duminică, 29 octombrie 2017

Fără titlu

Poetul Vasile Voiculescu către Andre Scrima  cu ocazia onomasticii(1957) acestuia :

,,Domnul să vă apere de toate ispitirile și căderile spiritului, mai amare ca ale trupului, îndeosebi de orgoliul minții, setea de putere și stăpânire intelectuală asupra semenilor, deșertăciunea înnoirilor și curvia cu ideile.”*


Primit și dat mai departe...
Un filmuleț animat despre simplitatea inimii, înțelegere, cunoaștere în duh și adevăr.
Să  dea  Dumnezeu să ne păstrăm  această ,,sfântă simplicitate” a credinței inimii, în orice condiții!






*Revista Tabor nr.3/2013, p.32

11 comentarii:

  1. http://dragosteaincarecred.blogspot.ro/2017/11/lantul-libertatii-noastre.html

    Se bucura copilul din mine de simplitatea si pacea acestui gest artistic, dar caut si " o hrana ceva mai tare "

    RăspundețiȘtergere
  2. La simplitatea inimii se ajunge prin nevoința si îndrumare . A-ti auzit sau citit ceva de Annick de Souzenelle ?

    Din ultima carte publicatã de autoare recent (2016).

    „Vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte – dă de mâncare hrana care ar fi putut fi o otravă pentru un popor copil, dar care se impune astăzi pentru cel care a crescut şi îi este foame.”

    (Le Seigneur et le Satan. Au-dela du Bien et du Mal)
    Editura Albin Michel, Paris, France, 2016

    RăspundețiȘtergere
  3. Pan și an:
    Vă grăbiți când trageți concluzii. Am sugerat altceva?
    E loc de toate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dialogul lui Vasile Voiculescu cu Andrei Scrima despre capcanele si luptele spiritului este firesc in contextul prieteniei care i-a unit.
    Nu a fost in intenția mea de a emite concluzii, dar așa e: ma grăbesc de multe ori.

    RăspundețiȘtergere
  5. Precizarea este numai pentru dumneavoastră : Pan An [潘安 este un nume chinezesc care are legătura cu pacea, răbdare , calm

    RăspundețiȘtergere
  6. Contextul larg al unei prietenii cu miză profundă suferă mereu similitudini în istorie. Și, ocolind orice urmă/dubiu de infatilism în spiritualitatea maturului om recent, după atâta amar milenar de vorbe puse cap la cap, să nu ne amăgim, rămân neexpirate cuvintele proorocului:,,Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe”(Isaia 1,3). La calitatea aceasta intuitivă și de practică făceam referire. Că trebuie căutat să fie păstrată și distilată. Lucru tot mai greu.
    Frumos nume, la intrare in monahism candidații îsi schimbă numele pentru a împrumuta calitățile întrupate de sfântul al cărui nume se preia.

    RăspundețiȘtergere
  7. Da. Doar că în tradiția noastră Sf. Serafim de Sarov definește cât se poate de simplu un reper și un sens mai delicat al calităților sufletești dobândite și faptelor purcese din ele:,,Rugăciunea, postul, privegherile și toate celelalte practici sau nevoințe creștine, cu toate că sunt bune în ele însele, nu înfățișează, deloc numai în ele însele, scopul vieții creștine; nu sunt decât niște mijloace de nelipsit pentru a atinge acest scop. Fiindcă adevăratul scop al vieții creștine este agonisirea Duhului Sfânt.(...) Și luăm seama bine la aceasta: faptele bune, numai cele făcute în numele lui Hristos ne aduc roadele Duhului Sfânt. Alte înfăptuiri, dacă nu sunt făcute în numele lui Hristos, cu toate că sunt bune, nu pot totuși să ne procure răsplata în viața veacului ce va veni, nici să ne dea harul lui Dumnezeu în viața de acum. De aceea Domnul Iisus Hristos a zis: ,,Cel ce nu adună cu Mine, risipește.”(Mt. 12, 30)”

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. http://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/orice-strainatate-le-e-patrie
      Parintele Serafim Rose ar fi putut lămuri prin experienta personală raporturile dintre cele doua tradiții .

      Ștergere
  8. Nuca de perete. Cu părere de rău, nu mai înțeleg nimic din tot ceea ce-mi colportați aici. Am o deosebită considerație pentru domnul Petre Guran, dar, cred că nu are legătură cu subiectul aici, pentru această postare. Și cu analogiile între tradiții. E deja atât de previzibilă și perfidă manevra asta manipulativă de materiale pentru pretinsa așa zisă cunoaștere.Toate cele bune. Nu uitați, Ortodoxia nu e și nu a fost doar Bizanț, e mai mult, e Biserica Primă și Una în care se păstrează Adevărul revelat, nu fake-urile de adevăr relativizat după pofta și toanele muritorilor. Iar Adevărul e unul.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.