cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
foto/icoană Corina Negreanu-Sf. Luca al vremurilor noastre

marți, 11 iunie 2013

12 iunie -Sf. Onufrie cel Mare

Au existat bărbați aleși de Dumnezeu care au trăit în pustie. Acolo au primit puteri să  lupte cu patimile ce vin de la trup, de la lume și de la diavol, să le învingă și să se desăvârșească prin harul câștigat de Sus.
 Experiența lor în a-L dobândi pe Hristos este unică. Sf. Onufrie, ascuns în pustia cea mai adâncă(grea) a Egiptului și descoperit  de către Sf. Pafnutie -trimis la el  după voia lui Dumnezeu, face parte din cinul acestor pustnici dreptslăvitori. În Viețile Sfinților lunii Iunie e cuprinsă mărturia pafnutiană larg descriptivă și cutremurătoare  despre viața marelui pustnic și a altor viețuitori nevoitori. Extrag un pasaj care pare a fi imposibil de crezut  azi de mintea multor teologi  să se fi întâmplat fără închipuire, sau că ar mai fi posibilă o asemenea experiență. Se referă la modul în care la sfârșitul fiecărei săptămâni, în zilele de sâmbătă și duminica venea un înger al Domnului pentru a-i împărtăși cu Sfintele dumnezeiești și de viață făcătoare Taine pe minunații sfinți ai Pustiei, atunci cînd aceștia se adunau la Liturghie.



...Și venind sâmbăta, acești robi ai lui Hristos mi-au zis: ,,Pregătește-te, iubite frate, căci astăzi va veni îngerul lui Dumnezeu, aducându-ne dumnezeiasca Împărtășanie, pe care dacă se învrednicește cineva a o primi din mâinile lui, aceluia i se iartă toate păcatele și se face înfricoșător diavolilor și ispitele lor nu pot să se apropie de el”. Aceasta grăindu-le ei cu mine, am simțit un miros plăcut ca de niște tămâie aleasă și de  aromate de mult preț și m-am minunat, pentru că niciodată n-am simțit undeva un miros ca acela. Și am întrebat: ,,De unde vine o mirosire așa de plăcută?” Iar ei mi-au zis: ,,Îngerul Domnului se apropie cu Preacuratele Taine ale lui Hristos!” Deci, stând noi la rugăciune, am început a cânta și a preamări pe Hristos Împăratul, Dumnezeul nostru.

Și iată o lumină prealuminată din cer ne-a strălucit și am văzut îngerul Domnului pogorându-se de sus și strălucind ca un fulger, și am căzut cu fața la pământ de frică, iar ei m-au ridicat, poruncindu-mi să nu mă tem. Și am văzut pe îngerul lui Dumnezeu stând în fața noastră, în chip de tânăr prealuminos,  a cărui frumusețe nu se poate spune, ținând în mâini Sfântul Potir cu dumnezeiasca Împărtășanie. Deci acești sfinți robi ai lui Dumnezeu, s-au apropiat unul câte unul și s-au împărtășit. După aceea m-am apropiat și eu păcătosul și nevrednicul, cu mult cutremur și cu spaimă; deci cu negrăită bucurie m-am învrednicit a mă împărtăși din mâinile îngerului cu Preacuratele Taine ale lui Hristos. Și pe când mă împărtășeam, am auzit un înger grăind: ,,Trupul și Sângele Domnului Iisus, Dumnezeul nostru, să fie în voi hrană nestricăcioasă, veselie neîncetată și viață veșnică”. Iar noi am răspuns: ,,Amin”. Apoi, după Sfânta Împărtășanie, am fost binecuvântați de acel preaslăvit înger, iar îngerul s-a suit la cer înaintea ochilor noștri. Iar noi, căzând, ne-am închinat lui Dumnezeu, multumindu-I pentru un dar atât de mare al Lui. Și s-a făcut bucurie mare în inimile noastre, iar mie mi se părea că nu sunt pe pământ, ci în cer, și în acea mare bucurie duhovnicească am rămas ca într-o uimire.(p, 205, Viețile Sfinților pe Iunie, Ed. Episcopiei Romanului, 2002)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu