cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

icoană Corina Negreanu

icoană Corina Negreanu

..........

Paul Klee- imagine preluată de pe internet

sâmbătă, 11 februarie 2012

Grădinarul(1)













,,sau cum acoperi un fir
de aer cu o pasăre-sau cum ai vrea ca să umpli
în același
timp,
toate locurile
fericirii, cum sunt răspândite, aparent întâmplător”*

































,, Înăuntru casei mele e o cămară ascunsă
ușa ei n-am deschis-o încă
mi-e teamă
și nici nu știu cum aș face-o
știu doar atât
dincolo de ușă e izbăvirea
e lumina, începând apropierea
e taina nepătrunsă

dincolo începe ceea ce în somn sau în plină stradă
pretutindeni, am dorit

și e chiar acolo
și știu
și amân mereu
să deschid
uneori trec cu pași ușori
prin fața ușii, furișându-mă
și mă opresc, în uimire
e ca apropierea unei inimi
nu văd și nu aud
dar e bine, e ca nicăieri
e acolo,
Acolo este
Dumnezeu.”**





,,Biserica este trupul mistic al lui Hristos”
noi suntem mădularele și dacă un mădular e bolnav tot trupul suferă,
iar trupul nu poate trăi de la sine, grație unei mecanici, ci doar prin viață de la Duhul Sfânt.



,,Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.” (Matei 6, 24)

în traducere după Cristian Bădiliță mamona(gr.)=profit
conform trad. Înaltului Bartolomeu mamona= demonul banului, al avariţiei, al egoismului, al posesiunilor materiale.



*,**Daniel Turcea-versuri
foto:Olga Bersan


18 comentarii:

  1. Minunate versuri şi imagini...
    Mulţumim, Corina, pentru această împărtăşire de frumos!
    De câte ori privesc fotografiile Olgăi Bersan îmi freamătă sufletul de fior românesc...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mariana,
    nu pot decât să mă bucur de fiecare dată când îmi dai câte un semn din acesta.
    Sunt fotografii pe care le-am ținut vreo doi ani fără să mă uit la ele. Îmi dau seama că trebuie să o etichetez pe Olga aici pe blog, pentru că m-am folosit atât de mult fotografia ei.
    Afară ninge rău de tot iar pe mine mă preocupă verdele...
    Mărturisesc că atunci când am făcut selecția aceasta pentru care Olga sigur ar avea întrebarea ,,dar de ce le-ati ales tocmai pe acelea?” (cum a mai făcut-o), nu m-am gândit să induc fiorul românesc(deși mă bucur dacă e depistat și acela- în fotografii apar plaiurile hutene) ci,în starea întrebărilor și frământarilor mele de fond, e un gând de recunoștință față de adevăratul Lucrător al viei, al Zidirii lumii acesteia, peste care omul este pus împărat. Al ,,Grădinarului” care L-a așezat pe om în locul pe care L-a lucrat/pregătit pentru el, iar omul s-a făcut stăpân și L-a scos afară pe Dumnezeu, pe A-tot-ținătorul tuturor lucrurilor.Nu vreau să divulg în totalitate interpretarea personală pe care o dau fiecărei fotografii cuprinse într-o structură oarecum alegorică.Nici nu se poate căci în fiecare fotografie ar fi un capitol de epuizat.Și apoi respect libertatea interpretărilor fiecăruia, de asta poate e mai puternică ca mesaj imaginea decât cuvîntul.
    Natura mai poartă în ea umbra frumuseții primordiale curată, a stării de dinainte de Cădere, ca o fereastră prin care mai zărim ce-a fost și ce-o să fie ,,ca printr-o ghicitură”. Așa cum chipurile sfinților sau a marilor părinți duhovnicești devin și ne sunt ferestre ale vederii spre/lui Dumnezeu-Omul.Fereastra implică de la sine ideea de transparență.Avem nevoie să curățăm din ce în ce mai des ferestrele căci vremurile actuale chiar și în mediul religios impun atât de subtil opacizarea lor. Pentru a-L putea vedea prin fereastra lăuntrică și a-L face vizibil în afara noastră pe Pomul Vieții-Hristos.Dar omul ce face? O smulge din rostul zidirii ei și preferă întunericul, întunericul acela care a cuprins grădina în care Hristos la ,,ceasul întunericului” a fost prins și batjocorit și aruncant în mâinile lui Ana și Caiafa.Omul alege mereu întunericul căci, nu-i așa, ,,Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. ”(In. 3, 19).Grădina raiului care adăpa cu frumusețea și nemurirea ei lumea și toată firea necuvântătoare, acum s-a închis iar în lume se revarsă din întunericul nopții prinderii și batjocoririi Omului, stigmatele Grădinii Ghetsimani, până la sfârșitul veacurilor.

    Chiar dacă pare îndrăzneț ce cutez să spun acum,și poate n-are nici o legătură decît cu controversele mele pe acest blog în care evident și eu am greșit,cred că Hristos a venit în lume să ne învețe să judecăm în nuanțe- un exercițiu extrem de greu ce ne implică toate facultățile sufletești și mintale în permanență.Nu ne putem legăna și adormi liniștiți în hamacul certitudinilor și-al amăgirilor că știm totul despre Dumnezeu și învățâdu-i ce știm și pe alții lucrăm binele.
    A judeca în nuanțe(raportat însă la Adevărul de credință- la Crezul nostru) înseamnă însă a-ți câștiga dușmani din toate părțile și inevitabil să fii condamnat. Să înduri în cele din urmă supliciul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Îţi mulţumesc, Corina, pentru tot ce ai spus aici, dureros de frumos şi de adevărat.
    Recunosc în rândurile tale gânduri ale mele. Amestecate. Tu le-ai rostit atât de clar, de frumos, mi le-ai limpezit cu sublinieri - pe cât de suave în arătarea lor metaforică, pe-atât de apăsate, de-adânci.
    Sufăr că ne-am îndepărtat de Dumnezeu. Şi că ne îndepărtăm tot mai tare. Şi că din Grădină n-au mai rămas decât câţiva copaci care-şi plâng crengile ajunse sterpe...
    Şi de-aceea am simţit fior românesc în fotografii, ca un strigăt, ca o chemare înapoi, la prispa casei, la scrânciob, la fereastra cu cercevea în cruce, la turla de biserică iţită printre căpiţe, la roadă, la mult verde...la început bun, din nou, în toate.
    Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Υπέροχες φωτογραφίες... γίναμε φίλοι σας και σας ευχαριστούμε για την προβολή μας. Ο Θεός ενώνει όλους τους ανθρώπους όσο μακριά και αν είναι.

    RăspundețiȘtergere
  5. Iertati-ma ca intervin si eu cu interpretarea mea (poate putin prea nuantata) dar din cate tin minte nu omul l-a scos afara pe Dumnezeu ci parca tocmai invers s-a intamplat. O fi facut ceva foarte grav omul asta de a reusit sa puna la asa grea incercare infinita intelepciune si iubire parinteasca a lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Πιστός της Παναγίας Κερνίτσας και Εκκλησίας Ταξιαρχών:

    Ο Θεός ευλογεί!
    Σας ευχαριστώ για τα καλά σας λόγια. Κρατήστε κοντά.

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim:
    Cum să nu vă iert chiar dacă îmi displace că nu sunteți mai curajos (omenește) și rămâneți anonim.Gândiți-vă la parabola aceea:
    “Zis-a Domnul: Ascultati pilda aceasta: Era un om oarecare stapan al casei sale, care a sadit vie. A imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe. Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucratori, ca sa-i ia roadele. Dar lucratorii, punand mana pe slugi (slujitorii lui Dumnezeu), pe una au batut-o, pe alta au omorat-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decat cele dintai, si au facut cu ele tot asa. La urma, a trimis la ei pe fiul sau, zicand: Se vor rusina de fiul meu. Iar lucratorii viei, vazand pe fiul, au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si sa avem noi mostenirea lui. Si, punand mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au ucis. Deci, cand va veni stapanul viei, ce va face acelor lucratori? I-au raspuns: Pe acesti rai, cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au n-ati citit niciodata in Scripturi: «Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri»? De aceea va spun ca imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea il va strivi. Iar arhiereii si fariseii, ascultand pildele Lui, au inteles ca despre ei vorbeste” (Matei 21, 33-45).

    Cine e Stăpânul casei? Cine e Fiul?Nu se repetă istoria la nesfârșit?

    Nu e vorba ca aveti o gândire mai putin nuanțata ci una blocată la episodul din Rai, pe care eu am considerat că nu e cazul să-l mai dezbat. Poate dacă citeați mai atent ați fi înțeles că mă refeream la o analogie.Tot în faptul serii s-a petrecut scoaterea omului din Rai-o grădină, și tot în faptul serii(al gândurilor și faptelor obscure) se pune la cale prinderea și punerea în practică a scoaterii lui Hristos din lumea aceasta și apoi uciderea Lui de către oameni, aflându-Se în ceasul acela tragic tot într-o grădină. Chiar dacă diavolul îl copiază pe Dumnezeu în lucrarea Sa dar în sens contrar, odată ce i-a sedus pe protopărinți apoi determinându-i implicit să stea ascunși și să se disculpe neasumându-și greșeala în fața lui Dumnezeu, apoi în Ghetsimani să-L caute și să-L ucidă pe Dumnezeu-Omul care le ,,ustura” conștiințele și îl urau până la a-I dori moartea, Hristos- Cel ce ia asupra Sa tot păcatul lumii pentru ca omul să se mântuiască și să redevină fiu al lui Dumnezeu- restaurează parcă toate etapele căderii omului și convertește acest gest al rușinii și ascunderii de odinioară din grădina Edenului, prin trezvie, rugăciune și predare în mâinile oamenilor fără nici o umbră de lașitate așa cum ar fi trebuit să o facă cu toată părerea de rău, Adam și Eva. Iată cum Dumnezeu poate trasfigura orice rău în favoarea mântuirii omului. Hristos, Dumnezeu-Omul, repară și ne arată ce și cum trebuia făcut de către protopărinții noștri. Aici e marea Sa milostivire.

    RăspundețiȘtergere
  8. continuare:
    Omenirea și istoria poartă cu ea până la sfârșitul lumii germenii răului care izbucnesc și ies la suprafață prin toate dramele la scară mică sau mare, prin toate tragediile istoriei. Lumea în care trăim(dar și cea lăuntrică) cu toată frumusețea ei, este simbolic o permanentă grădină Ghetsimani. Gîndiți-vă numai la ,,Revoluția franceză” și la Epoca luminilor(a întunericului) prin care s-a propus o prefacere generală a omului –un om nou fără Dumnezeu- și a societății prin care conștiința umană să se elibereze de toate normele tradiționale și de preceptele normei creștine, până la absolutizarea eu-lui,la toate filosofiile și ideologiile ce au decurs din ele(fascismul, nazismul, nihilismul, rasismul, materialismul dialectic, comunismul, secularismul, totalitarismul etc și acum neocomunismul) care au întunecat secolul trecut și au traumatizat omenirea prin atâtea macrotragedii absurde în care Hristos(Cel ascuns în fiecare) a fost ,,scos afară”, batjocorit și ucis de nenumărate ori. Asta pentru că raționalismul iluminist(acum progresit) a marșat și a luptat să-L scoată pe Dumnezeu afară din viața omului prin ideea și sloganul demonic indus(subtil și prin consumerism) că ,,Dumnezeu a murit!”( vezi: Zis-a cel nebun în inima sa: ,,Nu este Dumnezeu! Stricatu-sa...Psalm 13).

    ,,Să stăm bine, cu frică și să luăm aminte!” pentru a avea parte de cele ce cu mai presus de înțelepciunea noastră le-a pregătit pentru noi Dumnezeu din infinita Lui dragoste părintească, precum spuneți.

    RăspundețiȘtergere
  9. Aveti mare dreptate, intr-adevar am ramas blocat de multi ani in materie de religie la episodul izgonirii din Rai si al Genezei in ansamblu. Incercam atunci sa identific cauzele care au adus lumea asta in halul in care e. Am cautat raspunsuri in mai toate zarile culturale. Am ajuns printre altele si la crestinism insa explicatia de acolo mi s-a parut la fel de consistenta precum povestile cu Mos Craciun asa ca am lasat-o 'asa incurcata cum e', vorba lui Dan Puric. Inteleg ca episodul acela contine mult simbolism dar totusi pornind de la premisele crestine si anume ca Dumnezeu e iubire si intelepciune fara sfarsit cum spuneti si dvs ma intreb ce s-o fi intamplat acolo in gradina Edenului atat
    de ireparabil? Ce a putut invinge iubirea si puterea de a ierta a lui Dumnezeu?
    Mai mult, intotdeauna m-a frapat faptul ca in crestinism toata vina e pusa pe spinarea omului trecandu-se de fapt cu vederea faptul ca inainte de episodul din gradina Eden, o grozavie mult mai mare s-a intamplat in ceruri: schisma ingerilor. Nu inteleg cum de Dumnezeu nu a putut repara lucrurile. Cam aici am ramas eu cu religia.

    PS: numele meu este Eugen si sint student la mecanica, nu cred ca are vreo importanta.

    RăspundețiȘtergere
  10. Eugen student la mecanică:

    Ai mare dreptate când spui că n-are importanță pentru tine atunci când te poți juca cu identitatea ta în fața celorlalți.
    Pentru mine cine nu-și poate da numele atunci când emite o judecată de valoare sau are pretenție de dialog fără un chip și o asemănare,ca să-și asume responsabilitatea celor enunțate, deci o minimă moralitate, repetă ceva din păcatul originar al lui Adam și Eva. Al disculpei, neasumării și iresponsabilității. Un fel de persiflare a semenului.
    În rest numai bine. Vă recunosc stilul.

    RăspundețiȘtergere
  11. Pana si iresponsabilitatea asta ar fi putut fi iertata. Dar e mult mai simplu si convenabil sa dam vina pe om.

    ps: Slava Domnului ca m-ati recunoscut, incepeam sa fiu ingrijorat vizavi de
    vioiciunea neuronului cu pricina.

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  13. Revenind la problema identitatii, s-a vazut aici ca am dreptate si ca identitatea nu are absolut nici o importanta. Dupa ce v-am facut pe plac si v-am furnizat suficiente indicii privitoare la identitatea mea, ce am primit in schimb? Focalizare pe dialog? Nicidecum, am primit telefoane panicate si deviatii suplimentare de la subiect. Am inteles ca nu exista raspunsuri convenabile la intrebarile astea insa ma asteptam macar la o deschidere reala spre dialog. Va veni o vreme cand va veti da seama ca aici pe net nu exista identitati, exista doar idei, convergente, divergente, indiferente. Nu conteaza cat esti de tanar, cat esti de religios, cat esti de frumos sau de destept, conteaza doar ideile pe care le pui in miscare si interactiunea lor cu celelalte idei. Si mai lasati incruntarea aia tipica sumanelor negre, nimeni nu moare dintr-o rafuiala maieutica. De fapt gresesc, biserica asta incruntata cum e din fire, a 'prajit' cativa idealisti acu cateva secole pentru simplul motiv ca n-au inteles sa ia religia foarte in serios. Radem si glumim dar nu parasim incinta dogmei de care sintem extrem de siguri ca provine din sursa divina, nu-i asa? Sintem atat de siguri incat nu vom fi niciodata capabili sa-L recunoastem nici macar pe Iubitorul si Inteleptul far de sfarsit. Il vom da mereu pe mana politiei (de moravuri?) pironindu-l perpetuu in perimetrul claustrofobic al mintilor noastre incruntate.

    "In cazarma cea de piatra,
    Nu ai mama, nu ai tata,
    Nu ai frati, nu ai surori,
    Numai pasi alergatori."
    Marin Sorescu

    RăspundețiȘtergere
  14. Anonim, Eugen,Lou etc... oricum vă place, dar mai ales pentru cei care se riscă în asemenea afirmații:
    Dumnezeu iartă tot nu pot oamenii ierta,mai mult decît își poate imagina omul, iartă. Dumnezeu este iubire! ,,Părâșul omului” conștiința, aceea, nu ne iartă și e teribilă în fața morții.Acolo trebuie echilibrat/curățit locul ca să devină sfătuitor și prieten pe cale.Cu ea are omul cel mai mare examen.Ea este haina noastră de nuntă la care suntem chemați în Împărăție, locul pe care ni L-a promis Hristos.Iar Hristos nu ne-a mințit niciodată.

    PS.:nu dau neuronul meu pe armata dvs de gonflabili.

    RăspundețiȘtergere
  15. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  16. Lazar Lucian, anonim:

    Sper că nu vreți sa vă public toată logoreea de mesaje ce curg conform obsesiilor si nesimțirii de care dați dovadă cu atâta isterică consecvență. Oare cum rezolvați cu starea concupiscență a conștiinței de serviciu? Sunteți doar în timpul serviciului și văd că numai blogul meu vă preocupă.
    Aproape că mi se face milă și-mi vine să plâng când îmi explicați cît de sensibil deveniți și vulnerabil dacă vi se află identitatea și pun mâna pe telefon ca să vorbesc direct cu dumneata, de la om la om.
    Să vă întind o batistă pentru atîta suferință?
    Deviații de la subiect. Cine? Parol că e pentru dumneata asta.Deschidere spre dialog. Dacă n-am avut-o, dar cu cine, cu un om ca dumneata? M-ai dovedit unde bați constant câmpii și că nici măcar nu te interesează ce-ți spun(nu doar eu). Dumitale îți place să vorbești de unul singur, îți place să-ți vezi părerile aici pe blog.Asta-i plăcerea dumitale, să lovești dacă asta e în capul dumitale dialogul. Toate mizeriile care vă trec prin cap socoțiți că e obligatoriu să vi le îngurgitez, dar dumneata, Doamne ferește, să nu cumva te atingem cu un deget că urli din gură de șarpe, cum oare mi-am permis asta?
    Măcar dacă n-ați fi așa superficial, cu filosofii ieftine de birt.

    Dacă mie nu-mi convine un site, un blog, o părere, evit zona.Doar nu o să tot bat câmpii pe-acolo. Oamenii gîndesc ceea ce pot ei.Se vede că dumitale îți place aici.

    Sunteți o speță de om jalnică, vă repet.
    Atîta vreme cât Dumnezeu ne vrea persoane și nu o sumă de idei, n-aveți decât să credeți ce vreți despre internet și spațiul virtual. Sau să jucați hora impersonalității, a dizolvării umane, pe care v-o cântă diavolul aici în spațiul virtual. Unde îmi faceți apologia că nu e bine să ai chip, identitate, responsabilitate, bunăcuviință etc...

    Am să închid blogul acesta, cu toată seninătatea,numai pentru a recupera dumneata timpul pe care ți-l pierzi cu ploaia de mesaje. Poate așa te ocupi mai mult și de serviciu, și de familie, și de toate celelalte ale vieții.

    RăspundețiȘtergere
  17. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  18. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere