cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
La Nea Makri/ foto Ilinca Negreanu

joi, 18 iulie 2013

De nobilă amintire



Regina Maria a României (n. 28.10.1875, Eastwell Park, Kent, Anglia — d.18.07.1938, Sinaia, Regatul României))





,,În ,,Țara mea” Maria scrie: ,,Trebuie să vă vorbesc puțin despre  aceste ciudate cruci vechi, pe care le întâlneam pe toate drumurile, pe unde  treceam, și le vedeam în  toate colțurile țării.
Încă înainte de a pricepe sensul lor, le-am îndrăgit. Ele arătau atât de bine, și parcă străjuiau caracterul melancolic al pământului românesc.
De obicei se aflau la marginea drumului, câteodată într-o singurătate măreață, altădată- în grupuri. Câteodată erau cioplite, cu măestrie, în piatră, câteodată erau făcute din lemn, pictat neîndemânatic cu figuri de sfinți vechi.
 Fără îndoială, aceste monumente religioase erau depuse pentru a însemna locul unei întîmplări- pentru moartea unui erou, sau uciderea unui călător singuratic, căruia nu i-a fost sortit să ajungă la capătul drumului său...
Cel mai des se aflau lângă fântâni, legând numele setoșilor, care au ridicat aceste oaze, în locurile depărtate.
Prin farmecul bătrâneților lor, ele atrag privirea. De departe. În fața lor, țăranul își dă jos  căciula, șoptind rugăciuni pentru cei răposați.
La răscrucile de drumuri, câteodată  întîlneam  câte zece cruci, dispuse în rând. Când sunt atât de multe, de obicei sunt făcute din lemn. Formele și mărimile lor sunt diferite. Unele sunt deosebit de înalte și solide, stând sub niște acoperișuri ciudate. De multe ori concepția lor este complicată- câteva cruci se înălțau, una din alta,  formând o compoziție impresionantă, iar culorile primitive cu care sunt pictate, cu timpul sunt transformate de bătaia soarelui și a ploii, căpătând cu trecerea timpului o armonie minunată.
Protejate de crucile mari, crucile mici acoperă pământul de le văd la vad. Cruci rotunde și cruci patrate, cruci subțiri și drepte care par aplecate cu modestie la pământ...
Pe drumurile singuratice, aceste necioplite mărturii ale credinței, sunt deosebit de mișcătoare. Ciudat, oare ce făgăduință a fost făcută, atunci când mâinile pioase și inimile cu credință le-au pus acolo.
Crucile cioplite în piatră mă atrăgrau cel mai puternic.  Le descopeream în locurile cele mai diferite- unele de o frumusețe rară, acoperite de inscripții  împletite cu imagini frumoase.
 Le întîlneam pe câmpiile goale, la capătul pădurilor întunecate, în munții singuratici. Le descopeream lângă apele uitate ale mării, acolo unde numai pescărușii zburau în jurul lor, mângâindu-le tandru cu vârfurile aripilor lor.
Călăream multe mile, numai pentru a vedea încă odată aceste simboluri mistice, care-mi umpleau sufletul de o dorință puternică pentru pace. Erau atât de solemne și de impunătoare, atât de tăcute, atât de nemișcate...
Una dintre ele, era deosebit de scumpă inimii mele. Ea stătea singură, plină de demnitate, în mijlocul unui câmp pustiu, încruntată spre grămada de ciulini, care-și legănau tulpinile țepoase, sub umbra umbrelor sale.
Nu știu nimic despre istoria ei, nici de ce era atât de singuratică. parcă era acolo de la începutul timpurilor. Obosită de priveghea ei inutilă, ea era înclinată într-o parte, și în crepuscul, umbra ei, în mod ciudat semăna cu umbra unui bărbat.”
Fiecare cruce ascunde o taină despre păcat, sau despre vitejie, despre frică, și despre speranță...Taina unei vieți nerealizate sau neistorisite. În grădinile cele mai splendide, crucile se înalță ca o rugăciune spre cer."


Text citat din cartea ,,...Balcic”,ediție bilingvă, aut. Rosita Malceva-Zlatcova;
Este scris violet- acesta fiind culoarea preferată a Reginei Maria.

http://corinanegreanu.blogspot.ro/2011/08/de-prin-balcic.html
http://corinanegreanu.blogspot.ro/2009/11/foto-o-alta-lume.html
http://corinanegreanu.blogspot.ro/2009/08/la-balcic.html