cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
foto Corina Negreanu/Sânziene

joi, 22 august 2013

Gând de suflet la moartea regelui Florin Cioabă




Materialul de mai jos este scris de bunul nostru prieten   Crăciun Ioan Lăcătuș cercetător la ISPMN (Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale,
președintele Asociației creștin-ortodoxe a rromilor ,,Sf. Moise Harapul” cu sediul în  Cluj Napoca, student la Facultatea de Teologie Ortodoxă a U.B.B. și  membru activ al  comunității bisericii studențești din Complexul Hasdeu.

 Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace pe regele Florin Cioabă! Condoleanțe  și mângâiere familiei precum și întregii minorități rrome! (C.N.)



Moartea regelui Florin Cioabă, înseamnă o uriaşă pierdere nu doar pentru spaţiul socio-politic românesc, pentru mişcarea rromilor din România, sau pentru comuitatea tradiţională a rromilor căldărari din care făcea parte.
Mai cu seamă pierderea semnificativă este pentru naţiunea rromilor din întreaga lume, pentru mişcarea internaţională a rromilor, acesta fiind o voce aparte nu prin titlul de rege, ci prin faptul că făcea parte din două organisme internaţionale de reprezentare a rromilor: Uniunea Internaţională a Rromilor (IRU) şi Forumul European al Rromi şi Călătorilor (ERTF). Din 8 aprilie 2013 a fost ales în cea mai înaltă funcţie într-o instituţie internaţională de reprezentare a rromilor, şi anume Preşedinte al Uniunii Internaţionale a Rromilor, instituţie în care din 1998 era prezent în bordul de conducere. În contextul european actual al problematicii rrome, lipsa vocii, a experienţei şi calităţilor sale vor fi greu de înlocuit în perioada următoare.

Pentru a-i cunoaşte mai bine activitatea  voi oferi cronologic cateva informaţii despre Florin Cioabă:
În anul 1990 alături de tatăl său şi avocatul rrom Bobu înfiinţează prima organizaţie politică a rromilor din România-Uniunea Generală a Rromilor.
În februarie 1990 înfiinţează primul ziar color al rromilor din ţară „Nevo Drom.”
În 1994 se converteşte la cultul penticostal.
În 1995 crează propria organizaţie: Centrul Creştin al Rromilor.
În 1996 este ales consilier judeţean la Sibiu.
În 1997 preia prerogativele de rege al rromilor; devine membru în IRU.
98 este ales în bordul de conducere IRU.
2000 – este ales la Praga prim-vicepreşedinte al IRU.
La alegerile din 2000 prin organizaţia Centrul Creştin al Rromilor înregistrează un succes: 100 de consilieri, 2 primari şi 1 viceprimar.
2004-  este investit cu un nou mandat de prim-vicepreşedinte al IRU.
        - finalizează seminarul Old Teach din SUA
        - seminarul Biblic Betania din Sibiu
2005 este ales la Strasbourg să facă parte din bordul de conducere al ERTF.


 El a luptat pentru „integrarea, emanciparea şi creştinizarea rromilor”, iar în ultimele luni din poziţia de preşedinte IRU pe plan internaţional a încercat să ducă viziunea personală: „incluziunea rromilor  în marea familie civilizaţională europeană prin intermediul încreştinării rromilor.” În această calitate a efectuat o vizită specială la Vatican, la sfârşitul lunii iunie 2013, considerată de analişti ca fiind „emblematică şi de mare importanţă pentru viitorul comunităţii rrome din întreaga lume.” Discursul d-lui Cioabă în faţa Papei Francisc şi a cardinalilor s-a axat tocmai pe prezentarea acestei viziuni social-creştine, care „are la bază creştinismul, credinţa în Dumnezeu şi Iisus Hristos precum şi credinţa în valorile familiei-valori fundamentale ale creştinismului.” Acesta a argumentat prin exemplul personal, în România reuşind să sprijine din `94 prin Centrul Creştin al Rromilor, înfiinţarea a „peste 300 de biserici ale rromilor în care se predică în rromani, în anul `90 existând doar una singură.”
Prin vocea Papei s-a promis un sprijin solid şi ferm pentru rromi şi IRU. De asemnea Florin Cioabă şi-a exprimat durerea şi îngrijorarea în cadrul acestei intâlniri la Vatican, dar şi într-un mesaj public în data de 2 august 2013, cu ocazia Comemorării Holocaustului Rromilor la Sibiu, exprimând faptul că „state ale Europei (Cehia, Polonia, Ungaria, Franţa, Germania, Slovacia, etc.) nu au învăţat lecţiile istoriei, în multe din aceste ţări revenid fantomele nazismului.”

Pe d-l Florin Cioabă l-am întâlnit personal de mai multe ori. În acest an de două ori, în vizite de serviciu la Sibiu: în aprilie la al VIII-lea Congres Internaţional al Rromilor, când a fost ales preşedinte al IRU, respectiv în luna mai la o conferinţă naţională organizată de organizaţia Indirom, deţinută de baiatului mai mare al regelui, Dorin Cioabă, întrunire la care au participat judecători romi tradiţionali, membri ai staborului de judecată tradiţional recunoscuţi la nivel naţional, avocaţi rromi şi alti specialişti romi din domeniul juridic, tineri rromi cu studii superioare care urmează să lucreze în sferă a medierii (juridice). La finalul acestei conferinţe am servit masa cu participanţii într-un cadru intim, cu familia Cioabă, în casa fiului Dorin, regele participând şi el. Ospitalitaea şi deschiderea familiei ar surpinde pe oricine. A fost un moment deosebit în care s-a vorbit deschis, în care personal m-am simţit liber şi „protejat” în discuţiile cu colegi rromi din Bucureşti (acum avocaţi în Baroul Bucureşti sau mediatori) participanţi, dar în mod special faţă de judecătorii tradiţionali, minunându-mă de inţelepciunea şi deschiderea lor. De asemenea în comunicare cu d-l Dorin, probabil succesorul în poziţia de rege, mi s-a aratat o deschidere foarte naturală, chiar făcându-mi legatura cu Împaratul Iulian, prezent la eveniment, care mă interesa în primul rând pentru a crea un minim contact, ştiind că acesta e ortodox.  
Pe regele Florin Cioabă, prima dată l-am întâlnit în 2008, în ajun de Rusalii, când am programat şi realizat cu dânsul un interviu biografic (din care voi reda o parte spre finalul acestui material), în cadrul proiectului de cercetare „Sistemul instituţional al minorităţilor etnice din România.” Eram în calitate de cercetător la ISPMN-Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, ceea ce mi-a înlesnit să descopăr „informaţii de primă mâna” despre instituţia regală a rromilor dar şi despre debutul mişcării rrome din anii `90.
Am fost foarte suprins înainte de a intra în incinta Casei Regale din Sibiu. De fapt, era o casă normală privită din exterior, arhitectura casei, chiar şi gardul şi poarta de la intrare, extrem de simple. Nimic din ce observam nu mi-ar fi spus că acolo locuieşte un rrom-tradiţional-sau regele rromilor, nimic nu epata, nu imi atragea atenţia. L-am sunat pe mobil din bulevard pentru mă ghida spre curte. La sfârşitul interviului (după o oră), m-a invitat la slujba religioasă la biserica penticostală pe care o păstorea, destinată în mare parte pentru rromii din subgrupul din care dânsul  făcea parte, rromii căldărari. (În timpul interviului am fost plăcut surpins de discreţia soţiei d-lui Florin Cioabă, modul în care dânsa a intervenit de două ori: o dată pentru a-i oferi telefonul pentru o conversaţie, iar a doua oară pentru a-l atenţiona că e timpul de mers la slujbă la biserica, de fiecare dată adresându-i-se în limba rromani). M-am simţit onorat de această invitaţie, nu doar pentru că m-a luat în maşina personală, în dreapta dânsului, până la biserica rromilor din Sibiu, ci mai cu seamă pentru că acolo am avut şansa realizării unei observaţii socio-antropologice. În mod special am fost marcat de utilizarea limbii rromani în cadrul rugăciunilor sau a cântecelor religioase. Însă totuşi, uimirea mea cea mai mare, a fost faţă de modul în care portul tradiţional, a fost păstrat de aceste femei rrome, de peste veacuri, inclusiv acoperirea capului (fără salbă la gât sau alte podoabe în cazul celor convertite), iar acesta se plia perfect unei cutume specifice cultului creştin penticostal. În faţă aveam o situaţie de contrast în raport cu percepţiile personale, sau alte realităţi existente în societatea românească post-modernă, secularizată, înclusiv în mediile neoprotestante românesti cu care eram familiarizat.

Florin Cioabă este caracterizat atât de rromi dar şi de intelectualii români care l-au cunoscut ca fiind un om de onoare, o fire prietenoasă, echilibrată, fără trufie, având calitatea de a nu face diferenţieri de statut în abordarea semenului.
S-a remarcat prin calităţile sale de lider politic-surpinzând în mod deosebit, echilibrat în intervenţiile şi declaraţiile publice-dar mai ales ca lider religios, poziţie din care are realizări notabile în comunităţile tradiţionale, prin infiintarea de biserici pentru rromi, fenomen puţin cunoscut de opinia publică, prin schimbările moral-creştine semnificative asupra rromilor, şi în mod particular, ca lider pentru rromii căldărari, cei care au avut cel mai mult de suferit în urma deportărilor în lagărele naziste ori în Transnistria.
Tot acestora li s-a confiscat aurul, fiind printre ultimele subgrupuri de rromi sedentarizate în România după anii `50, forţat în unele cazuri, făcându-se abstracţie de aspectele cutumiar-tradiţionale.
Tocmai pentru că familia Cioabă s-a implicat în susţinerea cauzei acestora încă din regimul comunist, inclusiv pentru recuperarea aurului confiscat de nazişti şi nu numai, Ion Cioabă (tatăl lui Florin, de la care a moştenit prerogativele de rege) s-a impus ca un simbol pentru rromi, fiind singurul lider rrom acceptat de Ceauşeşcu, cu care discuta problemele rromilor. Cu toate acestea în `86 atât Ion Cioabă cât şi Florin Cioabă au fost arestaţi pentru militarea pentru drepturile rromilor. Cel din urmă organizase chiar un prim protest stradal cu rromii pentru drepturile rromilor, pentru monedele ce le-au fost confiscate.

Decesul liderului rrom Florin Cioabă survine imediat după moartea sociologului Nicolae Gheorghe, un prieten şi apropiat al familiei Cioabă, cel care a activat la nivel diplomatic internaţional pentru rromi, având inclusiv 7 ani de activitate la OSCE în Varşovia. 
Se pare că „cei doi s-au înfrăţit şi prin moarte”, inima regelui cedând la vestea pierderii prietenului, şi totodată prin nereuşirea de a ajunge din Turcia la înmormântare în Bucureşti.
Încă din anii `80 cei doi făceu front comun cu (bătrânul) Ion Cioabă la obţinerea/recunoaşterea statutului de minoritate naţională pentru rromi, din partea statului român şi a regimului comunist.

Cele două personalităţi marcante în procesul de emamcipare internaţională a rromilor, au făcut parte dintre pionii care au pus bazele mişcării rromilor în România în anii `90. Până în august 2013, aceştia au activat complementar, neobosiţi, (ignorând chiar şi boala), cu realizări şi rezultate, care trebuie (re)cunoscute mai cu seamă printre tinerii rromi. Pentru toate acestea cei doi lideri rromi pot constitui modele, iar proiectele şi viziunea lor trebuie neapărat să fie continuate şi dezvoltate pe diversele structuri şi paliere social-instituţionale (locale, naţionale şi internaţionale).
„Florin Cioabă a fost un bastion al păstrării valorilor etnoculturale, dar şi al unei modernizări emergente, la fel cum Nicolae Gheorghe era adeptul unei responsabilizări civice şi cosmopolitismului, prin afirmarea drepturilor omului. Uniţi în viaţă şi în moarte, ei lasă moştenire această binaritate, prin care putem fi rromi, dar şi cetăţeni - cu demnitate.”
  (Vasile Ionescu, „Adevărul”  http://adevarul.ro)

Prin dispariţia celor două personalităţi vizionare, totuşi rămâne uimirea faţă de moştenirea lăsată de aceştia. Iar pierderea prin care trece comunitatea rromilor, societatea civilă rromă în special, prin pilda de munca a celor doi, Nicolae Gheorghe şi Florin Cioabă trebuie să ne dea şi mai mult curaj pentru noi cei rămaşi. Nădăjduiesc să se trezească mai multă responsabilizare printre rromi, dar şi unitate, pentru a-şi comunica mai bine valorile în societatea românescă, şi de a găsi soluţii practice la problemele existente în comunităţile de rromi atât de diversificate şi încă prea puţin cunoscute în realitate. Dincolo de problema rromilor vizibili prin migraţie, sărăcie sau cerşit există problema identitară, problema educaţiei (invocată des de regele Cioabă), nevoia dezvoltării unor structuri de reprezentare în mai multe instituţii şi în special în cele ecleziale, de ce nu şi în mediile ortodoxe, care să sporească darul şi ajutorul Bisericii printre aceşti semeni ai noştri. Personal, cel mai mult îmi doresc pentru poporul rromilor ca să aibă şansa împărtăşirii cu Hristos în Tainele Bisericii (Cununie, Botez, Spovedanie, etc.). În  acest an (7-8 aprilie)  participând la al VIII-lea Congres Mondial al IRU la Sibiu, cu participanţi rromi din Europa, şi nu numai, în prima parte la serviciul religios oficiat de regele şi pastorul Florin Cioabă, activitate inclusă în programul Congresului, la Biserica Rromilor căldărari, m-a impresionat foarte tare momentul de oficiere a Cinei Domnului aceasta fiind în rromani, gândindu-mă la bogaţia Euharistică Ortodoxă care s-ar putea oferi şi rromilor. E lucru îmbucurător totuşi că din 2008 a fost tradusă Sf Liturghie şi în limba rromani.

Este o provocare abordarea rromilor din punct de vedere al aspectului religiei în diverse locuri din lume. În Europa există rromi catolici, rromi musulmani în spaţiul balcanic dar şi în spaţiul românesc-dobrogean, se constată o expansiune de convertire la cultele neoprotestante după cum arată studiile de sociologia şi antropologia religiei. Rromii sunt o provocare şi pentru Bisericile Ortodoxe din Europa, şi este curios dacă se va reuşi devoltarea de programe catehetice, strategii pastoral-misionare care să formeze comunităţii rrome ortodoxe veridice alături de conaţionali, uzându-se de aspectul static dar mai ales de cel dinamic  al Tradiţiei, precum şi al inculturării Evangheliei din perspectiva ortodoxă, care să se plieze pe specificităţile culturale şi tradiţionale ale rromilor. 


În aceste zile când se discută despre cazul morţii regelui Cioabă, se fac exagerări mai ales  în mass-media, în unele cazuri e lipsa normelor deontologice minimale, operând pe baza stereotipurilor şi a lipsei de cunoaştere faţă de problematica rromă în general, precum şi a particularităţilor familiei Cioabă dată şi de apartenenţa religioasă.

În partea finală voi reda o parte din interviul pe care l-am realizat cu d-l Florin Cioabă, în care se face referire la statutului de rege:


Q: Consideraţi instituţia regală pe care dv-stră o conduceţi ca fiind vârful de lance care practic duce mai departe...
Fl.Cioabă: Eu zic că instituţia noatră regală, este în primul rând pentru, pentru rromii care, sigur care o acceptă, nu poţi să zici că pentru toţi, n-ar fi corect dacă aş zice aşa. Dar pentru rromii care o acceptă este un exemplu, este tradiţie, este păstrarea identităţii, este un simbol în care cred în cel care se luptă pentru dreptate, pentru emanciparea lor. Toate aceste lucruri, cred că Casa Regală simte ajutorul lor; toate aceste lucruri trebuie să rămână, pentru că aşa cum au crezut în tatăl meu, vreau ca şi  în mine să creadă mai departe, să fie. De fapt tocmai asta am şi făcut când tatăl meu a fost uns ca rege, de fapt s-a făcut, s-a vrut să fie un simbol, al etniei rromilor, în care rromii să creadă, în care rromii să fie alături de el, şi să ştie că el este omul care luptă pentru dreptate.
(Crăciun Ioan Lăcătuş, Interviu realizat în cadrul cercetării „Sistemul instituţional al minorităţilor etnice din România” pentru Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, 2008.)


 regele rromilor Florin Cioabă
imagine preluată de pe internet



Florin Cioabă : date personale biografice:
(extras din Anexa de ternen. Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, 2008.)

Anul nasterii: 17 noiembrie  1954
Locul nasterii: localitatea Târgu Cărbuneşti, lângă Târgu-Jiu
Locul unde a copilărit:Târgu Cărbuneşti şi Sibiu
Scolile absolvite: Scoala generală : Sibiu
                             Liceu : Liceul Industrial (a făcut parte din echipa de fotbal a liceului)
     Specializari de teologie:- Old  Teach  in SUA
                                            - Seminarul Biblic Betania din Sibiu
Locurile de muncă:  
- sef de echipa,  sectie de confectionat  arcuri, in Sibiu (în regimul comunist)
- Centrul Crestin  al Romilor, organizatie proprie
- Prim vice- presedinte al Uniunii Internaţionale a Rromilor 
- Consilier jutetean, Consiliul judetean Sibiu
- Preşedinte al Uniunii Internaţionale a Rromilor 

     Crăciun I. Lăcătus -cercetător la ISPMN
 (Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale)
și  președintele Asociației ,,Sf. Moise Harapul”