cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

icoană Corina Negreanu

..........

REGELE MIHAI I A FOST CHIPUL NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC ÎNTORS SPRE DUMNEZEU. ODATĂ CU MAJESTATEA SA S-A STINS LUMINA UNOR GENERAȚII ÎNTREGI MODELATE DE DEMNITATE, ONOARE, MODESTIE, NOBLEȚE FIREASCĂ ȘI CUVÂNTUL DE CUVÂNT. S-A STINS UN MARE ROMÂN CĂRUIA I-A FOST INTERZISĂ ROMÂNIA. CEL MAI TRIST REGE, ÎN AGONIA EXILULUI SĂU DE PESTE 60 ANI. SPER CA ÎNDURERATUL NOSTRU REGE MIHAI I SĂ NE IERTE ȘI SĂ NE VEGHEZE DE LÂNGĂ TRONUL STĂPÂNULUI RĂSTIGNIT DE OM. CONDOLEANȚE SINCERE FAMILIEI REGALE ÎNDURERATE.


marți, 23 iulie 2013

Sfântul -omul cel nou

,,Minunile în  vechile țări ortodoxe, sunt adevărata pâine zilnică a poporului. Dar marea minune prin excelență este că aducerea de mulțumire sfințește fiecare părticică a ființei mele și a lumii întregi pentru o îndumnezeire lentă și, astfel, ea introduce silențios, în această lume a profitului și a nerecunoștinței, a violenței și a fanatismului, scandalul iubirii dezinteresate. Este tot atât de scandaloasă pentru conformismele religioase cât și pentru obscurantismele politice și culturale. Nici unele, nici celelalte, nu au știut să producă un om  nou și să-l conducă spre singurul lucru pe care omul îl așteaptă: bucuria. În ochii lor,  sfântul e inutil, nu ,,servește” la nimic! Și totuși el este  singurul revoluționar, viața sa este un act profetic și politic în sensul cel mai puternic al acestor termeni, ființa sa este de o fecunditate divină care sfidează toate sistemele, el poartă în mod tainic pe umerii lui povara lumii și orientează în secret istoria ei profundă.

Revoluțiile omenești nu au lăsat în urma lor decât monumente pentru morți, dar cine va putea descrie vreodată marile semnături ale unui Francisc de Assisi sau ale unui Serafim de Sarov?  Ei pot fi morți de secole, dar strălucirea lor continuă să ilumineze întunericul nostru. Și, de aceea, pentru a spune împreună cu Leon Bloy: Nu există decât o singură tristețe, aceea de a nu fi sfinți. Aceasta pentru că, în mijlocul acestei lumi și așa cum este ea, sfântul a descoperit adevărata Viață; el este un om în  cotidian dincolo de cotidian, este numit omul celei de-a opta zi, cel ce trăiește eternitatea în efemer. Una din aceste ființe de foc printre Părinții Deșertului, Evagrie Ponticul(sec. IV), l-a descris magnific:

El este despărțit de totul și unit cu totul,
Nepătimitor și cu simțire atotstăpânitoare,
Îndumnezeit, și el se consideră gunoiul lumii.
Mai presus de toate, este fericit,
Dumnezeiește fericit...”

 Pr. Alphonse Goettmann/Bucuria-Fața lui Dumnezeu în om/ trad. Viorica Juncan/ Ed. Herald,  Buc., 2010/ p.207-208.


Pr. Alphonse  împreună cu soția sa Rachel Goettmann
imagine preluată de pe internet