.....

preluare de pe internet

Am reluat zilele acestea Memoriile Înaltului Bartolomeu Anania (în tandem cu poezia lui Virgil Mazilescu), căci mi s-a făcut dor de acest lord și om(da!...)- fantastic de viu- al B.O.R., omul în care  parcă ,,caldul și recele  s-a făcut cruce...”(vezi ,,construcția” din Acastitul Rugului Aprins al Maicii Domnului a lui Sandu Daniel Tudor). O lectură care îți oferă în primul rând o bogată experiență de viață orchestrată subtil de eleganța aceea a smereniei de a nu săvârși actul scrierii cu pretenții de mentorat îndreptățit. De aceea, experiența lui de viață este parcă și mai prețioasă. ,,Căci viața-i viață!”, după cum spunea cineva. Apoi, uimirea, cum să răzbești, cum să rămâi senin și neîncovoiat în fața unei bogat șir de încercări caremaidecare, din/lăuntru, din/afară.Cu spirit liber.

      Fie-i memoria vie!

Valeriu Anania,  aflat în 1941 cu totul accidental la înmormântarea unui legionar unde toți cei aflați de față au fost fișați de soldații regimului și cei mai mulți azvârliți în închisori, scria despre acest episod a cărui consecințe urâte l-au urmărit toată viața:

,,Ancheta în sine a rămas fără importanță și fără urmări judiciare. Dar atunci mi s-a făcut fișa: fișă cu nume și prenume, cu datele personale și, mai ales, cu un calificativ politic precis: legionar... Această fișă avea să mă urmărească de-a lungul unei vieți, implacabilă ca o fatalitate, într-un secol în care individul devine omul-fișă, omul-dosar, omul-cazier, omul amprentă digitală. De acum orice vei face va fi interpretat de stăpânire prin prisma fișei tale... legionarii îți vor surâde complicitari și-ți vor face cu ochiul, conspirativ, antilegionarii îți vor nota nuanțele și le vor adăuga unui dosar germinativ care va crește și va crește în continuu, fără oprire, ca un cancer.”

(Memorii, Valeriu Anania, Ed. Polirom, 2008, p.32)