vineri, 20 mai 2011

,,Părerea obiectivă”

De multe ori auzim în jurul nostru că se împart și se emit păreri obiective, despre un eveniment, despre cineva sau ceva etc. E plin televizorul de ,,păreri obiective” în talk-shows-uri. Așa zisa obiectivitate a unei persoane chiar și atunci cînd există pretenția profesională sau de specialitate atît de mult pretinsă, căutată și lăudată astăzi, este, după părerea mea, o iluzie și o ispită. Poate fi vorba cel mult de ceea ce ne aduc aminte și vedem la toți sfinții, de dreapta măsură(virtutea virtuților). Adevărata obiectivitate(dacă este să folosim acest termen) este ,,subiectivitatea” lui Dumnezeu, dar aici cei doi termeni își pierd înțelesul obișnuit.
Sunt încă oameni în țara asta(este adevărat că sunt rari sau ,,neînsemnați”) dăruiți de Dumnezeu, plini de har, care pot cutremura în cîteva minute pînă sufletele cele mai învîrtoșate. Însă aceasta se datorează milei și harului lui Dumnezeu pe care îl lasă să lucreze prin ei. Doar Dumnezeu poate face și ,, din pietre, fii ai lui Adam”, lucruri și situații care par neînsemnate sau fără sorți de izbîndă se pot transforma prin bunătatea și mila lui Dumnezeu în cărări spre Împărăție. De asemenea acțiuni care necesită multă energie și oboseală, fără ajutorul lui Dumnezeu rămîn neînsemnate și nelucrătoare, fără folos duhovnicesc(alt termen de care trebuie să avem grijă cînd îl folosim azi...uzat dar golit de conținut).
Deci, numai Dumnezeu în marea Sa iubire și pentru rugăciunile smerite și neștiute poate face ca o lucrare omenească să devină lucrătoare, dumnezeiască.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.