cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
foto/icoană Corina Negreanu-Sf. Luca al vremurilor noastre

miercuri, 4 ianuarie 2012

Muzica- lucrarea duhovnicească, W. A. Mozart și Părintele Serafim Rose


Părintele Serafim Rose la masa de lucru


Cum mi s-a reproșat într-un comentariu  de către un anonim  că m-aș crede mai isteață decît Părintele Serafim Rose dacă nu încetez să  ascult muzica lui Mozart(din motive obiective regret că mi se întâmplă tot mai rar asta), citez ,,pr Serafim Rose obisnuia sa ascult muzica lui  Mozart pana in clipa in care s-a ortodoxit si a aflat ca Mozart era francmason. Avem noi oare dreptul sa ne aratam mai isteti ca pr Serafim?” m-am aplecat azi   două ore să cercetez în cartea Ieromonahului Damaschin ,,Viața și lucrările părintelui Serafim Rose”  scoasă de Ed. Sophia, Buc., 2005,   ca să văd dacă poziția atît de categorică de a renunța total la muzica lui Mozart (pe motive strict francmasonice) îi aparține  într-adevăr părintelui Serafim. Aveam personal o îndoială că ar fi chiar așa, dată fiind natura lui de rafinat cunoscător, cercetător, iubitor  și degustător de artă în general. Concluzia: nici vorbă să fie așa, i se pun vorbe în gură în mod deformat, i se atribuie o  poziție radicală  față de Mozart și muzica lui, falsă și optuză. Este adevărat că se spune că ar fi renunțat să asculte o operă, doar una,  ,,Flautul fermecat” pentru că ar conține motive melodice francmasonice, dar în același timp, își dorea  să se desfete  în Rai  cu sublima muzică mozartiană. Atât de mult prețuia armonia ei. 
Am extras câteva citate concludente mai jos, menționez că boldările textelor îmi aparțin. Sper să nu vă plictisească, mai ales că problemele ortodocșilor sunt altele la ora asta, iar țara arde și noi pieptănăm  astfel de probleme.
(C.N.)

p.114
După convertirea sa, Eugen(n.n. Părintele Serafim Rose) a continuat să asculte muzică clasică, folosind-o ca pe o modalitate de rafinare și înălțare sufletească. ,,Din muzică”, spunea el, parafrazându-l pe Confucius, ,,îți poți da seama seama ce gândesc oamenii. Ia aminte la muzica pe care o ascultă și vei putea spune dacă sunt oameni stricați sau virtuoși”.(...) Iubea nespus toate operele lui Mozart, îndeosebi Don Giovanni și Flautul fermecat, chiar dacă atunci cînd a aflat că cea din urmă avea armonii masonice a încetat să o mai asculte. Fidelio de Bethoven se număra printre piesele favorite și desigur, Boris Godunov de Mussorgski. Printre operele cele mai moderne, gustul său se îndrepta în principal spre Pucini, mai ales spre Turandot și Tosca. Era îndrăgostit de toate creațiile camerale baroce, ca și de lucrările de cameră ale lui Mozart și Bethoven...”

p.872

,,Am pomenit deja cum Părinții de la Platina și-au făcut timp pentru formarea sufletelor noii generații punându-i pe studenți să asculte muzică clasică. Însă astăzi nu numai tinerii au trebuință de o asemenea formare: majoritatea părinților de astăzi s-au format ascultând cele mai rudimentare forme de muzică. De aceea, cu prilejul pelerinajelor Sf. Gherman, toată lumea putea să guste din cea mai rafinată cultură creștină prin intermediul audițiilor muzicale ale părinților. La pelerinajul din 1979, cînd Părintele Serafim a ținut un curs despre prorocirile lui Daniil, le-a pus participanților un disc cu Banchetul lui Belșațar de Haendel, inspirat din cartea lui Daniil. Iar în 1981, cînd a ținut cursul despre Cartea Facerii, a pus Oratoriul Creației de Haydn. Părintele Gherman punea alte piese muzicale, mai ales de compozitorul său favorit, Mozart, și vorbea despre ele.
Chiar și forma modernă a artei filmului era folosită de Părintele Serafim ca mijloc de formare sufletească. Odată, explica el: ,,Unii părinți spun: ,,Vai, lumea este atât de rea; refuz să-mi las copii să meargă la filme, nu vreau să aibă nimic de-a face cu lumea, vreau să rămână curați”. Dar oricum ar fi, acești copii vor intra cîndva în lume, iar faptul că sunt lipsiți de orice fel de dietă dușevni-adică de ceea ce hrănește partea de mijloc a sufletului- înseamnă că este foarte probabil ca ei să ia tot ce le stă în față, la întâmplare. De aceea este mult mai bine să alegem acele filme care cel puțin nu au lucruri rele și nu provoacă înclinare spre păcat” ”.

