cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

icoană Corina Negreanu

icoană Corina Negreanu

..........

Paul Klee- imagine preluată de pe internet

sâmbătă, 20 iulie 2013

Ușa de la intrare






Pe-o insulă din albastra Egee, în labirintul străzilor  înguste cu locuințe lipite strâns între ele, atât în orase cât și în sate, mi-au atras atenția mai mult ca oricând și mi-au stârnit fascinația ușile sau  porțile de la intrare în casele grecilor insulari. Am simțit nevoia măcar pe câteva să le fotografiez ca să-mi rămână amintirea lor. Mii de scuze pentru  calitatea  foto reproșabilă căci sunt făcute cu telefonul mobil. 

Da,  am întîlnit case fără ostentație,  cu arhitectură simplă  dar armonioasă  în ansamblul întreg al  străzilor.  Și, parcă  poarta de la intrare în fiecare locuință era elementul acela  de un ,,altcum”, un pic individualizat, cu un mic dichisit( cald, familial, sobru, distant, toate  în echilibru perfect) uneori mai modeste, mai simple, mai smerite,  mai trecute de vreme, mai estompate în frumusețe dar totuși frumoase, din lemn de măslin sau de cedru, niciodată  plastic/sintetic. Chiar simțeai importantă  pentru viața acelor oameni și pentru conviețuirea lor  alegerea acestui  element ce separă  un spațiu comun/ străin  de unul privat/ intim,  de  trecere- ieșire/intrare-  între un afară și un dincolo/ înăuntru.   Alegere  venită din simț, cu  mesaj estetic de întâmpinare, cu semnificație  și grație sufletească. În fond, ușa e o taină și ea  deloc(niciodată!) întîmplătoare. Ușa este trezvia virtuoasă a casei. Ea nu poate fi lasată deschisă aiurea ci se cade a fi închisă și deschisă după cuviință. E taina care protejează o altă taină. Cu rost și frumusețe.  Privindu-le,   fiecare poartă  spunea măcar  o mică mare poveste despre acel dincolo, despre  acel înlăuntru,  despre acel  suflet al casei, despre acea ivire a lui în proximitatea spațială dar  senzitivă și sentimentală ...  Iar mie-mi venea să le tot ascult... privindu-le,  ca pe niște   șeherezade vorbindu-mi  implicit de Dumnezeu...


,,Înaintea uşilor casei Tale stau ...”*
















,,...Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor.”



































,,Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra 
la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. (Apocalipsa 3, 20)





















,,El la uşă bătând zice: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbiţa mea, curata mea, capul îmi este plin de rouă şi părul ud de vlaga nopţii.”(Cântarea Cântărilor,5,2)**












*Rugăciunea a unsprezecea a Sfântului Ioan Damaschin(înainte de împărtășanie)
,,Înaintea uşilor casei Tale stau şi de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai îndreptat pe vameşul şi ai miluit pe cananeanca şi ai deschis tâlharului uşile raiului, deschide-mi şi mie îndurările iubirii Tale de oameni şi mă primeşte pe mine cel ce vin să mă ating de Tine, ca pe desfrânata şi ca pe cea cu scurgerea de sânge...”

P.S.:
Oare există femeie care  nu se lasă sedusă de viața  la firul ierbii? 
Magazinele, micile noastre bucurii!...