ALT ÎNCEPUT

de Pan M. Vizirescu

Nu știam de unde s-o începem,

de unde s-o-nvățăm și să știm

Cât este  veșnicia de mare,

În care tot una venim și pierim.

O turnăm în noi ca vinu-n șiștare,

Ori poate e o simplă-ntrebare

pe care necontenit o-nghițim?

În curgerea Veșniciei fără oprire,

sau șederea ei în nemișcare

c-o liniște-adâncă de neîmpotrivire,

ar fi rămas poate în nearatare.

Iarăși nu știam de unde se-ncepe,

de unde-am putea-o cunoaște.

N-avea chip și nici rămășițe de moaște,

Vr-un mare-nvațat s-o poată pricepe.

Dar în sânul Veșniciei, arsă de secetă și pârjol,

Din cuprinderea chinuitului dor,

întru umplerea imensului gol,

s-a ivit neisprăvitul izvor:

Săptămâna-Una-deapururea Una,

Singura-Săptămâna Patimilor-

nu ale mele, ale voastre, sau tuturor,

nici ale-ntregei lumi oprite din drum,

de la facerea ei până acum,

ci Patimile Unuia, Singurul, Purul,

în Care își închinase azurul

Nevinovația, Sufletul, Nesfârșirea.

Săptămâna Patimilor s-a făcut

osia lumii, corabia oceanului viu.

Cu piroanele ce I s-au bătut,

Săptămâna Patimilor

A rupt Veșnicia în două

și i-a făcut alt început,

din nevăzut, până-n adâncul văzut.

Slatina, Marți, 2 Martie 1976- vol. Prinos de lumină și har-

Piatra Ungerii-Ierusalim

Mormântul Sfânt