p.874
,,Uneori Părintele Serafim trecea pe la noi, în drum spre Asland(Oregon), unde îi ducea pe frații mireni să vadă felurite piese de teatru la Festivalul Shakespeare de acolo. Odată -sunt aproape sigur că era la începutul verii cînd a murit- i-a dus pe băieți să vadă Romeo și Julieta, după ce mai întâi o citiseră și o studiaseră. Când mi-am exprimat surpriza că îi ducea pe  tinerii studenți să vadă o astfel de piesă, mi-a răspuns: ,,Dar de ce nu? Sunt și ei oameni și au sentimente și pasiuni la fel ca toată lumea. Este mai bine pentru ei să vadă asemenea lucruri în mod supravegheat și controlat, decât să se chinuie singuri”.
Aceasta era în deplină concordanță cu instrucțiunile pe care mi le dădea ori de cîte ori venea Theofil la noi peste vară. ,,Lasă-l să se uite la televizor, chiar și la telenovele, dacă vrea du-l și la filme. Theofil este fascinat de lume și este mai bine să o scoată din sistemul său acum. Dar ai grijă să vezi totul împreună cu el și apoi să discutați în amănunt, astfel încât să pună lucrurile într-un context duhovnicesc corect”. Atitudinea aceasta mi s-a părut și mie plină de înțelepciune. El credea că o mică doză regulată de lumesc poate acționa asemenea unui vaccin care să ducă în cele din urmă la ,,imunitate” față de atracțiile lumești.
Într-un rând m-a rugat să-l duc pe Theofil să vadă Don Giovanni de Mozart la Opera din san Francisco, ceea ce am făcut. Altă dată m-a rugat să-l duc la Doctor Faustus de Marlowe, la Asland. Cunoștea foarte bine aceste opere și mi-a dat indicații ce ,,lecții” se pot învăța din ele, ca să le împărtășesc lui Theofil. De fiecare dată îmi cerea un raport amănunțit despre cum a reacționat Theofil(sau alții), dacă au ,,prins” esențialul.
Îmi amintesc și cum îl încuraja Părintele Serafim pe Michael Anderson să citească Platon și alți filosofi discutând cu el totul în amănunt, pe măsură ce Michael își croia drum cu multă trudă prin textele cu pricina.Părintele Serafim  îi arăta cum toate acestea se legau de Ortodoxie și de patristică.(...)
La fel era și cu muzica: destul de devreme îi spuneam că mi se pare că va trebui să renunțăm la Mozart etc., dacă vrem să luăm în serios creșterea duhovnicească. El mi-a răspuns: ,,Bietul de tine!”Parcă îl aud și astăzi. Apoi mi-a explicat locul frumosului în lumea duhovnicească și cum marea artă de orice fel lucrează cu totalitatea firii duhovnicești a omului. Era pentru prima dată când făceam cunoștință cu o asemenea idee. Mai târziu am descoperit-o și la unii Sfinți Părinți și am împărtășit-o adeseori altora în anii următori. Însă până atunci avusesem un punct de vedere cam ,,puritan” cu privire la aceste lucruri.(...)”

p. 901-înaintea morții Părintelui Serafim-

Am spus mai devreme că Părintele Serafim, în anii săi de monahism, nu mai căuta să asculte muzică clasică. În calitate de călugăr, renunțase la bucuria aceasta și nu mai asculta muzică decât atunci când punea înregistrările închinătorilor-mai ales celor tineri- pentru a-i ajuta la formarea lor sufletească.(...)
,,Era o seară caldă de vară cu o nuanță de roz la orizont; părinții se întorceau cu camioneta dintr-o vizită făcută la San Francisco. Părintele Gherman l-a rugat pe Părintele Serafim să asculte o casetă cu un cvintet de clarinet al lui Mozart. Părintele Serafim se codea, dar a cedat insistenței Părintelui Gherman. Pe măsură ce cvintetul cânta, el asculta cu mare atenție. Părintele Gherman aștepta comentariile lui despre muzică, dar nimic. A urmat o lungă tăcere.
,,Ei bine?” a întrebat în cele din urmă Părintele Gherman.
Părintele Serafim avea un aer foarte grav. N-a spus decît: ,,Aș prefera să o ascult mai degrabă în Rai”.
Afirmația sa l-a intrigat și mai mult pe Părintele Gherman. ,,Nu m-aș fi gândit niciodată la ea în felul acesta”, își va aminti el mai târziu. ,,Muzica cu pricina a atins acea parte adâncă și armonioasă din el care îl lega de dumnezeire. Se simțea nevrednic în fața măreției și sublimei frumuseți a cerurilor, pe care o simțea reflectată în cele mai pasaje serafimice din Mozart și în înaltele și impunătoarele sunete ale lui Bach și Haendel. Simțea că nu se cuvine -că este aproape un păcat- să te bucuri de asemenea sunete, cîtă vreme ești încă pe pământ”.
Muzica însăși, chiar dacă te îndreaptă spre cer, este totuși a pământului, putând fi simțită ca o pregustare a dulceților cerești, cât să deschidă apetitul, dar neputând să potolească foamea. Poate pentru Părintele Serafim era ceva dureros. Poate avea grijă ca nu cumva, îngăduindu-și desfătările muzicii,  să nu încerce să se mulțumească cu o stare de neplinătate, cu dorirea dulce-amară în loc de lucrul dorit. El aflase Împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul său și nu mai avea nevoie de muzică rafinată ca să-l ducă la ea. După cum spune și Starețul Varsanufie de la Optina(n.n. decedat în1913), care el însuși interpretase și ascultase muzică clasică înainte de a se călugări: ,,Cînd o valvă a inimii se închide față de primirea desfătărilor lumești, se deschide o altă valvă pentru primirea bucuriilor cerești”.”


Piano Concerto No. 21 - Andante 





Mozart Violin Concerto in G KV 216 - Adagio

23 de comentarii:

  1. În niciun caz nu sunt probleme secundare acestea legate de muzică, filme, de arta profană în general. E curată habotnicie să o respingi, mai ales când ai un motiv pueril ca acela că Mozart a fost mason. Citatele pe care le daţi sunt o bună punere la punct, sper ca cei care resping cultura clasică să-şi revizuiască punctele de vedere.

    RăspundețiȘtergere
  2. citeam undeva mai demult ca americanii au pus in difuzoare prin cartierul acela Queens parca, Concertul nr.21 pentru pian, rezultatul a fost scaderea ratei criminalitatii la mai mult de jumatate...

    RăspundețiȘtergere
  3. Incercati si la pagina 164 pe la mijloc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim:
    Te ocupi de lucruri slabe. Am căutat și nici poveste de așa ceva. Citează dumneata exact și dă exact sursa.

    Și bonus,
    Înaltul Bartolomeu Anania la oricine care pleca la Salzburg le spunea:,,Salutați-l pe Mozart din partea mea.” Avea colecția integrală cu toată opera lui Mozart, atât de mult îi iubea muzica.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pavel și Mihaela,

    Vă mulțumesc pentru intervenție.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu nu am sa insist caci sint convins ca ati inteles despre ce este vorba. Mozart era mason, e o certitudine, iar muzica lui poarta amprenta acestui neajuns asa cum reiese foarte clar chiar si din citatele aduse de dvs aici. Sa nu va fie cu suparare dar insistenta dvs pare mai degraba o incercare de a va justifica micile placeri intelectuale care din pacate in acest caz contravin invataturilor credintei noastre ortodoxe. Consider ca nu ar trebui sa-L lasam pe Hristos in planul doi in favoarea genialitatii unui mason. Sa nu uitam ca acum in aceste clipe parintele Efraim este intemnitat de catre aceeasi masoni, care nu vor sa inteleaga ca un om ca dansul care traieste atat de aproape de Hristos nu are cum sa greseasca pentru simplul fapt ca el este precum atatia altii ca dansul o unealta prin care Dumnezeu infaptuieste voia Sa pe pamant.
    Sa nu uitam ca de foarte multe ori ispitele vin sub forme extrem de atragatoare. Mie mi-a placut atitudinea dvs ferma cu care l-ati pus la punct pe acel ratacit care a umplut la un moment dat acest blog cu ereziile lui (dintre care multe au mai ramas pe aici si nu inteleg de ce) de aceea mi-am permis sa va atrag atentia asupra faptului ca Mozart era mason pentru ca ma gandeam ca poate nu stiati.
    Haideti sa nu parasim dreapta socotinta pe care ne-au lasat-o sfintii parinti pentru niste emotii evanescente. Asa cum superb reiese si din ultimul citat pe care la-ti dat (“Cînd o valvă a inimii se închide față de primirea desfătărilor lumești, se deschide o altă valvă pentru primirea bucuriilor cerești”) cu cat ne departam de iscusitele ispite lumesti cu atat mai usor ne va fi sa ramanem mai aproape de izvoarele credintei noastre mantuitoare.
    Domnul sa ne ajute si sa ne lumineze! Va las cu pace, Catalin.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cătălin:
    Intenția mea este să arăt ce rău faci Părintelui Serafim Rose interpretându-l după ureche și deformându-i concepțiile suficient de nuanțate despre credință și viață.
    Citește cartea și interpreteaz-o corect, nu după patima urii (adu-ți aminte de porunca iubirii, până la ce limită fără limită ni se cere) și a superficialității.
    Citatul acela superb de care amintești nu are legătură de înțeles cu masoneria, defel. Este vorba despre ,,execesiva precauție ascetică” cum este numită la pagina respectivă de Pr. Gherman, a Părintelui Serafim Rose, caracteristică monahilor cu viață înaltă îmbunătățită de a nu se mai desfăta pe pământ, de lucrurile lumești, că trecuse în altă etapă de spiritualitate caracteristică marilor părinți.Era în fața morții, citește mai departe ce spune. Un exercițiu ascetic personal ,,de neîndulcire” pe care nu l-a impus nimănui, din contră, neofiților considera că le este necesară mlădierea sufletească prin muzică. Dar dacă dumneata vrei să interpretezi totul prin cheie francmasonică,ce să mai spun?
    Mie nu mi-a plăcut atitudinea mea, m-a mustrat și mă mustră suficient conștiința și știința, și-mi pare rău că am fost neputincioasă, că n-am putut face mai mult pentru acel om și pentru Hristos mai mult.O iau ca pe o mare ratare a mea, știindu-l de altfel un om cumsecade care face mult bine pentru oameni.Nu e deloc o ,,izbândă” că l-am eliminat de pe blog.
    De emoții evanescente nu sunt bântuită și nu mă interpreta iarăși greșit așa cum faci și cu Părintele Serafim.De deraierile mele eretice,nu te îngrijora, crede-mă, are grijă duhovnicul meu.

    Să ne lumineze Domnul!

    RăspundețiȘtergere
  8. In virtutea dreptului la replica as dori sa-i precizez acestui Catalin (viclean copil de casa, victima evidenta a excesului de ortodoxie) faptul ca ceea ce am scris eu aici erau preponderent intrebari in fata carora dogma crestina nu are ce raspunde inafara unei priviri incruntate si a unui amplu ridicat din umeri. Cel putin pana acum nu am gasit nici un raspuns pentru simplul fapt ca intrebarile de acest soi sint considerate prea 'infricosatoare' iar dialogul pe aceste teme este din start refuzat. Parintele Ciprian m-a 'forwardat' cu aceste intrebari la surse de calibru ale ortodoxiei contemporane (undeva prin Elvetia si Anglia). Putin cam ciudat zic eu pentru mi se pare firesc ca daca aceste surse de calibru au raspunsuri la acest tip de intrebari ele ar trebui sa fie facute publice intr-un mod sau altul astfel incat duhovnici ca parintele Ciprian sa fie in posesia lor pt a nu fi nevoiti sa te trimita cine stie unde. Daca aceste raspunsuri exista (eu ma indoiesc ca exista pentru ca le caut de mult prea multa vreme si nici urma de ele), ma intreb de ce nu sint facute publice?
    Candva am sa-mi fac timp sa formulez in scris undeva aceste intrebari in speranta ca totusi vreun 'greu' al ortodoxiei va fi capabil sa dea un raspuns rezonabil. Ar fi un demers extrem de necesar fiindca sint o multime de oameni care se impiedica de aceste intrebari in incercarea de a se circumscrie ortodoxiei.

    RăspundețiȘtergere
  9. Vai, dar cum putem noi îndrăzni să o cinstim pe Sfânta Maria Egipteanca, nu ştim noi că a fost o mare desfrânată? Dar cum putem noi să-l cinstim pe Sfântul Ciprian, nu ştim noi că a fost un mare vrăjitor? Vai, dar cum puteam să-l cinstim pe Sfântul Apostol Petru, nu ştim noi că s-a lepădat de trei ori de Hristos? Oare ei s-or fi 'ortodoxit'?
    No, de-amu' îi musai să ne ''ortodoxim'' tăţ!
    Altfel îi vai di capu' nost'.

    RăspundețiȘtergere
  10. La mulţi ani, doamna Corina. Bunul Dumnezeu să vă dăruiască ani frumoşi şi fericiţi alături de cei dragi. (Scrisăi un cometariu mai sus, de nu-i bun, să nu-l lăsaţi:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Ramona:
    Am și eu o dilemă. Personal nu cunosc acest termen ,,ortodoxit” nici nu-mi vine să-l uzez vreodată.

    Și încă o chestiune.
    Mi-e rușine de abuzul ce se face prin a vorbi în numele Sfinților Părinți ai Bisericii, punându-li-se în cârcă toate neajunsurile, ignoranțele și prejudecățile. ,,Dreapta socotință”, ,,Sfinții Părinți au spus că...”, ,,nu este după învățătura Sfinților Părinți...” etc.,într-un mod generalizant, atât de confuz și foarte păgubos lor.
    Dar cine sunt Sfinții Părinți ai Bisericii? Marii dascăli,mari învățați, mari cunoscători ai culturii profane și bisericești, de obicei ierarhi sau preoți, monahi care au putut să asimileze și să sintetizeze toată învățătura de credință creștin-ortodoxă, să se ajute de toată învățătura laică a vremii lor și astfel să explice și să evidențieze/nuanțeze adevăratele ,,fire roșii” ale Creștinismului, să păstreze duhul nu litera dogmelor și canoanelor.
    De obicei acești Sfinți Părinți în mentalitatea populară sunt confundați (în genere) cu sihaștri, cu pustnicii, marii stareți și mari duhovnici. Sigur că Duhul Sfânt s-a revărsat din belșug și peste aceștia însă cu alte daruri.
    Atenție la ce ne spune Sf. Ap. Pavel în Cap. 12, I Corinteni:

    RăspundețiȘtergere
  12. 1. Iar cât priveşte darurile duhovniceşti nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă.
    2. Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, vă duceaţi la idolii cei muţi, ca şi cum eraţi mânaţi.
    3. De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt.
    4. Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
    5. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
    6. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
    7. Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
    8. Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei.
    9. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh;
    10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.
    11. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.
    12. Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos.
    13. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.
    14. Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe.
    15. Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup?
    16. Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, - pentru aceasta nu este ea din trup?
    17. Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
    18. Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit.
    19. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
    20. Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup.
    21. Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi.
    22. Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
    23. Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă evlavie le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă.
    24. Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte,
    25. Ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
    26. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.
    27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.
    28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.
    29. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?
    30. Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească?
    31. Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate:”

    RăspundețiȘtergere
  13. Gîndiți-vă la Marii Dascăli ai Bisericii și la marii învățați, în numele cărora avem curajul să vorbim: Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Efrem Sirul, Grigorie de Nyssa, Chiril și Sofronie ai Ierusalimului, Chiril și Atanasie ai Alexandriei, Leonțiu de Bizanț, Marele Maxim Mărturisitorul,marele Teodor Studitul, Ioan Damaschin, Fotie cel Mare, Simion Noul Teolog, Nicolae Cabasila Grigorie Palama, Marcu Eugenicul și alții.

    Tot Ramonei:
    Mulțumesc tare mult pentru urare! Să ai și tu un an cu binecuvântări și oblăduirea Sfinților Părinți.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ma bucur la randul meu ca l-ati combatut pe buna dreptate pe ultra ortodoxul Catalin vizavi de 'masonicismul' muzicii lui Mozart.
    D-na Corina, spuneti-mi daca duhovnicul dvs v-ar interzice sa ascultati muzica lui Mozart pe motiv de masonicism intrinsec sau din orice alt motiv ce ati face? L-ati asculta? L-ati lasa pe dansul sa va 'traiasca' viata? Pana la ce nivel de detaliu al vietii dvs sinteti dispusa sa va incredintati liberul arbitru (de care nici Dumnezeu nu se atinge daca e sa credem pe cuvant doctrina ortodoxa) in mainile duhovnicului?

    RăspundețiȘtergere
  15. Nici eu n-am mai întâlnit până acum cuvântul folosit de anonim, ''ortodoxit''...
    Eu îl folosisem în mod ironic.
    Vă înţeleg foarte bine, la fel gândesc şi eu.

    RăspundețiȘtergere
  16. o dedicatie pentru toti cei care asculta muzica nu zgomot

    desi nu e Mozart ....

    http://www.youtube.com/watch?v=e33cI2zZ9ts&feature=related

    La multi ani !

    RăspundețiȘtergere
  17. Anonim:
    Cînd aud ,,mă bucur ca ați....” mă simt manipulată de umorile fiecăruia.
    Nu vă bucurați ca vulpea șireată care stă și privește discret și apoi rîde satisfăcută că ursul și-a rupt coada după pofta inimii ei, domnilor!
    Ba suntem de plâns.
    Deja divagați de la subiect și orice vă spun eu, știu că e iarăși subiect de răstălmăcire și de dat apă la moară.
    Domnule bănuiesc L.,
    Odată ce mi-am ales un duhovnic, logic, îmi pun în exercițiu liberul meu arbitru. Nimeni nu mă forțează sau mi-l impune cu sila. Duhovnicul se caută după tatonări îndelungi de cele mai multe ori și după calitățile lui. Dacă nu înțelegeți rostul dogmei și nu dați doi bani pe ea, cum aș putea să vă explic necesitatea și finețea lucrarii duhovnicului pe calea strâmtă și anevoioasă a sufletului, spre dobândirea harului Duhului Sfânt? Căci aceasta este adevărata bogăție ce o strângem aici cu, care mergem și o ducem dincolo de mormânt.Ori cum să vă fac să înțelegeți că rostul duhovnicului este acela de luminător, de piatră de bornă pe această cale ce duce spre Hristos și de care am nevoie așa cum am nevoie atunci când urc muntele să nu mă rătăcesc după capul meu, de unul singur. Odată ce ți l-ai ales pentru că te-a convins că poți avea încredere în semnele lui, te duci acolo unde îți arată și îți indică. Uneori pot fi mai multe trasee, unele mai abrupte dar mai scurte, altele mai lungi dar mai neanevoioase. El socotește pe unde e mai bine să o iei evaluîndu-ți obiectiv puterile.Important e să-l asculți ca pe un ego din afara ta, mai detașat de amalgamul din tine însuți,
    pentru că cel din tine nu poate să se vadă corect fără oglindă, pentru că în general există tendința supraestimării și supraaprecierii capacităților noastre.Bravăm în aventura credinței.Și consecința poate fi chiar fatală, prăpastia.
    Aveți prejudecata că duhovnicii sunt avizi de viață, precum vâscul, au existență parazitară.Eronat!
    Așa cum ai nevoie de un profesor bun de-a cărui experiență pedagogică și capacitate informațională de sinteză te îmbogățești, te provoacă să te descoperi și-ți aduce la suprafață niște latențe și aptitudini de care nu știai, sau de un psiholog, sau de un medic bun în caz de boală dar și de profilaxie,așa și cu viața lăuntrică și în relația cu Dumnezeu, ai nevoie de cineva care să te învețe și să te ajute în urcușul duhovnicesc. Pentru că viața noastră nu este una doar pe orizontală ci are nevoie și de verticală pentru a fi om deplin. Iar duhovnicul impune reguli nu ca un inchizitor ci ca un factor(tată, învățător, prieten)de care dacă asculți câștigi liber arbitru în plan vertical unde nu mai există limită precum în cel orizontal.Duhovnicul are puterea dată prin har de a te dezlega de păcate și de a te elibera de răul lăuntric pe măsura sincerității tale ca de o bilă de plumb ce-ți atîrnă legată de picioare și nu mai poți zbura.Te ajută să-ți învingi propriul ego-marele dușman- care te ,,trăiește” el pe tine și face rău și altora. Duhovnicul își pune sufletul pentru fiecare și dă socoteală pentru fiecare suflet la Judecată.Așa cum dumneata pui sufletul pentru prieteni, el mai mult decât atât.E cea mai grea povară, aproape de modelul hristic,de Cel care a luat pe umerii Săi toate păcatele omenirii, dezrobindu-ne.Nu suntem masochiști dacă refuzăm și tot robi vrem să rămânem?
    Duhovnicul adevărat îți respectă libertatea, nu constrânge.

    Vă rog să închidem aici tema.
    Doamne ajută!

    RăspundețiȘtergere
  18. In dialogul dvs cu Catalin pe tema masonicitatii creatiei mozartiene dvs ati facut trimiterea la consultarea duhovnicului vizavi de aceasta chestiune. Cunosc teoria vizavi de ce ar trebui sa fie un duhovnic de aceea va rog sa-mi raspundeti punctual: Daca duhovnicul dvs in care aveti deplina incredere va 'prescrie' abstinenta de la ascultarea muzicii lui Mozart (din pricina influentelor masonice sau din alte binecuvantate pricini), dvs ati urma acest 'tratament'?
    Si tocmai pentru ca asa cum spuneti duhovnicul are o mare raspundere fata de traiectoria spirituala a discipolilor, va mai intreb pana la ce nivel de detaliu al vietii noastre trebuie sa-l 'incarcam' pe duhovnic cu problemele noastre? Il consultam vizavi de ce muzica ascultam, il consultam ori de cate ori vrem sa ne schimbam locul de munca, il consultam vizavi de alegerea partenerului de viata? Va intreb pentru ca foarte multi fac treaba asta, isi consulta duhovnicul vizavi de aspecte extrem de prozaice ale existentei lor, delegand astfel duhovnicului majoritatea deciziilor lor. Vi se pare firesc acest lucru, indeosebi in contextul vietii urbane in care printr-o astfel de abordare se ajunge in situatia in care un duhovnic are extrem de multe vietii de 'trait'?

    RăspundețiȘtergere
  19. Un alt aspect esential care reiese din teoria expusa de dvs este acela ca punerea in practica a sfaturilur duhovnicului este facultativa el neavand caderea sa impuna. Totusi practica ortodoxa ne arata faptul ca neascultarea fata de duhovnic este cel putin asimilata unui delict ca sa nu zicem chiar pacat.
    In acelasi timp o relatie cazona intre duhovnic si discipol incalca in mod flagrant legea sacramentala a intangibilitatii liberului arbitru, pe orizontala, pe verticala si pe unde mai vreti dvs.
    Cum impacati aceasta contradictie intre teoria corect enuntata de dvs si practica?

    RăspundețiȘtergere
  20. daca omul nu vrea sa fie convins, nu e si gata. I se pare ca pune cele mai bune intrebari ca sa arate ca are dreptate, nu asculta raspunsurile care i se dau, preia din ele doar ceea ce poate fi folosit astfel incat sa ii sustina argumentatia. un astfel de om nu poate fi convins de nimeni si de nimic atat timp cat isi inchide ochii si urechile prin care poate intelege ceva din argumentatia pertinenta care i-ar combate ideile.
    Cel putin la fel de grava este si situatia celor ce sunt convinsi ca detin adevarul ca sunt intr-un duh cu Sfintii Parinti, dar eu as baga mana in foc ca nu i-au citit (au o imensa bogatie si varietate de nuante, ar trebui recomanadat macar Omilia actre tineri a Sf Vasile cel Mare).
    Iar ideea ca muzica Mozart are nu stiu ce influente masonice e demna de tot ridicolul. Ce poti sa mai spui?

    RăspundețiȘtergere
  21. Asa e precum spuneti, influentele masonice in muzica lui Mozart sint pure ineptii si in orice caz sint irelevante. Totusi asa dupa cum reiese si din ciatele d-nei Corina, pr Serafim Rose a incetat sa mai asculte acea opera exact din acest motiv ridicol.

    RăspundețiȘtergere
  22. https://www.youtube.com/watch?v=aWmj1bMR4Mo
    Numai cine știe să Tacă, știe să vorbească!

    RăspundețiȘtergere