cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
La Nea Makri/ foto Ilinca Negreanu

joi, 1 septembrie 2011

1 septembrie 2011





Ceremonia



împodobită cu absență

voluptatea

numelui și-a morții, n-o mai ai

cît timp nu te-ai întors; lanternă

anul se lumina pe dinăuntru





golit de orașe: soarele

e o fereastră: așa

arată ce ne înconjoară


sursa:


fără efort, ca ridicarea unei zile







Frumusețea acestei zile




Frumusețea
acestei zile e scrisă pe vînt și pe ape
nu-mi cere
pentru această păpădie să pierd
dragostea ce pogoară-n adîncul
inimii,
nu-mi risipi
pacea pentru visarea nopții



cel ce se-nalță
e fără sfîrșit
fără atingere


lumea evlaviei avînd de
cer
înțelepciunea-nstelată



cînd e adînc ascuns privirilor de îngeri
numim lumini nespuse și singura lumină
și nimeni, niciodată
izvorul să-l privească, buna umbră
adîncul necuprins
și bucuria




Versuri: Daniel Turcea

foto: Cătălin Bucevski

4 comentarii:

  1. Frumos nume ai, Călătorule spre infinit!Infinit...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce toamna frumoasa ati adus!
    Minunate versurile dar si fotografiile!

    Un an nou bisericesc binecuvantat!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragă Liliana,
    Dacă ai ști ce stă în spatele acestei postări... E o formă de a îmbuna toamna care, iată, ne-o dă Dumnezeu. Pe măsură ce înaintez în vîrstă, mă doare tot mai mult aurul frunzelor și lumina din ce în ce scăzută a zilei, ca și verdele crud al primăverii cu vînturile nebune ale lui April și miresmele lui Mai.
    Sufăr după Iunie.
    Îmi plac lumina zilei și căldura soarelui. Îmi dau energie și putere de lucru. Glasurile tonice ale copiilor care se joacă la grămadă undeva pe stradă iar eu le aud cînd mă aflu în bucătăria mea și trebăluiesc, îmi dau siguranța și sentimentul că încă e bine pe lume. Sufăr după ele.
    De aceea, vreau să mă pun bine cu toamna...să-mi treacă mai ,,prietenește” vremea ei.

    RăspundețiȘtergere