miercuri, 14 decembrie 2011

E vremea colindelor

să ne inunde prin toți porii superbele glasuri ale maicilor de la Cămârzani:


La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Acesta era întru început la Dumnezeu.

Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.

Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.

Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.

Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.

Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.

Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.

În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.

Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.

Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu. (din cap. I de la Ioan )


7 comentarii:

  1. Spovedindu-ne sincer, de Craciun vom avea musafiri din alta Cetate, colindatori din Cer, magi ai bucuriei in casa noastra umila. Fara curatenia pocaintei, nu vom fi vizitati decat de tulburatori, vicleni si amagitori, care ne vor tranforma in soldati irodieni ucigatori de 14000 de prunci.

    RăspundețiȘtergere
  2. Că bine ziceți Părinte,
    ca să nu fim kitschoși la inimă(mai bine peșteră decît palat) și plini de vorbe goale, să începem ,,lucrarea” cinstit la persoana întîi...
    M-a ferit Dumnezeu pînă acum de apucături fanatice(de dorința persuasivă de a-i schimba în ,,bine” pe alții). Răul are grade diferite în inima omului. Dar cum ,,lumea” începe din pragul casei mele și nu din zare, iată, ,,cea dintîi sunt eu”.

    RăspundețiȘtergere
  3. D-na Corina ce pasare e in poza de jos?
    Si ce parere aveti despre post ca retinere de la mancare, mai credeti ca are vreo importanta?
    Nasterea Domnului sa fie cu bucurie pentru intreaga dv. familie!

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa e, la persoana I este cel mai bine, cel mai sincer. Eu scriu (scriam) la aceasta persoana si tocmai cei de la "Filocalia" m-au corectat (via mail)... Dar prefer aceasta exprimare directa, ca o confesiune. Poate ar trebui sa iau o pauza. Parintele Ionut Gansca ma avertizase ca "duc morti in spate" (in loc sa duc raniti) si "ar trebui sa ma resetez". Har si bucurie tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  5. Asta despre scris. Cat despre facut, nu vreau nici sa ma laud, nici sa smintesc. Nu fac lucrarea mea, asa ca Savarsitorul omniscient sa ne-mburde-n rai.

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim 15,37:

    Este o turturica de diamant.Este o pasăre impresionantă. Am avut din toate, dar turturicile sunt ceva special,m-a uimit continuu felul lor de a viețui.


    Legat de post ca înfrînare de la mîncare pentru cine este sănătos și are motive evidente, nu vă spun din cugetul meu ci din al Părintelui Placide Deseille, care îmbină armonios pentru zilele noastre sfatul Sfinților Părinți, vă citez:
    ,,Este evident că asistăm în prezent, mai ales în Apus, printre creștini, la o adevărată erodare a postului, și uneori la dispariția sa totală. Este o situație care îi influențează și pe unii ortodocși. Ea nu se datorează numai influenței materialismului practic sau condițiilor de viață și de muncă specifice civilizației contemporane. Cauza cea mai specifică este fără îndoială falsul spiritualism, care a dus la pierderea sensului unității ființei umane și-a importanței nevoințelor trupului pentru impulsionarea și susținerea trăirii profunde a inimii, în sensul dat acesteia de Biblie și de Sf. Părinți. Încă de la sfîrșitul Evului Mediu, în mediile în care se făcea simțită influența mentalității moderne, s-a încercat de prea multe ori trasformarea vieții spirituale într-un sistem de idei teoretice și de constructe imaginative, cărora li se adăugau o serie de eforturi voluntariste sau de timide înflăcărări sentimentale. Într-un asemenea context, postul(ca postire) nu mai poate fi perceput ca o practică „simbolică” a cărei binefacere este întregirea ființei umane, cu trup și suflet, în aspirația ei către Dumnezeu. Ascultarea de regulile Bisericii reprezintă un lucru bun în sine.Dar acolo unde nu există discernămînt această ascultare riscă să degenereze într-un formalism mort, care duce la renunțare”.


    Mulțumesc, primiți și din inima mea caldele mele urări!Sărbători binecuvîntate!

    RăspundețiȘtergere
  7. Părinte Matei:
    Spor duhovnicesc, har și pace!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.