cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........

marți, 2 iulie 2013

METANOIA -schimbarea minții


Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu scump Sângele Tău. Pe Cruce fiind răstignit şi cu suliţa împuns, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
(Rugăciune la Proscomidie)


Pieta-icoană de Proscomidiar


METANOIA -schimbarea minții, nu noi o facem cu/prin  puterea  și măsura noastră.

Mi-a  plăcut și cred în ce mi-a spus  din experiența lui  prietenul  Călin N.:
Abia când începi să ai o  consecvență și dorință constantă de a te împărtăși la Sf. Liturghie și faci asta, abia după ce te împărtășești, vezi cum Sf. Împărtășanie te ajută să-ți vezi mai bine păcatele. Îți vezi și mai mult puținătatea și goliciunea sufletească în care ai zăcut atâta amar, cu atâtea păreri de sine și despre Dumnezeu.Schimbarea vine mai mult după, nu înainte.


Așa lucrează Dumnezeu, dacă e lăsat.
Cred în dragostea/lucrarea care aduce schimbarea lin, treptat, aproape pe nesimțite, in catifea. Aproape că-mi vine să spun că Dumnezeu lucrează cu natura brută a  firii noastre căzute  atât de delicat, sub anestezie. Nu taie în carne vie. Nu traumatizează. Dislocă răul  fără să răscolească, cu răbdare și finețe infinită,  numai  omul să conlucreze prin voința sa, să se supună. E Părintele care nu riscă  învârtoșarea  și încrâncenarea inimii copilului.
Adam nu este traumatizat/șocat când îi scoate Dumnezeu coasta ca să o zidească pe Eva, cea asemenea lui, față către față cu el.  Ca împlinire a omului*. Adam cade  într-un fel de somn ca în pilda Mântuitorului cînd,  semințele ascunse în pământ pe care le seamănă semănătorul, cresc și dau rod atunci  când acesta se odihnește și doarme. El nu știe cum cresc ele.



*Despărțirea  omului în  bărbat și femeie,  despărțirea dumnezeiască oricare ar fi ea, este spre mai mare unire si iubire sufletească,  pe când demonul-dezbinătorul- separă omul/ oameni/lumi spre moarte, spre pierire, spre ură nesfârșită.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu