cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
La Nea Makri/ foto Ilinca Negreanu

duminică, 24 iulie 2011

Pentru plaga sufletească a lumii

Aforisme și muzică( vol. Tabula Rasa) de Arvo Part




Tabula Rasa e ca un șir de copaci, foarte departe, la orizont. Nu sunt pe aceeași linie dar, din locul în care suntem, nu putem să știm care sunt cei mai apropiați sau cei mai îndepărtați. Nu vreau să spun mai multe. Toată lumea știe ce înseamnă tabula rasa-la aceasta se poate cugeta îndeajuns. Cred, pur și simplu, că mai întîi trebuie să ascultăm piesa în întregul ei. Vom vedea atunci că este o deosebire între semnificația care se ivește și cea pe care o sugera titlul.



Cum să umpli tăcerea care va veni cu sunetele vrednice de tăcerea care premerge?
Trebuie ca inima să fie curățită ca să se poată naște cîntarea smerită.



Învață-ți sufletul să cînte. Fiecare stare sufletească are cînturile ei. Fie ca în tot ce faci cîntul să te însoțească.



Trebuie să-ți curățești sufletul pînă va cînta.



Timpul și atemporalul sunt legate. Clipa și veșnicia se luptă cu noi. De aici izvorăsc toate contradicțiile noastre, încăpățînarea, îngustimea minții noastre, credința și osteneala noastră.



Rămîi, cufundă-te în clipă, ține-o cu hotărîre și trăiește în ea ca în veșnicie.



Adevărul a fost rostit de multă vreme. Doar că ochii și urechile noastre nesimțitoare și îngreuiate au nevoie de o explozie.


Fără frica de Dumnezeu, nu există muzică-nici activitate creatoare adevărată. Nevoia de a găsi ceva nou. Căutarea noului trecînd prin neființă. Fă-te un ,,nimic” înainte de toate. Căci dincolo de neant, ceva este. Se cuvine să creem legătura cu acest ceva. Dar mai întîi trebuie să ne curățim.



Trebuie să mă redescopăr fără încetare. E o căutare a ceea ce poate să mă hrănească, uneori istovitoare, căci calea e strîmtă. Cu adevărat, trebuie să ne limităm mereu, să tăiem multe uscături, atît înăuntru, cît și în afară de sine. Și aceasta se oglindește și în muzică. Cînd nu știu nimic despre un lucru, trebuie să tac. Cînd, în schimb, am înțeles ceva, chiar foarte puțin, pot să vorbesc, dar foarte scurt, în chipul cel mai direct și mai concentrat cu putință, cel mai potrivit cu această concentrare în care sunt. În acest sens, notele mele seamănă poate cu niște cuvinte cheie.



Adevărul constă în a merge pînă la rădăcina lucrurilor. E ca și căutarea unei mine-cercul devine tot mai strîmt.Dar trebuie să umblăm cu prudență și cu inteligență.


A compune este pentru mine ca și cum inspiri și expiri. Este viața mea. Ce face un copil cînd se joacă singur? Cîntă. De ce cîntă? Se bucură de ceva frumos. Se entuziasmează. E firesc. La adulți, această stare e mai complicată pentru că această armonie dintîi s-a distrus și s-a pierdut. Gîndurile mele, sufletul meu-pot să fiu fără să compun? Muzica e limbajul meu, poate să fie taina mea, ba chiar spovedania mea. Ea se adresează unor instanțe mai înalte. Nevoia de a compune cuprinde mai multe niveluri, ce sunt ca niște punți ridicate unele deasupra celorlalte. Și nu știi niciodată pe care dintre ele te găsești. Unele sunt primejdioase și cazi. Esențialul e, pentru mine, să știu că pot exprima mai mult cu cîteva note decît cu mii de fraze.

Mă simt adesea nesigur pe mine. Sunt în căutarea a ceva stabil. Muzica mea este în această căutare, pe această cale. Cel ce-mi ascultă muzica mă urmează. Merge cu mine pe această cale nesigură. Poate va simți și el ceea ce simt eu.


Muzica se naște întotdeauna după ce am tăcut multă vreme, în sensul literal ar cuvîntului.
Tăcerea ar trebui să pătrundă urechile noastre și să dea mărturie că jertfa a fost de bună voie și că a fost săvîrșită pentru mîntuirea noastră.


Tăcerea nu ne e dată degeaba, ci ca să ne hrănim cu ea. Această hrană ne e la fel de scumpă ca aerul. Pauză, pauză sfîntă.

,,Îndrăgostiții trăiesc cu aer”, spune un proverb popular. Mi-ar place să transform această zicere în felul următor: ,,Muzica se poate naște dacă te apropii de tăcere cu dragoste”. Compozitorul trebuie adesea să aștepte vreme îndelungată această muzică. Această așteptare trezvitoare este tocmai pauza pe care o îndrăgesc atîta.

Cine își poate permite azi să scrie simplu? Pentru aceasta e nevoie de o mare libertate a duhului. Multora le e rușine de simplitate. Li se pare o lipsă. O ocolesc. O îndepărtează. Cu prețul adevărului...

Despre Arvo Part pe acest blog găsiți și aici.


Aforisme traduse din germană şi engleză de Maxime Egger

Spicuiri din Cahiers Saint-Silouane L’Athonite, nr. 1 traducere din fr. De Laura Măcean

Mai multe informaţii despre compozitor la www.arvopart.info








,,Mă cufund în adîncurile oceanului de chipuri, în nădejdea că voi afla Perla desăvîrșită și mai presus de chip.
Nu mai vîslesc din port în port, în barca asta bătută de furtuni. Departe sunt zilele cînd îmi plăcea să fiu clătinată de valuri.
Acum tînjesc să mor în Cel fără de moarte.
În sala de primire, lîngă abisul de unde se înalță o muzică fără note, voi lua harfa vieții mele.
Te voi struni după ritmul Celui Veșnic, harfă! Și, cînd va fi tremurat supremul tău suspin, te voi depune liniștită la picioarele Celui Tăcut.”(Rabindranath Tagore)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu