Părintele Vasile Vlad în dialog cu tinerii clujeni

Părintele Vasile Vlad și pr. Ciprian Negreanu

În Catedrala mitropolitană Părintele VasileVlad a avut un cuvînt excepțional, riguros, sintetic și profund. Încă nu mă aflu în posesia înregistrării predicii lui din 7 aprilie 2011 Cluj, dar promit, cum o voi obține o voi publica aici pentru că merită ascultată și de luat aminte .

Înregistrarea continuării serii cu tinerii

aici .

foto: Tatiana Onilov

Seară duhovnicească(IV)

Invitatul serii duhovnicești din 7 aprilie (anul curent) este binecunoscutul părinte duhovnic, profesor universitar și consilier episcopal Vasile Vlad. Tema ,,Rugăciunea și viața” cu subtitlul sugestiv ,,Te rogi precum trăiești.Trăiești precum te rogi” mă duce cu gîndul la ceea ce spunea odinioară Pr. Dumitru Stăniloae după învățătura Sfinților Părinți: ,,Teolog este cel ce se roagă și cel ce se roagă este teolog”. Este o realitate profundă, extrem de nuanțată, inerentă care trimite la esența de fond a Ortodoxiei și a relației noastre autentice cu Dumnezeu, cu Biserica și aproapele nostru și de aici la calitatea vieții noastre (ascunse și neascunse cu Hristos în Dumnezeu)-ca mărturie vie, întrupată despre/pentru Hristos. O temă foarte potrivită pentru Marele Post.

Poem (Daniel Turcea)

Logos, izvorul

Daniel Turcea

(n. 22 iulie 1945 -d. 28 martie 1979)

I

cu ce cuvinte vom privi minunea

si ce e mai presus

cînd nu vorbim de moarte

cînd teama nu ne spunem

din ce cuvinte raze și tăcere

înmiresmînd ultimul val al lumii

ce nu se mai întoarce în durere

numim

lumină

odihnind lumină

cînd în afară-ncepe ce nu-i iertat a spune

ca-ntr-o oglindă gîndul se-ntoarce către sine

fără durere, locul

cum l-am putea gîndi

și viața

fără vină

II

cuvintele,

nisipul, în amurg

și semnele-s puține

ne învățăm cu moartea în fiecare zi

de parcă o săgeată ne caută prin lume

mereu e prea devreme, nicicînd

nu pare dreaptă

cum pot numi

iubire

și sfîntă, înțeleaptă

alcătuirea lumii și blîndă

peste fire?

ne spun don Francesco, sir William

și Pieter

Ieronim

cum doar plecîndu-ți pleoapa

surîde fața hîdă

cum, în întîmpinare, aproape orbi, venim

dragostea, cum dezmiardă

în juru-i numai moarte

să rămînă numai nemplinire

iar frumusețea, ca un vis

s-o poarte

peste risipă și încremenire

tristeții un scînteietor veșmînt

și înțelepții lumii șoptesc: stele și umbre

singurătatea hrană și ruperea peceții

numere, cuvinte

și teama dintre ele

III

cenușa unei Cărți se risipea-n văzduhuri

gîndeau: nu piere moartea, ea n-are începuturi

veniți să plîngem toamna o frunză gînditoare

și păsări mari, deasupra

în cercul

tot mai larg

vor să însemne locul unde văzduhul doare

IV

mori, pasăre

curgi, cer de sticlă

pămînt cojit ca de scarlatină

năpădit de magme

soarele

cheamă Soarele!

V

Cuvînt

de bună mireasmă

gura mea

umple

VI

o, blîndețe

cum vii lin, ca o lacrimă, luminînd

tu nu mai osîndești, tu învii

și cine n-ar vrea să se întoarcă nevinovat

dintre faptele sale?

ca dintr-o pajiște de crini?

o, bunătate

și ce alt drum spre desăvîrșire

acolo unde cerul se sfîrșește?

atît de nou, atît de tainic

în durere s-a cufundat ca-ntr-un rîu

și era, vibrînd

pînă-n adîncuri, fiindcă nici o vină nu-i acoperea

fața și simțurile

și ce jertfă e asemenea iertării?

iubire

și care altul ar putea fi izvorul vieții

pururi izvorînd?

o, ziua aceea, orbitoare!

Dedic acest poem maicii Teodosia Matei și celor îndrăgostiți de poezia lui Daniel Turcea. Am aflat de curînd un lucru minunat, acela că Mitropolia Moldovei și Bucovinei, prin Înaltul Mitropolit Teofan, a reeditat volumul Epifania și urmează să reediteze întreaga operă ce îi aparține poetului.

Anul acesta, pe 28 martie, la împlinirea a 32 de ani de la plecarea lui Daniel Turcea din această viață, s-a lansat la Iași volumul de versuri reeditat Epifania, apărut la Editura Doxologia.

Mă bucur mult pentru gestul omagial meritat, adus și inițiat de Biserica Ortodoxă Română poetului mistic, de scoaterea lui din umbră și uitare.

imagine foto:Corina Negreanu

Dialog înregistrat cu Părintele Petru Moga la Cluj Napoca

31 martie, 2011

Seară de dialog(deosebit) cu Pr. Petru Moga și studenții clujeni aici.

Despre experiență de viață, preoție și experiență duhovnicească. Despre capcana evlaviei dulcege. O foarte interesantă mărturie personală, evocarea impresiilor sale despre Părintele Arsenie Boca.

fotografii : Tatiana Onilov