ma bucur ca de aici vedem mai obiectiv si mai cu drag ce avem acasa. Apreciem mai bine ce minunat e sa faci parte dintr-o comunitate care incearca sa traiasca in Duh si in Adevar.
    Aici am vazut poate mai bine purtarea de grija a Lui Dumnezeu. Incepand cu ajutorul pe care mi-L dadea prin fiecare om care m-a ajutat cand am venit cu avionul cu cei doi copilasi. Apoi am simtit asa papabil cum Dumnezeu ma ajuta prin Sfintii Sai si prin oameni. Mi s-a parut incredibil ca si aici in Franta, a randuit Dumnezeu sa fie cine sa ne duca la biserica, cu masina, intr-o duminica in care ploua.
    In zilele in care Ionut e de garda si trebuie sa stau si ziua si noaptea cu copilasii o chem pe Maica Domnului si simt cum ii adoarme ea pe copii. E incredibil, dar de multe ori copiii sunt mai cuminti in acele zile.
    Asa,ca o concluzie, ne e bine aici, dar suntem cu gandul si cu sufletul la voi toti de acasa.
    Va imbratisam cu drag, noi 4, Andrei, Matei, Ionut si Ioana

    RăspundețiȘtergere
  5. Ioana,
    ne bucurăm de rîndurile tale pe care le înțeleg cu inima foarte bine.
    Să aveți putere, echilibru și folos în toate. Îi dorim micuțului Matei o grădiniță ușoară!
    Dumnezeu să vă întărească!
    Vă îmbrățișăm și noi(parcă acu era primăvară cînd ne-am întîlnit și erați pe picior de plecare).

    RăspundețiȘtergere