cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

B.

B.

...........

Cruce/Corina Negreanu

vineri, 26 ianuarie 2018

,,...au vrut să facă din oameni dobitoace, dar au obținut sfinți, martiri și mucenici”

IN MEMORIAM
Public aici ultimul interviu cu mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu apărut în ultimul număr al revistei Bisericii Studenților din Cluj Napoca, 
Revista Arthos nr. 27/2017

























Zilele Artei Bizantine ediția a XIV-a(Cluj, 1-4 februarie)


 Primit și dat mai departe....




Acasă la Doamna Aspazia, pentru ultima oară.2018.

Fotografii primite de la Romina Sopoian


Omagiu. Un mic grup clujan a făcut o călătorie ultimă în miez de ianuarie și zi de sărbătoare națională acasă la mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu, cum s-a mai întâmplat de câteva ori și unde au găsit întotdeauna o casă- o extensie a inimii sale largi, calde și primitoare. O vorbă bună, sfaturi cuvincioase și dragoste. Nu orice dragoste. Limpezimi. De fiecare dată la plecare Doamna  Aspazia cobora petrecându-i până în fața locuinței sale. 
I-a primit și de această dată, tot așa...Ultima dată. Dar în tăcere. Apoi,  a plecat ea, petrecută, într-o lungă și veșnică călătorie. Ca un Paște perpetuu, cu cei drepți alături. Cu cerul și fruntea senine...
Drum luminat! 
Veșnica ei pomenire!












 































 
,,Ne-am bucurat ca am ajuns sa o vedem pe doamna Aspazia chiar la timp, nu cu mult inainte de a o duce din cadrul atat de cunoscut, in care ne-a vorbit cu mai putin de un an in urma. 

Maicile care erau acolo ne-au povestit despre ultimele ei zile de viata, despre luptele (trupesti, dar mai ales duhovnicesti) dinainte de moarte, dar si despre modul in care si-a pregatit chiar si inmormantarea. De exemplu, doamna Aspazia si-a dorit sa fie imbracata in port popular si sa se imparta cruciulite alese de dansa celor care urmau sa vina sa o vada. 

Doamna in varsta care plange langa sicriu a fost prietena doamnei Aspazia timp de 83 de ani. Se stiu de la 11 ani, cand au fost deportate impreuna din Basarabia. Am inteles ca se numeste Tatiana.

Ar mai fi si altele de povestit, dar poate reusesc maine sa va mai scriu.”(R. S)















 

















vineri, 12 ianuarie 2018

,,Dimineața care nu se va sfârși”


Un film regizat de preotul Ciprian Mega
via  http://www.cuvantul-ortodox.ro/

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

,,Poveste de familie”/  Margareta Sterian


,,Înaintăm sigur spre o țintă înspăimântătoare, iar din fuga zilelor nu ne mai rămâne timp de îndreptat ceva. Nici n-am ști cum.”

,,În țesătură sunt și flori, sunt păsări și animale;  printre ele rătăcim, purtând în mână un văl ușor de șters lacrimile sau de făcut aripă de corabie, care să ne poarte acolo unde-cine știe?- ne-am întâlni visurile, dacă nu, le căutăm în vreo carte.”

,,Firul de iarbă care încolțește la picioarele mele are infinit mai mult curaj decât mine și mai multă înțelepciune: el nu lasă să i se fure ora lui.”

,,Soarele stă să apună, și această lume miniaturală se-nsuflețește, pregătindu-se de plecare, sub ultimele raze care incendiază ferestrele pline de mușcate, vitralii în care se răsfrâng cu strălucire.”

Margareta Sterian/ Castelul de apă

luni, 1 ianuarie 2018

Schiller - Mirai


Suprarealism schillerit...

La mulți ani!