cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

icoană Corina Negreanu

icoană Corina Negreanu

..........

HORIA BERNEA

marți, 19 iulie 2011

In Memoriam

Părintele Arsenie Papacioc (n. 15 august 1914- a. 19 iulie 2011)






ÎNTRUPAREA
pentru părintele Arsenie Papacioc

a coborî

din ceruri, din lumină

atunci și iarăși, iar

acum, în mine

a smeri

sub omenească mînă

în vin și-n

pîine,

mai presus de fire...

a pogorî în inimi

lin, în taină

ca o revărsare

de lumină,

Om sunt,
Doamne, atîta dor de Dumnezeu

atîta sete

și lumină în suflet

-și merg pe stradă

uneori ca-n cer-

și chipul Tău cel tainic

strălucește

în fiecare, în adînc, străin

-da, a căzut

s-a prăbușit cu duhurile

și stăpîniile întunecate

dar n-au putut

nici mîna-nsîngerată

a neamului lui Cain

și nici o nebunie

să oprească

desăvîrșirea,

darul.

Vinovat,

omul ajunge,

poate are șansa,

de-a fi deasupra firii,

nemurind-

Părintele Arsenie,

iubind

în suflete

ivirea dimineții

dar cine poate

și cum, cum să descrie

ceea ce numai Duhul

ca un fulger

descrie-n noaptea

lungă

de aici?

Mai răsăreau salcîmi,

se mai născuse

un om sub cer

dar harul,

minunata

vestire a-mpărăției,

înfierea

de către cer a pruncului,

lumina

care străbate sufletul

și gustul

amestecului de oțet și fiere,

gustul de sîngele

prelins din coasta

lui Dumnezeu...

ce rouă, care aer

mai poate să cuprindă picătura

de Sînge Sfînt?


Cum îngerii nu pot să săvîrșească

Taina Preoției

-neavînd lacrimi și căință-

om în trup,

neputincios,

a fost ales pe Dumnezeu să-L cheme.






BĂTRÎNUL, OM AL BLÎNDEȚELOR
pentru părintele Arsenie Papacioc


Bătrînul, care nu și-a ucis copilăria,

spune:

,,Să nu fugi de suferință,

purifică-te în roua ce se prelinge

pe obrazul cerului,

inima vicleană nu va străbate pustiul

cu ochi de copil

înțelept

să nu deznădăjduiești niciodată

să-ți fie milă de oameni”-zicea:

,,și să socotești pe toți mai buni

decît tine,
că nu le știi

nici cugetul, nici lacrimile

și să-i iubești

(chipul tainei ascuns e-n fiecare)

și să iubești suferința pentru ceilalți,

să urci, dacă trebuie, la locul Căpățînii,

ducîndu-ți în spate legătura

de lemne pentru rug,

cu blîndețea lui Isaac

pentru adevăr.

Să nu fugi de durere,

-iată puterea și frumusețea

bărbatului desăvîrșit,

niciodată mulțumit de sine”.

Sunt lucruri simple, spuse simplu,

-dar simplitatea

lui Dumnezeu-

îl simt cum

ochii lui mă privesc, de departe,

-om al blîndețelor-

dar mai adevărat, mai aproape,

ca o lumină,

știe, simte cum îl descriu,

cu teamă adaug cuvintele,

mirare și bucurie.

Poeme scrise și dedicate Părintelui Arsenie Papacioc de Daniel Turcea.
Daniel Turcea, Vol. ,,Epifania”, Ed. Doxologia, Iași, 2011.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu