cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
La Nea Makri/ foto Ilinca Negreanu

luni, 11 ianuarie 2010

PRESA ŞI VALORILE EI


Disponibilizari masive, reduceri salariale si chiar incetari de activitate au marcat in ultimele luni, mai mult ca oricand, lumea presei. Analistii au invocat cauze diverse pentru situatia descrisa, cu un cuvant la moda, drept una de criza. Este indiscutabil ca in joc sunt si efectele unor reactii in lant ale deteriorarii climatului economic global, poate chiar mai acute in Romania decat in alte tari. Nu poate fi negata nici tendinta cresterii consumului de presa on-line, atractiva prin sporita accesibilitate si deseori prin gratuitate. Dar doua sunt specificitatile (nu absolute) ale cazului romanesc. In primul rand politizarea excesiva. Peste tot in lume `a patra putere in stat` are o influenta redutabila si clasa politica incearca in diferite chipuri s-o atraga de partea sa sau, macar, s-o poata partial controla. Oamenii de decizie din presa nu raman imuni la ofertele politicienilor si astfel se poate vorbi de o piata oculta a intereselor reciproce. Miza electorala e majora, intrucat alegerile nu se castiga atat cu publicitatea politica, cat cu `ajutorul` presei. Presa e sfetnicul electoratului, fie el pretentios ori nu. Fie cauta sa-si contureze un portret al candidatilor din dezvaluirile jurnalistilor, fie cauta indicatii concrete la `formatorii de opinie`, fie au un acces mai direct la vorbele, vestimentatia, grimasele ori gesturile politicienilor. Imaginea pe care populatia o are despre politicieni este in foarte mare masura filtrata de presa. Daca deontologia si profesionalismul ar fi dominante, situatia ar fi nu doar fireasca (data fiind democratia reprezentativa), ci si benefica, intrucat ar presupune o responsabila pedagogie politica. Din pacate insa, realitatea presei romanesti este alta. Deseori o dezarmanta lipsa de elementara cultura politica (o carenta mai generala, care-i vizeaza chiar pe multi dintre politicieni) combinata cu o jenanta lipsa de caracter (concretizata in versatilitate, slab interes pentru credibilitatea informatiei, lovituri sub centura, atacuri la comanda) conduc nu doar la produse jurnalistice de slaba calitate, ci si la un haos moral intretinut in mod iresponsabil. Nevoi primare (placerea perversa a spectacolelor `lapidarilor` publice, satisfactia resentimentelor razbunate, orgia desantata a barfei, gustul defaimarii) ajung astfel sa inlocuiasca dezbaterea intelectuala, corecta informare si cultivarea moravurilor. Disputele personale ale proprietarilor de trusturi de presa cu lideri politici sporesc si ele lipsa de credibilitate a campaniilor mediatice ce par sa vizeze doar reglari de conturi. Pentru a fi siguri de victorie, cei dintai fac apel la `lupii` presei, deseori simplii caini care, in ciuda proverbului, latra si musca. Libertatea de actiune a acestora din urma devine astfel atat de mare incat genereaza situatii hilare. Spre exemplu, proaspat chemat la conducerea unui cotidian central, un jurnalist cu stagii vechi debuteaza in noua functie prin a cenzura un articol-dezvaluire si a-l concedia pe autorul sau, specializat de ani in dezvaluiri legate de fostii turnatori ai Securitatii. Cel vizat de articolul in cauza era, intamplator, prieten al noului director. Nu dupa mult timp, respectivul prieten ajunge sa ia, la propriu, locul celui concediat in paginile ziarului, devenind colaborator. Acest exemplu este semnificativ pentru lipsa de respect fata de propriul public. Respectiva publicatie incercase sa-si formeze un profil atractiv pentru un segment de cititori cu pretentii intelectuale si cu un anumit discernamant moral. Noua conducere a transformat-o intr-un `submarin` cu misiunea de a torpila un anumit candidat la prezidentiale. Dar sa nu credem ca e vorba doar de animozitati temperamentale. Patronii de presa sunt, in parte, oameni de afaceri imbogatiti in alte sectoare economice, care au investit in presa pentru a avea o armata mediatica de partea lor. Aceasta mai ales fiindca au avut probleme cu Justitia, care pe unii i-a haituit serios. Si au ales sa caute protectie politica, oferindu-si serviciile propriilor trusturi unor candidati ahtiati de sprijin mediatic. Loviturile mediatice pot fi fatale si pretul lor e in aur. `Palma` lui Basescu, intens mediatizata si comentata drept expresie caracteriala, putea sa-l coste functia. Dar sa fie vorba doar de protectie? Psihologic vorbind, acesta e un mobil serios. Dar cum in joc sunt oameni de afaceri extrem de pragmatici, sa nu uitam de marea lupta pentru publicitatea din bani publici, o adevarata vaca de muls. Mult timp aceasta a fost reteta de succes pentru o parte `privilegiata` a presei. Dar daca publicitatea (publica ori privata) ramane principala sursa de venit a presei mai oriunde in lume, raportul sau cu deontologia informarii si cu valoarea de piata oferita de credibilitate (si de alte valori conexe) variaza. In Romania e inca viciat, dupa criterii de exigenta morala. Mai trebuie luat in seama si un alt aspect, care tine de o anumita deontologie manageriala. Multi lideri de presa s-au lasat ispititi de castiguri enorme. Sa ne amintim de averea incredibila lasata de un director/patron de ziar decedat subit intr-un accident. Un om altfel discret, desi isi castigase o popularitate sobra. Salariile unora din angajatii de top ai trusturilor de presa sunt fabuloase. Chiar unii intelectuali de renume isi rotunjesc substantial veniturile prin colaborari in presa. Trufia unei astfel de vieti a creat o categorie aparte, cea a elitei jurnalistice care nu straluceste neaparat intelectual (de obicei acestia sunt editorialisti ori moderatori de talk-show), dar care detine posturi-cheie si se impune prin expunere mediatica prelungita, beneficiind de venituri pe masura. In fond, criza nu e atat a presei, cat a valorilor ei.

Catalin Bogdan

Un comentariu:

  1. Criza este a valorilor pe care constient sau inconstient le promoveaza oamenii prin actiunile lor si depinde de cat de sus si jos si-au setat limitele unui comportament "normal". Intr-o tara cu o experienta istorica precum a noastra nu exista premise culturale (cultura in sensul comportamentelor invatate si reproduse social de-a lungul timpului )ca sa fie altfel decat s-a descris mai sus. De 70 de ani (50+inca 20) o mina de oameni cu crucea in suflet se chinuie sa supravietuiasca intr-o tara in care majoritatea a uitat de cruce demult. Nu are cum sa nu fie asa cand experimentul Pitesti a fost aplicat la scara nationala si culmea mai si functioneaza si azi! Nu are cum sa nu fie asa cand inca in Romania nu a existat un moment de genul: "punem punct si incepem inca o data de la capat, dar de data asta trebuie sa iasa bine ca ne dorim cu totii asta pentru copii nostri" - si chiar sa facem fiecare ceva in directia asta. Bineinteles ca nu e usor nici in viata individuala daramite in cea sociala! Dar daca inca se mai asteapta sa vina ALTCINEVA sa adune mizeria din jurul blocului sau din casa scarilor care "nu e treaba locatarilor" atunci inca e bai mare. Mi-am propus sa nu privesc murdaria electorala care in Romania e numita campanie electorala. Dar in vizita fiind am vazut o singura zi de murdarie la tv. pe Antena 3. Mama ma sunase de la Tg Mures ca primise umbrelute portocalii acasa cu mesajul "va rugam sa mergeti la vot maine si daca vreti sa il votati pe Basescu e ok" pe cand in centru, imi spunea ea, se dadeau bocanci din partea lui Geoana. Insa surprinzator la postul antena 3 care rula, singurele si multele nereguli gasite care curgeau in imagini una dupa alta bineinteles ca au avut NUMAI culoare portocalie. Ce sa mai spun de limbajul non-verbal al celor care erau pe post? Jenibil (adica si jenant si penibil). Partea mai trista este ca actuala criza, pe fondul unui societati ca a noastre se arata un teren fertil pentru promovarea in continuare a prostitutiei intelectuale si a mitei de orice fel - inclusiv electorale. Ma opresc ca am un nod in gat a plins. cu drag, asa cum va port in suflet, cristina delasociologie

    RăspundețiȘtergere